Mitul grecesc al lui Prometeu a fost și rămâne un prilej de meditație și de referință, în același timp, pentru întreaga umanitate. Prometeu, zeul care n-a luat parte la lupta dinastică dintre frații săi și vărul lor, Zeus, dar care, cu titlu personal, îl sfidează și îl umilește pe Zeus de dragul emancipării muritorilor.
Prometeu, acest anarhist care atinge în străfundurile noastre obscure spații ale sensibilității...
Întâlnirea dintre discipol și Învățător este un moment unic, special, de care va depinde întreg parcursul vieții. Această întâlnire poate avea loc în mai multe moduri: direct, prin contact nemijlocit; indirect, pe alte căi; sau, în mod special, printr-un cerc de discipoli care perpetuează învățătura Maestrului. Maestrul este întotdeauna ușa prin care ni se îngăduie să ne apropiem de Dumnezeu.
Se spune că în urmă cu vreo două mii cinci sute de ani, într-un palat din munții Hymalaia trăia un rege care aștepta să i se nască un fiu. Regele avea planuri mărețe cu fiul său și a decis să-i ofere o viață perfectă. Ca urmare, copilul trebuia să ducă o existență complet lipsită de suferință, așa că, regele a dat ordin să i se îndeplinească toate nevoile și toate dorințele.
Iorgos Stoghianidis, fondatorul revistei Neoi, în 1934, a debutat cu un ciclu de poezii scrise în vers clasic. După ce a străbătut lumea cuvintelor modelate în forme clasice a trecut la poezia modernă scrisă în vers liber păstrând o muzică aparte a spațiului liric. În 1974 a primit Premiul de Stat pentru poezie. A devenit o voce inedită a liricii neoelene prin cultivarea unor simboluri mitologice. A fost tradus și în alte limbi europene. Iată o poezie în traducerea profesorului Andreas Rados:
„Există o treaptă de experienţă poetică, de la care versul se dovedeşte a fi rigoare şi fervoare, nu interjecţie dezvoltată ori celebrare mai mult sau mai puţin armonioasă”. (Ion Barbu)
Iorgos Stoghianidis, fondatorul revistei Neoi, în 1934, a debutat cu un ciclu de poezii scrise în vers clasic. După ce a străbătut lumea cuvintelor modelate în forme clasice a trecut la poezia modernă scrisă în vers liber păstrând o muzică aparte a spațiului liric. În 1974 a primit Premiul de Stat pentru poezie. A devenit o voce inedită a liricii neoelene prin cultivarea unor simboluri mitologice. A fost tradus și în alte limbi europene. Iată o poezie în traducerea profesorului Andreas Rados:
Lumina blândă și misterioasă a toamnei mă îmbie către poezie. Sunt din Sud și caut continuu să am Soarele în priviri. Cu Soarele deasupra și cu umbra alături, am siguranța pașilor. Pe mulți dintre artiști i-a obsedat ”umbra” cu diferitele ei semnificații. E și una dintre obsesiile mele. Deschid o carte cu poezie grecească modernă. Caut Soarele și găsesc doar umbra din poemul lui Nikos Anoghis, poet cu notorietate atât în Grecia cât și în afara granițelor. S-a născut în 1937, în localitatea Anoghio din Karditsa.
Uneori, în viață, ajungem în situații în care pe măsură ce mizăm pe logică, problemele noastre se transformă în ”noduri gordiene” cărora nu le mai putem găsi capetele să le putem descâlci. Ne extenuăm căutând soluții și în același timp ne cufundăm tot mai adânc în mlaștina indeciziei.
Comentarii