Dar iată că-ntr-o bună zi (şi bună era!), Dumnezeu şi-a adus aminte de bieţii oameni rămaşi în viaţă şi a oprit Potopul. Ba şi-a făcut şi semn să nu mai uite: a pus pe cer curcubeul. Aşa că, la sfatul lui Dumnezeu, bunul (şi dreptul) tată Noe s-a dat jos de pe arcă, văzând el că porumbelul şi-a văzut de drum. Şi a dat jos şi toate foşgăiala de dibitoace, lăsându-le libere să umple din nou pământul. Aşa de bine l-au umplut, ne spun bibliştii, că unele au ajuns tocmai în Australia, neoprindu-se niciunde pe drum şi învăţând să înoate, pentru a-şi ocupa locul „după felul lor”....

Astăzi se împlinesc cinsprezece ani de când democraţia a fost pusă "on hold" în România. Cinsprezece ani care au fost o rătăcire continuă pe drumul "tranziţiei", cinsprezece ani care nu fac decât să confirme pronosticul vechiului vulpoi comunist devenit comentator politic, Silviu Brucan, cum că avem nevoie de două decenii pentru a deveni o democraţie veritabilă. Acum putem spune că în viitorii cinci ani România va fi tot atât de democratică precum multe din ţările sud-americane, chiar dacă pe atunci ea va fi devenit deja membră a Uniunii Europene...

După reuşita lui (înşelăciunea frăţească...), Iacov şi-a luat viteză spre nord, la sfatul mamei, cu încuviinţarea tatălui orb (Isaak) şi sub oblăduirea tatălui Atotvăzător (Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaak), care va deveni cândva şi „Dumnezeul lui Yakub". Drum lung până în Haran („Mesopotamia") dar care îl punea departe de la lucrurile frăţeşti pe care voia să i le facă Părosul înşelat. Şi de femeile lui „Het", gata să pună mâna pe un pui de evreu crescut prin corturi...

Probabil, cel mai important fenomen literar al ultimului deceniu şi jumătate, a fost, la Iaşi, explozia unei veritabile „şcoli de proză", sprijinită, în ultima treime a intervalului de programul Polirom iniţiat odată cu „Votaţi literatura tînără" din iarna anulilor 2003 - 2004. Sigur, programul nu este destinat doar literelor ieşene, ci este unul naţional, dar de el...