După ce am vorbit despre animale, să vedem cum este cu celce este, zic unii, tot un animal... Iată-i, dar, pe primii oameni alungaţi din Grădină. Acum, că tot ştiau ce e binele şi răul, puteau ajunge „ca Noi” nu numai în înţelepciune, ci chiar nemuritori, mâncând din Pomul vieţii. Deci, trebuiau daţi afară (din Rai)! Şi la poarta Grădinii, înspre Răsărit, El a pus „nişte heruvimi care învârteau paloşul de foc”.
Sunt aproape doi ani de când, într-o convorbire extrem de interesantă, domnul Iosif Ţon a făcut o afirmaţie cel puţin greu de acceptat. Zicea domnia sa că românii dovedesc deseori o "atitudine de slugă".
Fire de slugă? Categoric, nu! Domnule Nick, domnul Å¢on a spus corect "atitudine de slugă"! Firea cuprinde un ansamblu de atitudini caracteriale. Românul are într-adevăr atitudine de slugă, dar nu e asta firea lui; repet: nu atitudine caracterială, ci de CIRCUMSTANŢĂ! Adică, un mod conștient de raportare a fiecăruia față de situații și/sau persoane; o poziție facultativă, deliberată, o manieră preferențială, de răspuns într-o situație sau alta. O atitudine "PRO" deloc din convingere, ci pe motivație-scop. Nu e măgulitor, dar suntem oportuniști. Hmmm, nu a fost alegerea noastră să fim trestie; nu suntem "stupid people", cum își mai numea cineva poporul, iar inteligența practică e atât de dezvoltată, încât, asemeni trestiei, ne mai plecăm, dar ne și ridicăm. Stejarul smuls, la pământ va rămâne. Fiecare om, fiecare popor care NU se numește american, caută soluții de supraviețuire; cei mici pe lângă cei mari și puternici - trestii pe lângă stejari. Am învățat că eroii sunt cei care supraviețuiesc, pentru că a muri se poate oricând! (Chiar de grija firii unui popor de dincolo de ocean :)) . îngrijorările nu au sens: "... cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?" Ați ales să nu fiți aici, pentru că e calea cea mai simplă de a scăpa de tătuci... Ce poate fi mai simplu decât să fii parte a celei mai puternice națiuni, să poți fi liber, să nu fii nevoit să ții capul plecat dar în gând să înjuri, nu pentru că ești laș, ci pentru că trebuie să trăiești.. în curând vom fi "europeni": cine nu are slugi, își face rost cumva... Sunt slugi cu fire de slugă și slugi de nevoie, cu care stăpânul, tătucul, ciocoiul nu trebuie să întindă coarda! Așa că, românii nu au ce fire de slugă să lepede! La atitudinea de slugi de-ar renunța, ar pieri...(ar avea grijă puternicii) și-ar îngrășa pământul, pentru cine?
Dacă totuși aveți dreptate, iar românii au fire de slugă, atunci o iau cu ei oriunde, nu se pot lepăda de ea, nu? Cum te poți lepăda de ceva ce-ți este în fire? Poți controla, ascunde, atenua prin educație etc., dar doar atât. însă, presupunând că eu am dreptate, iar slugărnicia noastra este o atitudine circumstanțială, atunci mulțumiți-i stăpânului absolut pe care îl recunoașteți ca unic, că nu vă pune la încercare atitudinea acolo, pe plaiurile canadiene. Dacă s-ar întâmpla, totuși, să vă pună la încercare, ați alege oare să pieriți? Sau v-ați mai ajusta principiile, așa încât să rămâneți în viață? „Să nu zici niciodată: niciodată!â€
Plecarea tatucilor, un aer de liberatate, nu ne-a impiedicat sa raminem, cei mai multi, slugi. Nu e sluga cel ce munceşte pe un salariu, ci cel ce se preteaza la orice ca sa supravieţuiască. Sa "supravieţuiască mai bine, excelent", am putea spune. Nu iti mai taie nieni capul, dar iţi poti pierde jobul. Da, şi? Un canadian nu işi pierde jobul? Îşi caută altul - dar rămîne demn. Şi "capul" ştie asta, nu dă afară "colţoşii" pentru a păstra "periuţele". Au cu totul alte criterii.
Lucrurile nu se schimbă în ţară tocmai din cauza firii, şi nu a atitudinii. De ce e atîta lipsă de iniţiativă? De ce sunt atît de puţine lucruri care se duc pînă la capăt? De ce continuăm să ne "tîrşîim picioarele" chiar şi într-o economie de piaţă? Ne păstrăm firile (şi atitudinile!) de slugă în joburi, partide, sindicate, dar şi faţă de cei cu mai multă autoritate, de ţările europene, de americani... O atitudine demnă e interpretată de ceilalţi una de frondă - culmea, cam aşa o intepretăm şi noi. "I-am zis-o!" gîndim, mîndri. Dar o fascem sub anonimat, nu în faţă Iar nevoia de a "pupa în dos" pe cineva este paramount. Ori esti pupist al lui Băsescu, ori al lui Crin, ori al lui Ponta...Dacă nu eşti cu unul din ei, "pupiştii" respectivului te etichetează automat: "Aha, esti pupistul Celuilalt!"
Acum, despre stejar. E drept, mai cade şi cîte un stejar. Rar, cu "zgomot mare". Pe trunchiul lui căzut cresc lăstari, viguroşi, mulţi, în stare să reziste mai bine furtunii. Dar şi trestia cade - dacă nu sub vînt, atunci sub coasă. Nu un fir, ci un pîlc. Cu un foşnet, doar. Iar "lăstarii" nu vor fi mai mulţi, nici mai viguroşi. Ne simţim bine în anonimatul "pîlcului", sperăm ca vîntul să vină mai curînd, mai des decît coasa. Cînd vine coasa, avem mulţumirea că "nu suntem singuri". Din această fire de slugă rezultă şi lipsa unei elite autentice, dar şi înverşunarea trestiei mediocre la adresa puţinei elite pe care o mai avem.
Iertare ca nu am raspuns pina acum. In general imi dai dreptate - doar ca nuantezi. Nu avem fire de sluga - suntem doar niste lichele. Oportunisti. Ciocoi... Om fi doar atit:-)
Ultimul editorial raspunde si el la parte din intrebarile tale. NU am pornit de la comentariul tau, dar se potriveste...
• 1. Atitudinea: "Fericirea este o alegere pe care o pot face în orice moment şi în orice loc. Gândurile mele sunt cele care mă fac să mă simt fericit sau nenorocit, nu circumstanţele. • Fii capabil de a te schimba pe tine însuţi şi lumea din jurul tău se va schimba cu tine... • Adu-ţi aminte că singurul lucru aupra căruia ai avea control în lume sunt gândurile proprii... • Totuşi, când eşti îndrăgostit cu adevărat >"
Am citit de curând o carte* în care, pentru a dovedi faptul că Transilvania este un vechi pământ românesc, autorul porneşte povestea de la Tata Noe – sau de pe-acolo, undeva. Mai precis, cu vreo mie de ani înainte de data oficială a Facerii Lumii...
Ca primă măsură luată de Brătianu, în vederea depăşirii crizei politice şi militare în care se afla România, a fost formarea la 24 decembrie 1916 a unui guvern de unitate naţională. Take Ionescu şi conservatorii democraţi s-au unit cu liberarii, în timp ce conservatorii au rămas deoparte.
Brătianu a stabilit că principalele obiective politice ale noului guvern să fie reforma agricolă şi legea electorală, amândouă obiective fiind impuse de moralul scăzut în rândul soldaţilor după înfrângerile suferite şi de tulburările sociale provocate de revoluţia rusă din martie 1917. Sub...
Uneori, dimineaţa, când ceaţa se ridica albă şi plină deasupra râului ce şerpuia printre case şi grădini, Trmice lua o înfăţişare de oraş fantomă. Îmi amintea de fiecare dată de oraşul din Stalker-ul lui Tarkovsky. Dealul dinspre nord apărea ca o cupolă plutind deasupra unui lac cu apa albă, nemişcată. Copacii şi casele răsfirate pe culmea dealului mă îndemnau de fiecare dată să schiţez imaginea pe care o vedeam de la etajul nouă al hotelului folosit drept lagăr. Spre est se ridicau turnurile şi clădirea greoaie a noii termocentrale. Zgomotul adus de briza dimineţii dinspre centrală, un...
Ca să nu fiu acuzat de unii dintre cititorii revistei că am o atitudine subiectivă, neprofesională, faţă de subiectul abordat în acest articol - mai ales că titlul introdus poate şoca - voi proceda cât se poate de simplu, înfăţişând pas cu pas modul în care s-a desfăşurat lansarea în România a volumului "IN CARE, PĂCALĂ..." de Nicu Sabău, prea bine cunoscutul dumneavoastră Nick Sava din Vancouver.
Ca de obicei, după ce dă imaginea generală, editorul se concentrează asupra „poporului ales”. În acest caz, el este urmaşii lui Shem, semiţii. Pentru că, zice cronologul, stră-nepotul lui Shem a fost Eber, străbunul evreilor.
Din atelierul său, aflat în două încăperi scobite sub pământ, Paracelsus îi ceru Dumnezeului său, vagului său Dumnezeu, oricărui Dumenzeu, să-i trimită un discipol. în sobă, un palid foc proiecta umbre neregulate. Să se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi cerut un efort mult prea mare. Paracelsus, toropit de oboseală, uită de rugăciunea formulată. Noaptea înghiţise athanorul şi prăfuitele alambice, când cineva bătu în uşă. Pe jumătate adormit, Paracelsus se ridică, urcă cele câteva trepte ale scării în formă de melc şi deschise unul dintre canaturile uşii. Un necunoscut trecu pragul. Părea, şi el, din cale-afară de ostenit. Paracelsus îi arată o laviţă; celălalt se aşeză în tăcere. La început nu rostiră nici un cuvânt, iar mai apoi magistrul curmă, primul, tăcerea.
Comments
Re: Fire de slugă?
Fire de slugă? Categoric, nu!
Domnule Nick, domnul Å¢on a spus corect "atitudine de slugă"!
Firea cuprinde un ansamblu de atitudini caracteriale.
Românul are într-adevăr atitudine de slugă, dar nu e asta firea lui; repet: nu atitudine caracterială, ci de CIRCUMSTANŢĂ!
Adică, un mod conștient de raportare a fiecăruia față de situații și/sau persoane; o poziție facultativă, deliberată, o manieră preferențială, de răspuns într-o situație sau alta. O atitudine "PRO" deloc din convingere, ci pe motivație-scop. Nu e măgulitor, dar suntem oportuniști.
Hmmm, nu a fost alegerea noastră să fim trestie; nu suntem "stupid people", cum își mai numea cineva poporul, iar inteligența practică e atât de dezvoltată, încât, asemeni trestiei, ne mai plecăm, dar ne și ridicăm.
Stejarul smuls, la pământ va rămâne.
Fiecare om, fiecare popor care NU se numește american, caută soluții de supraviețuire; cei mici pe lângă cei mari și puternici - trestii pe lângă stejari. Am învățat că eroii sunt cei care supraviețuiesc, pentru că a muri se poate oricând! (Chiar de grija firii unui popor de dincolo de ocean :)) .
îngrijorările nu au sens: "... cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?"
Ați ales să nu fiți aici, pentru că e calea cea mai simplă de a scăpa de tătuci... Ce poate fi mai simplu decât să fii parte a celei mai puternice națiuni, să poți fi liber, să nu fii nevoit să ții capul plecat dar în gând să înjuri, nu pentru că ești laș, ci pentru că trebuie să trăiești..
în curând vom fi "europeni": cine nu are slugi, își face rost cumva...
Sunt slugi cu fire de slugă și slugi de nevoie, cu care stăpânul, tătucul, ciocoiul nu trebuie să întindă coarda! Așa că, românii nu au ce fire de slugă să lepede!
La atitudinea de slugi de-ar renunța, ar pieri...(ar avea grijă puternicii) și-ar îngrășa pământul, pentru cine?
Dacă totuși aveți dreptate, iar românii au fire de slugă, atunci o iau cu ei oriunde, nu se pot lepăda de ea, nu? Cum te poți lepăda de ceva ce-ți este în fire? Poți controla, ascunde, atenua prin educație etc., dar doar atât.
însă, presupunând că eu am dreptate, iar slugărnicia noastra este o atitudine circumstanțială, atunci mulțumiți-i stăpânului absolut pe care îl recunoașteți ca unic, că nu vă pune la încercare atitudinea acolo, pe plaiurile canadiene. Dacă s-ar întâmpla, totuși, să vă pună la încercare, ați alege oare să pieriți? Sau v-ați mai ajusta principiile, așa încât să rămâneți în viață? „Să nu zici niciodată: niciodată!â€
Ai avea dreptate, Daniela,
Ai avea dreptate, Daniela, dacă...
Plecarea tatucilor, un aer de liberatate, nu ne-a impiedicat sa raminem, cei mai multi, slugi. Nu e sluga cel ce munceşte pe un salariu, ci cel ce se preteaza la orice ca sa supravieţuiască. Sa "supravieţuiască mai bine, excelent", am putea spune. Nu iti mai taie nieni capul, dar iţi poti pierde jobul. Da, şi? Un canadian nu işi pierde jobul? Îşi caută altul - dar rămîne demn. Şi "capul" ştie asta, nu dă afară "colţoşii" pentru a păstra "periuţele". Au cu totul alte criterii.
Lucrurile nu se schimbă în ţară tocmai din cauza firii, şi nu a atitudinii. De ce e atîta lipsă de iniţiativă? De ce sunt atît de puţine lucruri care se duc pînă la capăt? De ce continuăm să ne "tîrşîim picioarele" chiar şi într-o economie de piaţă? Ne păstrăm firile (şi atitudinile!) de slugă în joburi, partide, sindicate, dar şi faţă de cei cu mai multă autoritate, de ţările europene, de americani... O atitudine demnă e interpretată de ceilalţi una de frondă - culmea, cam aşa o intepretăm şi noi. "I-am zis-o!" gîndim, mîndri. Dar o fascem sub anonimat, nu în faţă Iar nevoia de a "pupa în dos" pe cineva este paramount. Ori esti pupist al lui Băsescu, ori al lui Crin, ori al lui Ponta...Dacă nu eşti cu unul din ei, "pupiştii" respectivului te etichetează automat: "Aha, esti pupistul Celuilalt!"
Acum, despre stejar. E drept, mai cade şi cîte un stejar. Rar, cu "zgomot mare". Pe trunchiul lui căzut cresc lăstari, viguroşi, mulţi, în stare să reziste mai bine furtunii. Dar şi trestia cade - dacă nu sub vînt, atunci sub coasă. Nu un fir, ci un pîlc. Cu un foşnet, doar. Iar "lăstarii" nu vor fi mai mulţi, nici mai viguroşi. Ne simţim bine în anonimatul "pîlcului", sperăm ca vîntul să vină mai curînd, mai des decît coasa. Cînd vine coasa, avem mulţumirea că "nu suntem singuri". Din această fire de slugă rezultă şi lipsa unei elite autentice, dar şi înverşunarea trestiei mediocre la adresa puţinei elite pe care o mai avem.
Re: Fire de slugă?
Iertare ca nu am raspuns pina acum.
In general imi dai dreptate - doar ca nuantezi. Nu avem fire de sluga - suntem doar niste lichele. Oportunisti. Ciocoi... Om fi doar atit:-)
Ultimul editorial raspunde si el la parte din intrebarile tale. NU am pornit de la comentariul tau, dar se potriveste...
Nick