Portretul lui Viorel Gri. Lucifobia __________________________
despre întuneric ştie mai mult decât oricine poate să distingă mii de nuanţe de gri între bine şi rău şi enumeră la fel de multe motive pentru care se întâmplă numai tragedii
în ochii lui negri orice obiect are multe umbre de parcă tot atâţia sori se ridică pe firmament şi întunecă perspectivele deodată
când iubeşte lasă amprente de sentimente atentate cu umbre în ecrane paralele peste străluciri necontrolate
tatăl prietenei mele apare în versurile ei ca un înger dezorientat sângerând patern din aripa înjunghiată a murit în aceeaşi primăvară ca şi tata
eu nu cred că îngerii au aripi asta este o invenţie jalnică a mileniilor trecute dar dacă există, atunci nu pot fi decât călători quantici între lumi paralele
cu îngerii se poate comunica prin semne sau prin sunete ei recepţionează unde şi împărtăşesc cu noi fragmente de infern metafizic
nu aş fi crezut că voi supravieţui încă o zi o nouă viaţă chircită în coconul meu de întuneric nu lăsam să scape nici un fir de aţă şi speram să nu mi se mai întâmple nimic în acea mătăsoasă răceală aşteptam să pierd identitatea chinuitoare ce persista în greşeală
nimic nu îmi aducea alinare nici zgomotul de mâini degerate căzând odată cu piatra nici drobul de sare lins binevoitor de himere în somn eram singură cu melci superlativi pe umeri refuzând să zboare în acel vid de izolare nebună
Comentarii