Poezii

Hasta Siempre, Comandante!

în nopți cu lună plină

când vulpea deșertului pleacă la vânat

în umbra focului, cu calm, dar cu asprime,

El Che  le vorbea camarazilor săi:

"lucrul cel mai greu din lume,

spunea el, e să fii om."

îi plăcea să fie curat, îngrijit,

cu ranița ordonată

și avea mare grijă de cărțile

pe care le purta mereu cu el.

camarazii îl ascultau și învățau 

toate câte îi îndemna:

și matematică, 

și istorie,

și geografie

și, mai cu seamă, limba quecha.

Cenaclu Literar: 

didahie

în vremuri vechi

când fiu se năștea

Domnul îl închina 

Țării și lui Dumnezeu

lăsându-i cu limbă de moarte

sfântă învățătură:

"ai grijă, fiule, cum va să ții în mână spada

ferește-te de lupta stearpă

căci numai la vreme de pace

poți înălța gând curat

nu ca pleava lesne vânturată

ce acoperă lumea în vânzoleala vânturilor

ai grijă, fiule, să fii drept și înțelept 

cu prietenii

dară, mai cu seamă, cu dușmanii să fii

că numa-n ochii lor drept te vei oglindi

Cenaclu Literar: 

Brâncuși

în clipele de răgaz

Brâncuși

netezea cu sufletul 

pietre de râu

apoi le dădea drumul

pe ape repezi de munte

oriunde mergea

lua cu sine tot Infinitul

și pentru că n-a cutezat

să-i închipuie un sfârșit

a înălțat o Coloană

un Omphalos

fără de care Cerul

s-ar fi năruit asupra noastră

și ne-ar fi strivit

Cenaclu Literar: 

în tăcere...

 ...como se pasa la vida

como viene la muerte

tan callando...

Jorge Manrique

 

 

sub palida lumină a lunii

trandafirul deșertului 

s-a preschimbat în nisip

ca un conchistador

toamna

a năvălit peste câmpuri

sevele 

s-au retras înspre soarele fără vlagă

printre pietrele reci

apele s-au prelins

gemând de atâta suferință

din umbră

urma Șarpelui se dilată himeric

printre ierburi uscate

vântul de Răsărit

Cenaclu Literar: 

speranță

 

 

 

 

din vis

trezi-mă-voi, Doamne,

din greaua orbire a promiscuității

mă voi  ridica

 și mă voi preschimba

într-o limpede și uimită sferă

voi păși, apoi,

fără să mai simt greaua povară

a viselor moarte

îmi  voi dărui inima încremenită

unui zeu

cu ochii căzuți în uitare

mă voi prelinge înspre lumină

 și nimeni nu va vedea

 niciodată

răgazul pasului meu

din acel fantomatic vis.

Cenaclu Literar: 

vis final

şi-au încetat orele mersul lor poticnit...

din umbra stelei  de rouă

tu, înger al meu,

 neobosit,

vorbeşte-mi despre  visul  acela

în care respirau

în zori

 năucitoare străluciri

goi  precum iov

acum ne cântărim  doar cenuşa...

 

iartă-ne, cerule,

purifică-ne,

spală-ne creierul  şi inima

cu laptele blând  al păcii.

 

Cenaclu Literar: 

timp în timp adormit

timp în timp adormit

 

 

 

timpul trecea obosit pe lângă mine

jilav ca o dimineață de toamnă

o pendulă veche

neîntoarsă de ani

îi măsura trecerea oarbă

livid ca un mort

timpul meu

-timp de gheață-

se lovea de pereții camerei

fără ferestre

la fel de stingher

ca sertarul  întredeschis al unui scrin

 aruncat

în podul cu vechituri

într-un târziu

mi-a șoptit

Cenaclu Literar: 

sunt clownul

 

 

 

 

sunt clownul cu buzunarele

pline de îngeri

de flori

și de frunze uscate

în patria mea

nici zăpada

 nu mai poartă noblețea morții

dimineața

mă preschimb într-o pasăre

mare

pe aripi port

cerul

soarele

și kilometrii de drum străbătut

în nopți

cu lună plină

sunt  zborul adormit

la încrucișare de vânturi

atât de singur

ca lama unui cuțit

Cenaclu Literar: 

singurătate

 

 

 

 

 

să nu ne facem prea multe iluzii.

din viaţă plecăm

ca un ţipăt de pasăre

în zbor împuşcată

iubirea

 cu timpul

se uită

în urmă rămân

totdeauna

 lacrimi neplânse

-fierbinţi precum  lava-n  adâncuri-

în  lucruri tăcute

mărunte…

în cartea

 citită-ntr-o noapte ploioasă

în tabloul

pictat cu o zi înainte

în cana

cu  urma buzelor  tale

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii