Din tânăr rod îmi pregătesc merinde,
Şă îmi pătrundă seva lui ţinutul.
Mi-or amâna poverile sărutul
Şi rădăcini de glod lutos s-or prinde.

Din iarba chibzuinţei ţes avutul
De-o-mbucătură foamea mea depinde.
Pe cruci de fum primejdia mă-ntinde
Şi îmi mângâie tâmpla neştiutul.

Târziu le strâng pe toate-acestea-n minte,
Şi-mi fac sălaş din zvelte crengi de măr
Ce s-or zvânta când vremea-n jur , fierbinte,

Îmi va lua-ndoiala în răspăr.
Zidesc nădejdi din străvezii veşminte,
Iubirea mea de vis şi adevăr.

Iubeşte, bea şi taci. Nimic nu-i restul,
Ci doar un nor descumpănit de ploaie
Ce-ar revărsa în mine reci şuvoaie
De nu ar fi să-mi las la uşă lestul.

În tinda casei umbra se înmoaie
Şi prin artere se-mblânzeşte gestul.
Aproape cred că am trădat incestul
Secundelor culcate în noroaie.

Pun stavilă pe-nchipuiri livide,
Să nu pătrundă nici un straniu glas.
Săgeata clipei tainic se divide

În zeci de mii de cioburi de pripas.
Se-opreşte gongul vorbelor avide
Şi doar tăcerea-n mine a rămas.

14 ianuarie 2005

Cum să-mi păstrez sămânţa bărbăţiei,
Să nu se piardă-n timp, fără virtute
Şi în ţărâna patimilor slute
Ce s-au predat de-a pururi agoniei.

Ştiam secretul care să m-ajute :
Să nu trădez arcanul veşniciei,
Ca cei răpiţi din taina armoniei
Ce-au fost zvârliţi la şoimi de pe redute.

În crunt dezmăţ şi-mperecheri deşarte
Mi-am divulgat misteru-ntr-un sfârşit
Şi am avut de-aceleaşi chinuri parte

Încătuşând fiinţa-n asfinţit.
Am îmbrăcat cămaşa pentru moarte,
Legat la ochi, prin spaţii prigonit.

30 august 2004

A fost o vreme când spre înălţime
Trudeam să urc povara mea de lemne,
Ca focul viu prin vene să îndemne
La rost suit decis prin aspre rime.

Singurătatea mea cu gesturi demne
Mă legăna în ritmică pătrime.
Dar m-am întors din depărtări sublime
Să port cu toţi acelaşi rând de semne.

Pe străzi pustii, în noaptea fără stele,
Cu straniu sunet paşii-au răsunat.
Cei fericiţi zăceau sub storuri grele.

Bănuitori şi trândavi s-au culcat.
Crezând că vin spre ei cu gânduri rele
Nu mi-au deschis şi nu m-au ospătat.

Vino iubito-n Elohim cu mine,
Unde veghează munţi de foc şi slavă,
Tulbură şoimul cu privirea-i gravă,
Despoaie umbra serilor blajine.

Împreunări cu revărsări de lavă
Ne-or birui suflarea şi ne-or ţine
În miticul altar din lumi divine
Purtat solemn pe frunze de agavă.

Ai să-ntâlneşti palate părăsite
Cu stins ecou în turnuri ce împung.
Să baţi în poarta zorilor tivite

Cu fir de-argint. Pe trepte te ajung.
Te voi iubi sub bolţi din vis urzite,
Iar clipele s-or tângui prelung.

19 august 2004