Câteva săptămâni după ziua când şi-a zdrobit degetele meşterind la tractor cu motorul pornit, Guţu Făiniş zăcu bolnav pe-acasă. De-aceea nici nu am mai îndrăznit să ne urcăm în nucul din ograda lui şi nucile care mai rămăseseră în el apucară să se coacă. Dar tot puţine erau. Nevastă-sa, Floarea, se văicărea în fiecare seară când se întorcea acasă de la colectiv: "Georgică, Niuţă, dacă vede Guţu că nu mai sunt nuci în pom o să vă ardă cu nuiaua pe amândoi, să vă învăţaţi minte, că tare neascultători mai sunteţi!" Trebuia să facem ceva neapărat, se apropia vremea culesului de nuci! Dar ce?!
[[wysiwyg_imageupload:89:]]"Neamul românesc respiră prin sărbători", spunea Nicolae Iorga odată. Sărbătorim din nou, deci mai respirăm...
Se zice că nu aduce anul ce aduce ceasul, dar pentru ca ceasul să aducă, trebuie să munceşti ani de zile. Pentru ca să se ajungă la Decembrie 1918, unirea tuturor Românilor într-un singur stat, bietul Român a muncit şi-a murit, a sperat şi-a luptat aproape două milenii.
Nu ne vom ocupa prea mult de datele exacte şi chestiunile scrise în toate cărţile de istorie. Este destul, cred eu, să ne facem o imagine generală a epocii, în...
Luna aceasta, revista a celebrat mai multe evenimente. În primul rând, a prilejuit o întâlnire a colaboratorilor - prima întâlnire în doi ani! - în care să se sărbătorească aniversarea a doi ani de existenţă a revistei. Cu această ocazie, a avut oaspeţi dragi de departe, Magdalena Motz (Germania) şi Adrian Munteanu (Romania). Cu aceeaşi ocazie, Aurel Miat ne-a anunţat obţinerea licenţei de notar. Iată, primul notar oficial român din Vancouver! Şi altei colaboratoare a revistei, Teodora Cosac,...
Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...
Plouă fulgerat. Plouă la ceas de toamnă şi de asfinţit. Frunze ude, de o culoare roşu-ruginie, se zbat neputincioase în chemarea haotică a vântului şuierat. Se despart cerurile şi odată cu ele sufletele noastre. Suflete obosite, în căutarea unei mântuiri promise, ce pare tot mai departe... Şi mai departe... Suflete de tăcere, de mirare şi de necredinţă. Suflete ce s-au pierdut pe le însele în anevoiosul drum spre cunoaştere şi adevăr. Ce au căzut în ispita...
Au început zilele închise de toamnă, umede cu mâzgă, haine jilave şi murdărie pe lăbuţe. Dimineaţa Maria se duce singură la şcoală şi numai la ieşire îi asigur protecţia, însoţit de Max. S-a făcut mare şi frumoasă nepoata noastră! Aseară plimbându-ne cu rolele pe la Casa de cultură l-am pomenit pe Bebe şi sunt sigur că-şi muşcã limba-n somn. Ce imensă e prostia românească: să exporţi materia cenuşie în loc să exporţi produse finite create cu ajutorul ei! ...
Maria păstrase toate cuvintele acelea şi se gîndea la ele în inima ei. Nici nu se putea altfel căci Arhanghelul Gavriil şi Elisabeta şi bătrînul Simeon o recunoscuseră şi o binecuvîntaseră pentru veşnicie. Dar îi mai spusese ceva bătrînul Simeon... Iar Maria se cutremură, încă o dată, rostindu‑şi‑le: ...chiar dacă sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi... Iară Maria văzuse şi cunoscuse deja totul. Ascultase, învăţase şi adunase povara Luminii în zece, douăzeci, poate treizeci de ani în serile tîrzii, la pîlpîirea umilă a opaiţului, stînd alături de copilul ei, modestul dulgher, alături de învăţător, de Rabuni...
O citire chiar şi fugară a celor 4 Evanghelii te face să vezi că D-zeu le cere oamenilor să se pocăiască de trecutul lor păcătos, să creadă în Domnul Iisus Hristos şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
Luna aceasta, revista a celebrat mai multe evenimente. În primul rând, a prilejuit o întâlnire a colaboratorilor - prima întâlnire în doi ani! - în care să se sărbătorească aniversarea a doi ani de existenţă a revistei. Cu această ocazie, a avut oaspeţi dragi de departe, Magdalena Motz (Germania) şi Adrian Munteanu (Romania). Cu aceeaşi ocazie, Aurel Miat ne-a anunţat obţinerea licenţei de notar. Iată, primul notar oficial român din Vancouver! Şi altei colaboratoare a revistei, Teodora Cosac,...
Plouă fulgerat. Plouă la ceas de toamnă şi de asfinţit. Frunze ude, de o culoare roşu-ruginie, se zbat neputincioase în chemarea haotică a vântului şuierat. Se despart cerurile şi odată cu ele sufletele noastre. Suflete obosite, în căutarea unei mântuiri promise, ce pare tot mai departe... Şi mai departe... Suflete de tăcere, de mirare şi de necredinţă. Suflete ce s-au pierdut pe le însele în anevoiosul drum spre cunoaştere şi adevăr. Ce au căzut în ispita...
Comentarii