La marginea satului Căţelu se aciuase de-o bucată de vreme o familie tare săracă. Venise de nu se ştie unde c-o cotigă la care era înjugată o junică, cu câteva bulendre şi câteva tingiri puse peste un braţ de paie. Lumea din sat le zicea „alde Pulihoi”, nume care probabil era interpretarea celui de Polevoi. Şi avea Pulihoi un băiat pe care-l chema Mizdrache şi-o fată Tasica. Un creştin care avea o bucată de pământ la marginea satului şi pe care o ţinea mai mult pârloagă, că mare lucru nu reuşea să adune de răul hoţilor, şi-a făcut o...Read more
Comentarii