”Întrucât nu am mai crezut în învățătura potrivit căreia violența și ura și crima nu trebuie să-și afle loc între oameni, ni s-a demonstrat asta prin faptul războiului. ” ( Max Picard, Hitler din noi)
Când încep să citesc o carte, mintea mea se conectează la alte lecturi și începe să sintetizeze noi idei, iar eu cred că aceasta este marea plăcere pe care ți-o dă cititul cărților. Mă alătur cronicarului și trag propria mea concluzie după atâtea nopți ”câștigate”, nu ”pierdute” printre cărți (chiar dacă nu de puține ori am auzit întrebarea: dacă nu trăiești mai bine, la ce ți-a ajutat? Eu cred că mi-a ajutat să mă numesc om. Simplu,om)) „Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.” (Miron Costin)
Considerat de la bun început un maestru al picturii, Chaïm Soutine a rămas un mare necunoscut, cea mai mare parte a operei sale fiind prin colecții particulare. A refuzat cu obstinație să expună, nu din falsă modestie, ci, purși simplu, din cauza unei stări de anxietate care îl stăpânea și îl determina să-și distrugă lucrările mai vechi. Excepție a fost participarea la Expoziția Artei Independente din 1937. A fost o personalitate extrem de sensibilă și la fel de tainică precum Pontormo.
Între august 1826 și aprilie 1827, Caspar David Friederich a fost vizitat la Dresda de poetul Wassilij Andrejewitsch Shukowski. În urma discuțiilor pe care le-au avut au pus la cale un proiect: să picteze pe hârtie transparentă cu o muzică în fundal și pe lună plină. În urma acestei experiențe a rămas un singur desen - o alegorie muzicală în care sunt ilustrate corespondențele dintre muzică și pictură - desen care i-a fost dăruit marii ducese Alexandra Feodorovna cu o dedicație pentru tânărul țarevici Alexandru.
Comentarii