Scriitoarea şi publicista Nicole Valéry Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu) s-a născut în data 4 iulie 1919, la Turnu Măgurele. Nepoată pe linia maternă a marelui om politic Iuliu Maniu, a activat în PNŢ, iar între anii 1945-1947 a lucrat ca redactor la ziarul „Dreptatea”. În dimineaţa zilei de 24 august 1949 a fost arestată de trupele Securităţii după ce, în prealabil, fusese evacuată din casă împreună cu toată familia.
Poeții sunt cei care se ivesc la hotarul dintre imagine și Verb, lumea visării fiind pentru ei esențială, limbajul verbal fiind pus în slujba visului. Pentru poet mișcările vii ale corpului imaginal dau naștere la cuvinte, așa cum pământul iscă o fântână de dătătoare viață. Cuvintele corpului imaginal nu sunt așezate într-o ordine logică ca într-un argument intelectual; în poezia adevărată există salturi, alăturări uimitoare de cuvinte, asocieri șocante care nu sunt la îndemâna tuturor.
”Întrucât nu am mai crezut în învățătura potrivit căreia violența și ura și crima nu trebuie să-și afle loc între oameni, ni s-a demonstrat asta prin faptul războiului. ” ( Max Picard, Hitler din noi)
Când încep să citesc o carte, mintea mea se conectează la alte lecturi și începe să sintetizeze noi idei, iar eu cred că aceasta este marea plăcere pe care ți-o dă cititul cărților. Mă alătur cronicarului și trag propria mea concluzie după atâtea nopți ”câștigate”, nu ”pierdute” printre cărți (chiar dacă nu de puține ori am auzit întrebarea: dacă nu trăiești mai bine, la ce ți-a ajutat? Eu cred că mi-a ajutat să mă numesc om. Simplu,om)) „Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.” (Miron Costin)
Considerat de la bun început un maestru al picturii, Chaïm Soutine a rămas un mare necunoscut, cea mai mare parte a operei sale fiind prin colecții particulare. A refuzat cu obstinație să expună, nu din falsă modestie, ci, purși simplu, din cauza unei stări de anxietate care îl stăpânea și îl determina să-și distrugă lucrările mai vechi. Excepție a fost participarea la Expoziția Artei Independente din 1937. A fost o personalitate extrem de sensibilă și la fel de tainică precum Pontormo.
Între august 1826 și aprilie 1827, Caspar David Friederich a fost vizitat la Dresda de poetul Wassilij Andrejewitsch Shukowski. În urma discuțiilor pe care le-au avut au pus la cale un proiect: să picteze pe hârtie transparentă cu o muzică în fundal și pe lună plină. În urma acestei experiențe a rămas un singur desen - o alegorie muzicală în care sunt ilustrate corespondențele dintre muzică și pictură - desen care i-a fost dăruit marii ducese Alexandra Feodorovna cu o dedicație pentru tânărul țarevici Alexandru.
Comentarii