Poezii

nu moartea, viaţa s-o birui

în definitiv...ce atâta spaimă?
îmi scot singură ghimpii din inimă
unul câte unul analizându-i ca pe nişte pene ciudate
în bătaia lunii

în amurgul vieţii am înţeles
că moartea n-are cine ştie ce putere
nu se întinde cât stepa mamei rusii
e scurtă de tot
cât să cuprindă un ţipăt şi..hik!pet!

pe unde trece
moartea îşi lasă mirosul de crin veştejit
nu-ţi vine în prag ca un musafir nepoftit
apoi
într-un flashback final
se face egală cu viaţa
lumina şi bezna se reazămă una de alta

Cenaclu Literar: 

lupi fără stepă

dinspre râu
pe deasupra arinilor
pale de flăcări şi fum văluresc pe cerul câmpiei
şi-n aerul fierbinte al serii
urlă lupii cei purpurii
urlă lupii cei sidefii,
urlă
cu glas răguşit
lupii cei diamantii
cu sufletele lor
cu inimile lor
profetice
pânditoare
sfâşiate de atâta pustietate.
nori de păsări zburau către râu
şi lumea se făcu cimitir
ascuns privirilor oarbe...
în ţara lupilor nu mai sunt lupi!
s-au mutat în stelele care ard
înspre zori

Cenaclu Literar: 

poet în surghiun

 

 


 

 

lui Publius Ovidius Naso

 

nopţi şi zile corabia morţii plutise-n derivă...

de sub puntea rece şi umedă
răzbătea duhoarea acră a vărsăturilor
şi gemetele marinarilor în agonie
un scâncet de căţel
se auzea tot mai stins din întunericul calei

Cenaclu Literar: 

cei trei hoţi de vise / i tre ladri di sogni

 

 

 

 

 

dintotdeauna,
spune Borges, trei coşmaruri m-au urmărit
trei balauri îmi cotropesc fiinţa
de câte ori
învăluiţi de noaptea din câmpiile Argentinei
ochii mei de orbete
cad pradă morţii câte puţin

uneori,
visez că mă cheamă Dedal şi sunt sclavul cumplitului Minos
pun cărămidă peste cărămidă
şi uit de unde-am pornit jocul

Cenaclu Literar: 

să nu mă naşti, mamă!

 

 

să nu mă naşti, mamă!

 

am îmbătrânit în pântecul tău

te rog pune-mi aripi în loc de braţe

 şi-n loc de inimă pune-mi un zeu

să nu mă naşti, mamă!

luna îmi umblă greţos prin oase

îmi numără coastele

şi-mi pipăie sângele amorţit de spaimă

să nu mă naşti, mamă!

mâinile tale tremurânde

mângâie pântecul în care zac eu

cel care va fi ucis într-un asurzitor asfinţit

să nu mă naşti, mamă!

într-un fel sau altul

schimbă-mi destinul

Cenaclu Literar: 

eternitate

 

 

dincolo de râu

noaptea cea neagră coboară

ca un cheag de sânge

pe fundul inimii

de-a lungul apei

printre arbuştii ţepoşi de măceş

păşesc alături

pribeagul şi câinele său

-ochii rotunzi, câineşti poartă-n adâncuri

chipul

inima

şi suferinţa stăpânului

în sufletul lui de pribeag

omul simte

cum se avântă-nsetate sute de păsări

suspendat între două lumi

îşi numără singur

orele putrede

aşa cum râul învolburat

îşi numără

Cenaclu Literar: 

limite

 

pe-acel strâmt promontoriu
unde idealurile au capitulat
se-ntinde-acum o linişte
ca un tunet istovit!

în spate moarte
în faţă
moarte iarăşi-
o moarte precum viaţa sub cerul atât de albastru!

soarele
roşu aprins
ca plânsetul acelui copil
întinat de greul viselor de dinaintea tăcerii
se-aruncă în mare!

în jur
aerul e tot mai rotund
şi noaptea
pulsând ca o rană!

 

 

Cenaclu Literar: 

alienare / alienazione

 

de o vreme

tot mai stingheră printre oameni mă simt

pielea-mi miroase aspru a ger

şi a ploi arse

trupului meu lovit

ciopârţit

îngenunchiat de nenumărate ori

în loc de aripi

i-au crescut  ghimpi

ani la rând am hoinărit

încoace şi încolo

adunând răni şi experienţe

viaţa mi-a fost numai chin

în spatele acestor urme străine

ce-au străbătut oraşul

pudrat de o tristă ninsoare.

acum,

în singurătate,

ruinele mele ascunse ochilor lumii

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii