Românii s-au trezit în prima zi a lui 2003, după petrecerea Anului Nou, cu o veste cumplită: unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai respectaţi jurnalişti, Dumitru Tinu - directorul ziarului "Adevărul", îşi pierduse viaţa într-un accident de maşină.
În perioada 16 ianuarie - 1 februarie 2003, pe scena teatrului de la National Arts Centre, Ottawa, s-a jucat piesa de teatru Winter"s Tale de William Shakespeare regizată de Marti Maraden. Rolul prinţului Mamillius a fost interpretat de românul Luca Mera. Luca avea atunci opt ani, ochii mari şi expresivi, timbrul vocii grav şi dicţia ireproşabilă. Pe scenă s-a manifestat natural, fără emoţie, iar ceilalţi actori l-au înconjoarat cu atenţie şi căldură.
Dar iată că-ntr-o bună zi (şi bună era!), Dumnezeu şi-a adus aminte de bieţii oameni rămaşi în viaţă şi a oprit Potopul. Ba şi-a făcut şi semn să nu mai uite: a pus pe cer curcubeul. Aşa că, la sfatul lui Dumnezeu, bunul (şi dreptul) tată Noe s-a dat jos de pe arcă, văzând el că porumbelul şi-a văzut de drum. Şi a dat jos şi toate foşgăiala de dibitoace, lăsându-le libere să umple din nou pământul. Aşa de bine l-au umplut, ne spun bibliştii, că unele au ajuns tocmai în Australia, neoprindu-se niciunde pe drum şi învăţând să înoate, pentru a-şi ocupa locul „după felul lor”....
Alături de apă, foc şi cer (aer), pământul este simbol arhetipal şi element fundamental în alcătuirea cosmosului. Chiar dacă în opoziţie cu cerul pământul apare marcat negativ, el reprezintă un pol pozitiv în raport cu apa. Pământul e asociat cu pântecul matern, e o stihie a fecundităţii şi regenerării. Mitologemul pământului mamă (Terra Mater) are o răspândire cvasi-universală; apare deosebit de pregnant...
În anul 1843, 14 Martie, unul dintre ofiţerii companiei Hudson Bay, James Douglas, acompaniat de misionarul catolic Părintele J.B.Z. Bolduc, au pus bazele a ce se numeşte astăzi oraşul Victoria, pe Insula Vancouver. Victoria este cel mai vechi oraş al părţii de west al Canadei, iar numele i-a fost dat în cinstea reginei Angliei la acea vreme, regina Victoria (dacă vreţi date mai amănunţite despre istoria Victoriei puteţi să mergeţi la site-ul: https://www....
Adepţii acestui cult consideră că au avut antecesori în întreaga istorie a creştinismului, numindu-i "creştini liberi", şi susţin că aceştia răspândeau deja Cuvântul lui Dumnezeu. Identitatea acestora a venit de la sine odată cu traducerea Bibliei în diverse limbi, începând cu Reforma. Sub influenţa unor misionari străini, cultul face adepţi şi în România (Bucureşti,1899). Mişcarea este recunoscută de statul român în anul 1933 - dar sunt constrânşi să fuzioneze cu "creştinii după Scriptură" chiar dacă se diferenţiază de aceştia prin faptul că CDE nu acceptă botezul decât odată cu...
Nu întâmplător, adeseori asociem femeia cu ideea de interior, intimitate, acel cadru plăcut al comunicării intime, acel spaţiu plin de tandreţe, căldură şi rafinament. Atmosfera unei biserici ortodoxe pare să respire o asemenea intimitate, un loc al unor al confidenţelor uneori dureroase, alteori destinse sau pline de recunoştiinţă între om şi Dumnezeu.
Mă doare cuvântul când spun, seara, mamă, Ma doare distanţa când spun depărtare, Sunt oameni şi locuri ce zilnic mă cheamă, Sunt vorbe şi gânduri ce-mi produc intristare.
Acopăr distanţa cu paşi mici pe hartă, Înving întristarea printr-un zâmbet forţat, ...
Vine din nou, ca în fiecare an, Paştele creştinilor. De aproape două mii de ani, creştinii serbează momentul Învierii Domnului, cel mai important eveniment din istoria creştinismului şi, zic ei, din istoria omenirii. Pentru că, în acea dimineaţă de duminică, la două nopţi după punerea Lui în mormânt, Acesta s-a ridicat. Viu. După ce salvase pe om de păcatele lui prin jertfă de sânge, adusese speranţa de a-l învia după moarte în Împărăţia lui Dumnezeu. El era, cum zicea Pavel în Scrisorile lui, doar primul om înviat, exemplu pe care îl vor urma toţi cei ce cred în El. Şi dacă nu credem în Înviere, ce rămâne din credinţa noastră? Cuvintele lui Pavel spun: „dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este credinţa noastră” (I Cor. 15.14)
"În mijlocul iernii am descoperit înăuntrul meu o vară de neînvins" A. Camus
Fiecare an reprezintă acel nou început pe care îl aşteptăm cu nerăbdare dar şi cu teamă. Cu fiecare început de an sau început în general, parcă tot ce a fost în urmă intră în ceaţă şi ni se oferă o şansă nouă de a ne schimba sau de a schimba ceva. Vrem să devenim mai buni, mai competenţi, mai multumiţi, mai fericiţi, mai perfecţi. Adoptăm rezoluţii care ne duc acolo, sau care, dacă...
Comentarii