Marina NICOLAEV

Impromptu

ţi-au deschis pântecul de mireasă dintr-un singur gest
rotund era
plin de fluturi verzi înmiresmaţi
ilang ilang
troiţe zideau la căpătâi blajinii

numai eu auzeam cum viermuia timpul prin el ascuţit
gust amarnic
de fiară şi întuneric
dincolo tresălta
povară de înger
fiecare forceps îl simţea încă viu nostalgic
cu degete subţiri şi miros de sânge de smirnă şi lapte
şi te uram

nici acum nu mai ştiu
cum am ridicat din carne mânăstire
în genunchi zadarnic să te rogi
celui care
fereastra închideam

Cenaclu Literar: 

tu unde-mi rămâi îngere


şi-mi număra ultimele gânduri
lipite amarnic pe-o jumătate din trup
cealaltă parte zăcea sub munte
şi muntele înalt uitam să-l mai duc

plânsul stins prin orbite săpa
doar partea stângă rămasă-n adâncuri
El, fără chip, eu, fără suflet,
m-ar mai vedea?

şi-mi asculta foşnetul stins
al aripii din vreme-ascuţite
adânc înfipte în carnea-mi vie
prin coaste prea largi despletite

neîngăduită visam
muntele închegat ca o lespede oarbă
din care anevoie plecam

Cenaclu Literar: 

toamna fără de îngeri

dragostea este doar suferinţă articulară
în care nostalgia aderă târzie
uneori pare un alt portret în bustrofedon
decupat din context ca dintr-o toamnă efemeră

(nu mai urcau muntele uitat
cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă)

o certitudine nu putem avea niciodată
locaţia evei rămâne o traumă intercostală
în condiţii minime de subzistenţă
pentru mediul înconjurător ostil

(insulă din noapte şi veghe El
difuz ca respiraţia îngerilor in-folio)

Cenaclu Literar: 

nu închide uşile toate...


nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri
ploaia poartă gust sălbatic de sînge,
doar leagănul cerului mă dezmiardă
zălog nesomnului tu pătrunde
cand mări depărtînd
veni-vor supuse
de nicăieri

torentele cad prin burguri bolnave
umbrele trec prin pîntec povară
moartea să-mi nasc
de neunde
spre-de-din-doi
dinafară

azi fie-mi mantie şi mă-nfăşoară
şi-aruncă zăvorul
nins pînă ieri

...nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri...

Cenaclu Literar: 

Palimpsest cu păsări


pe din două pasăre printre banchize
mi-or face cuib de viscol
hieroglifele deşertului
palimpsest
de la dreapta nopţii la stînga
din singurătatea aripii
prinsă-n lentoare de moarte
destinaţia Lemnos
via Wissenschaftstadt Darmstadt

sinagramele acestui poem CI
se cîntă în dimineaţa frigului

Cenaclu Literar: 

a zburat dintre noi o pasăre fără nume

a zburat dintre noi o pasăre fără nume

din pieptul meu s-a deschis ca un stindard de sânge

doar eu am văzut-o la amiază

printre semne

cu aripi cioplite în piatră amară

s-a ridicat din carne

până când zadarnic te-am strigat

să-mi fii trup şi suflet

muntele îşi leapădă umbra

crevasă tăiată sub cer

pe inima deşertului

chip de întuneric şi spaimă

va fi să-ţi fie

cel ce poartă

uitarea zidită

penumbrei.

Cenaclu Literar: 

arborele de piper II


leandrii înfloresc la răstimpuri

casa de ceaţă cu ferestre oarbe

secundele să-mi fie

priveghi de fluturi

tu, inimă amar bolnavă

din aripa îngerului negru

se rotesc încet spre mare arborii de piper

purtând miresmele prin valuri

în armura sonoră de stridii

şi mai departe dincolo

spre nicăieri

până când ultimul călător crucea de nisip îşi ridică

povară între ceruri şi pântec sterp

de ape

aşa s-a golit la amiază de litera albă în duh

până nu a mai fost decât

Cenaclu Literar: 

arborele de piper

voi zidi într-un bob de piper altceva
partea umbrită din mine bolnavă de moarte
convalescenţa unei secunde
în care nu am fost
călătoria aşteptată

gardeniile cerului înflori-vor la amiază
ridurile acestei melancolii
pînă cînd pe nume mă vei striga
doar să mă întorc o clipă femeie
din naufragiul literelor
grea de polen

un arbore pîlpîie noaptea
prin cămările sufletului
golindu-mă

poartă şi tu o vreme acest loc de lîngă mare
unde mi-ar fi fost dor să fiu
doar a ta.

2006-07-02

Cenaclu Literar: 

wildness

e un loc în care o putem lua de la capăt

ca o tumoare crescută în şoaptă

biserica zidită între păsări de pradă

peste catapeteasma silabelor

cu uşile date de pereţi

neliniştea se va deschide prin tăcerea de sticlă

malign idol channel

e un loc în care o putem lua de la capăt

dincolo de evanghelia pietrelor sea-land

turnuri de fildeş se înclină

seceta peste umbra ta adulmecă semne de moarte

ca o durere asumată de la bun început

gândul meu dintâi

anevoios urcat pe călcâiul nopţii

Cenaclu Literar: 

ploaia neagră

îngerul fără suflet, eu fără înger

cu aripile ude pe banchiza de nori

mânăstire de carne şi spaimă

ziduri mărturisesc

ploaia neagră din zori

iubeşte-mi aproapele

ţi-am strigat

muntele se prăvale necroză prin Clipă

de trei ori

m-ai vândut şi-ai uitat

de trei ori

inima de străin mi-a fost

urmă de-aripă

din îngerul pierdut la mezat

(publicat in 2008/6/21 in Omnigraphies
https://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=154)

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Marina NICOLAEV