Valentina BECART

Valentina BECART

Ruga unui poet

Nu-mi lua \"Cuvântul\"
doamne
şi nu ucide-n mine \"noaptea\"
în care
ca un nebun te caut...
şi caut
- adevărul -
pe chipul tău de gheaţă
oglindind
ca un balans- sfârşitul -
deasupra hăului...ce-adulmecă tăcerea.

O, iartă-mi îndrăzneala
de a-mi pune pe frunte
cununa suferinţei
şi-a răscoli nevolnic
- în lumini interzise -
sunete ce se \"nasc\" muribunde...

...simt spaima Gologotei
pulsând ca o rană în sânge...

Cenaclu Literar: 

Leapădă povara rătăcirii

Cine oare...
Un zid al tăcerii -
a ridicat între noi?
Cu ochii minţii
încerc să-ţi caut sufletul...
Dar... nicăieri nu-l găsesc!
Rătăcind în largul lumii,
Pe-ntunecate cărări -
Înstrăinat e... de tot şi de toate.

De ce te-ai lepădat -
De credinţa-n cântul de slavă,
Şi-n neţărmurita iubire,
Pe care amândoi am jurat!

Aşteptarea-mi ţese nelinişti.
Şi ca un văl de mătase,
Se-aştern peste ochi-mi îndureraţi...
Ce caută deznădăjduiţi... o rază!

Cenaclu Literar: 

Noaptea - caut adăpost întrebărilor


Mâine ,
voi pleca pe un drum
despre care nu ştiu prea multe...
oricum, soarele va rămâne
agăţat de boltă
nu va muri -
doar eu
voi rătăci poate drumul...

noaptea... caut adăpost întrebărilor
cuibărite
ca păsările de pradă
în ungherele întunecate ale minţii...
ziua,
obosită de "pânda" fără folos
pornesc în căutarea răspunsurilor...

drumul
zace împietrit în tăcere
aşteptând răbdător - pasul şovăielnic...
anotimpurile
nu-şi pierd nici ritmul
şi nici farmecul împlinirii...

Cenaclu Literar: 

În cioburi de oglinzi

În cioburi de oglinzi
mi-am zărit destinul
- siluetă graţioasă în nuanţe roz -
da! mi se potriveşte...
dar gândul
frânt mi-a fost fără veste
de neantul - ce m-ademenea...

m-am apropiat un pas... poate doi...
şi mi s-a părut - cum un ochi străin
ca o fiară a nopţii
dintr-un colţ sticlos... mă pândea -

... şi destinul se derula nemilos
arătând cu degetul
în sus... sau în jos!

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Valentina BECART