Poezii

singurătate

 

 

 

 

 

să nu ne facem prea multe iluzii.

din viaţă plecăm

ca un ţipăt de pasăre

în zbor împuşcată

iubirea,

 cu timpul,  

se uită…

 

 

neplânse lacrimi

în urmă rămân

-fierbinţi precum  lava-n  adâncuri-

în  lucruri tăcute,

mărunte:

în cartea citită-ntr-o noapte ploioasă,

în tabloul pictat cu o zi înainte

în cana  cu  urmele buzelor  tale

Cenaclu Literar: 

regresie

 

 

 

 

 

 

”...como se pasa la vida

como viene la muerte

tan callando...”

Jorge Manrique

 

 

 

 

 

vântul de Răsărit se strecoară cu un șuier surd

printre ierburile uscate

setea a cuprins tot ținutul

sufletul adormit cade pe fundul lumii

Cenaclu Literar: 

Măștile trandafirului

 

 

 

”Roză, oh, contradicție pură, încântare

 de a nu fi, sub atâtea pleoape, somnul nimănui.” (Rilke)

 

O vază de cristal.

Un trandafir galben, proaspăt, înrourat. Demeter.

Lumina lunii pătrunde-n odaie.

Petale ruginite pe margini  respiră adânc. Nemesis.

 Închid ochii și inspir  adâncimea galbenului.

Sfârâie somnul în argintul lunii. Meduza.

Cenaclu Literar: 

respiro

 

 

”Deoarece mila Sa te-a cumpănit,

ești la adăpost de jefuitori;

cel care locuiește pe munte

scapă întotdeauna de vântul nenorocit

ce bate dinspre nord-est.”

 

în dreptul ușii Lui ți-ai înclinat capul

 și ai fost primit ca un rege de armata bunătății

de șapte ori câte șapte ți s-a iertat

 și ți s-a dat magia ”unicei șanse”:

Cenaclu Literar: 

Ichi-go Ichi-e (O clipă în timp)

 

Ichi-go Ichi-e (O clipă în timp)

Există anumite momente în viață

 a căror trăire de-o clipă

 ar trebui s-o păstrăm

 vie și pură în suflet în același mod:

 închidem ochii

 atât timp cât se cuibărește în centrul inimii,

apoi îi deschidem

 și privim în altă parte

 lăsând comoara fără atingerea vreunui gând impur.

Cenaclu Literar: 

reconciliere

 

 

 

şi-au încetat orele mersul lor poticnit...

din umbra stelei  de rouă

tu, înger al meu,

 neobosit,

vorbeşte-mi despre  visul 

din zori

în care respirau

năucitoare străluciri

iartă-ne, cerule,

purifică-ne,

Cenaclu Literar: 

recunoștință

 

 

”Numai nebunii și ignoranții

fac rău; numai Făcătorul de bine

nu face rău.”

 

 

un vis  mi se cuibărise

sub pleoape

și mă-ndemna să urmez

perla sărbătorii pașilor tăi:

am văzut labele strălucitoare

ale păunului

Cenaclu Literar: 

revelație

 

 

 

”Există și câinele și piatra;

plita băii și sclavul;

 dar tu ești neprețuit ca o bijuterie

încrustată în lădiță.”

 

am priceput și aceasta

 înainte s-o spună Înțeleptul

 și tu cunoști rostul revelației

căci sensul e unul și același

cu al pietrei din vârful unghiului:

pentru trebuințele zilnice

Regele folosește argintul  cel rău

Cenaclu Literar: 

învață!

 

 

 

învață

să trăiești  cu o altă persoană

fără să încerci s-o schimbi în vreun fel

învață  

să accepți nivelul la care este acea persoană

 în orice moment

 și să accepți nivelul la care ești tu

în același moment.

învață

că fiecare clipă împărtășită cu o altă persoană

 e o clipă

 în care trebuie să fiți în totalitate prezenți

Cenaclu Literar: 

vis în vis

 în miez de noapte

un vis

spală pleoapa

val după val

se sparge

 de ţărmul albit

deasupra - mugetul mării

înlăuntru-apa visării

ochiul trezit

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii