Ca într-o duioasă poveste, într-un loc frumos şi însorit s-au adunat la taclale Pierre, franţuzul bonom şi jovial, purtător de bască şi cu rădăcini genealogice în Maquis-ul luptei de eliberare a dealurilor din Provence de sub ocupaţia nazistă; Fritz, cel înalt, blond şi sobru, nepot al lui Wilhelm Von Biergarten, ofiţer care luptase şi fusese încartiruit la vremea războiului tocmai în casa unde ulterior s-a nascut Pierre; Charles Clapface, englezoiul în costum de tweed şi cu pipa-n gură, care detestă lipsa de maniere a Europei continentale şi adoră meciurile de cricket şi, în sfârşit, Mickey, un Texan roşcovan care mestecă tutun, scuipă întruna şi umblă ţanţoş făcând parada de chipiul lui de baseball.
De ce îl consider vinovat pe Sorin Antohi? Desigur, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să răspund la alta, mai de bun simţ: cine îmi dă voie mie, Nick Sava, să îmi judec semenul S.A.? Ce anume îmi permite să mă consider deasupra unui om şi a păcatelor sale, pentru a putea ridica piatra? În viziunea creştină, judecarea aproapelui este dovadă nu numai de fariseism, ci de-a dreptul de mândrie, de fală deşartă. Sunt eu fără de pată, pentru a arăta cu degetul petele altora?
Nu, nu sunt lipsit de păcate. Poate chiar mă încearcă un sentiment farisesc atunci când gândesc...
"Am avut noroc să fiu publicată în Canada, românii sunt în afara modei literare"
Felicia Mihali a emigrat în Canada în 2000. În România era ziarist, dar chiar înainte de plecare i-au apărut trei cărţi - Ţara brânzei, Mică istorie, Luca şi chinezul. În 2001, cartea Ţara brânzei i-a apărut în traducerea proprie la editura canadiană XYZ din Montreal şi a fost întâmpinată de...
Ca de obicei, după ce dă imaginea generală, editorul se concentrează asupra „poporului ales”. În acest caz, el este urmaşii lui Shem, semiţii. Pentru că, zice cronologul, stră-nepotul lui Shem a fost Eber, străbunul evreilor.
Înainte de a fi existat statul, a existat obştea. Dacă acest cuvânt are o origine slavă, intrat în limba română la venirea acestora, acum 1400-1500 de ani, cert este că predecesorii celor care au învăţat acest cuvânt de la venetici aveau în propria lor limbă un cuvânt care să descrie acelaşi termen. Dincolo de cuvânt, ei aveau în mod sigur o adâncă înţelegere a obştii, un sentiment de apartenenţă la aceasta.
Când a apărut ea, Obştea? Greu de ştiut. În Biblie nu se spune prea multe despre ea - poate unde era de origine străină... Urmaşii lui tata Noe au format popoare - dar nu se...
Nu întâmplător, adeseori asociem femeia cu ideea de interior, intimitate, acel cadru plăcut al comunicării intime, acel spaţiu plin de tandreţe, căldură şi rafinament. Atmosfera unei biserici ortodoxe pare să respire o asemenea intimitate, un loc al unor al confidenţelor uneori dureroase, alteori destinse sau pline de recunoştiinţă între om şi Dumnezeu.
Înainte să ne despărţim de lighioane, să ne mai oprim puţin asupra Dragonilor. Cum ziceam, în Torah (şi, în general, Biblie), acest animal fantastic este extrem de rar întâlnit. Mai mult prin extrapolare putem echivala Leviathanul unui dragon. Mulţi cred că la baza lui a fost un caiman, sau poate Tiamat, „zeiţa-dragon” a sumerienilor, Mama zeilor şi personalizare a „apelor adânci”, a Oceanului (în sens biblic, a „adâncului de ape” deasupra căruia mişca duhul lui Dumnezeu). Numele are înţelesul de „sărat”. Un alt „balaur”, întâlnit în Psalmi, este Rahab, personificarea răului, a Duşmanului, cu care Dumnezeu va da bătălie pentru a reinstaura calmul, pacea...
Influenţa unor filme şi producţii de "săpun" (soap opera), lasă o imagine într-un fel distorsionată a noţiunii juridice de "support" sau "maintenance" între soţii divorţaţi.
Absolutismul monarhic european a atins apogeul odată cu instalarea pe...
Comentarii