Cum Potopul a durat vreo zece luni, ne-am zis că ne putem lungi şi noi măcar două... Căci povestea Potopului este una din cele mai cunoscute şi mai amănunţite poveşti din Torah. Acum, să nu se creadă că doar evreii au avut un mit al Potopului. Nu puţini cercetători (biblişti) văd în universalitatea mitului o dovadă a faptului că povestea este adevărată. Doar că uită că celelalte populaţii au „uitat” de Potop, odată ajunse sub ape... Dar uite că nu au „uitat”! Şi mitul potopului, ba chiar a „sfârşitului lumii” prin ape, se poate întâlni mai peste tot, din insulele Pacificului la Polul nord, din jungla Amazonului în cele africane, de la populaţiile precolumbiene la chinezi. Nu există un alt mit – cu excepţia celui al Creaţiei – atât de răspândit ca cel al Potopului.Read more

Ca de obicei, după ce dă imaginea generală, editorul se concentrează asupra „poporului ales”. În acest caz, el este urmaşii lui Shem, semiţii. Pentru că, zice cronologul, stră-nepotul lui Shem a fost Eber, străbunul evreilor.Read more

Să vedem, dar, prin ce aventuri a mai trecut Avram. Din Egipt s-a întors la Betel - pe când acesta era doar un loc pe înălţimi, de adus jertfe, şi a chemat din nou Numele Domnului. E bine să o faci cât de des, mai ales dacă ţi-a ajutat în afacerea cu Faraon. Iar cu Avram era nepotul Lot, care avea şi el „oi, boi şi corturi" - deşi nu ni se zice dacă îşi vânduse nevasta vreunui egiptean. Şi cum locul nu era mare, iar „Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară", ciobanii lui Lot (Biblia îi numeşte „păzitori") se cam băteau cu cei ai lui Avram pe locurile de păşunat (deci, Mioriţa este universală...). Aşa că unchiul i-a zis lui Lot să îşi cam caute de drum, să nu se ajungă la lucruri mai rele... „ Oare nu e toată ţara înaintea ta? ", zice bătrânul Avram, care deja se considera stăpân peste Canan, bazându-se pe cuvântul Domnului. Şi acesta (Lot) a ales să se ducă pe Valea Iordanului, un adevărat Eden pe pământ, zice biblistul - înainte să fi distrus Domnul Sodoma şi Gomora.Read more

Tribulaţiile lui Abraham au continuat, în ciuda faptului că îşi schimbase numele. Sau poate tocmai de aceea. După distrugerea cetăţilor din câmpie (şi păcatul dintre Lot şi ficele lui), aflăm că Abraham porneşte spre „ţara de meazăzi” – spre Gerar. De fapt, Gerar este aşezat cumva spre vest de Hebron, „în ţara Filistinilor” – cum spune autorul, introducând un alt anacronism. Filistenii aveau să ocupe regiunea la vreo cinci sute de ani după Abraham... Dar e adevărat, Gerar era o cetate în nordul Negev-ului, regiunea care însemna pur şi simplu „sud”, cea care se întinde la sud de Canan până în Sinai şi golful Mării Roşii şi spre răsărit, în nordul peninsulei Arabia. Singura localitate mai la sud de Gerar urma să fie Barsheba, întemeiată chiar de Abraham.Read more

După reuşita lui (înşelăciunea frăţească...), Iacov şi-a luat viteză spre nord, la sfatul mamei, cu încuviinţarea tatălui orb (Isaak) şi sub oblăduirea tatălui Atotvăzător (Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaak), care va deveni cândva şi „Dumnezeul lui Yakub". Drum lung până în Haran („Mesopotamia") dar care îl punea departe de la lucrurile frăţeşti pe care voia să i le facă Părosul înşelat. Şi de femeile lui „Het", gata să pună mâna pe un pui de evreu crescut prin corturi...Read more