pământ acoperit cu ploi de cireşe răscoapte în livada din inimă în tine apun constelaţii de vise fără noroc şi germinează seminţe de comete din oseminte păgâne botezate creştineşte cu apă şi foc
cum ai putea înţelege aceste urme de trecere cu neroditoare minte de ape şi neroditor pântec de piatră?
Aveam atunci doar versuri de-nceput timpul gesta în cele mai oculte cercuri braţele mamei se despleteau din lut tata le săruta-n amiezile de miercuri când primăvara încă mirosea a lapte noi ne-ntorceam acasă după ora şapte.
Poveştile din seara zilelor de joi nu se mai terminau cu happyend la radio se anunţau averse noi de ploi bunica asculta clipind intermitent crescuseră dincolo de pat, nepoţii, nu-i mai zărea prin crăpătura nopţii.
gutuie întoarsă spre nuia nu este un experiment în zadar se apleacă înălţând privirea la traiectoria aeriană de zar paraşutat în rezumatul vieţii pentru referinţe viitoare despre impactul cu existenţa altcuiva
obrazul stâng
cireaşă dependentă de lumină pătrunde levogir prin ochi radiografie necordială vede măşti purtate peste inimă sângerează când e lovită de nuia în sâmburele ei germinează iertări ce îşi caută perechea cerebrală
Drumul îl facem împreună purtând genunchii crucii în creştet dar pe creastă ajungem mereu singuri cu spini de tristeţi înhumate în frunte, căci este loc numai pentru singularităţi acolo, pe culme.
Cruciade punitive de nori pauperi şi palme de ploaie uneori prea acidă trec perpendicular prin noi în fronturi paralele de undă albastră migrând dintr-un univers într-altul, acolo, pe creastă.
Comentarii