Even though the Romanian translation of English literature is of recent origin, they have had a noticeable influence on the works of some of the greatest Romanian writers. During the early part of the 19th Century, many Romanians traveled and studied in the countries of Western Europe, but very few went as far as England, and even fewer to America. The first written account of any Romanian visiting England was in 1831, when Petrache Poenaru went there to observe the English...
În numărul trecut îmi încheiam articolul cu un semnal de alarmă, cu o constatare stupefiantă, cu un strigăt de ajutor pentru copiii şi populaţia din Africa, care mor zilnic, în număr semnificativ, din lipsă de apă, de mâncare, de medicaţie corespunzătoare, de prea multă indiferenţă şi ignoranţă din partea noastră, a celor ce stăm la adăpostul comod al unor societăţi civilizate, dezvoltate, care ne feresc de o mare parte din aceste neajunsuri.
Încrucişarea pe care o face, azi, Bulevardul cu Calea Victoriei ne pare atât de firească, cadrilul maşinilor, tramvaielor şi pietonilor, sub supravegherea agenţilor de circulaţie şi luminile schimbătoare ale „stopului”, atât de zilnic, încât foarte cu greu ne putem închipui că a fost un timp când, pe locul unde azi îl taie Bulevardul, Podul Mogoşoaiei se cobora agale înspre Dâmboviţa, între un zid lung care împrejmuia, la stânga, curtea casei Grecianu şi între clădirile hanului Sărindar care, la dreapta mergea până la casele lui Colfescu, pe locul cărora şi-a ridicat Herdan Hotelul.
Mai zilele trecute citeam o carte. Nu o să îi fac analiza aici, dar a fost o frază care mi s-a întipărit în minte: "Otrava groaznică a zilelor noastre este nepăsarea."
Cartea respectivă se referea mai mult la un aspect religios: existenţa lui Dumnezeu. Aşa că nu mi-a fost greu să înţeleg ce anume îl făcuse pe autor să scrie această frază: amărăciunea că din 100 de studenţi englezi, 40 nu auziseră de Cristos iar 73 nu auzisera de Rusalii, că doar 5% din populaţia Parisului participă la slujbe religioase, iar în Londra doar 3%.
Întâmplări nedorite au întrerupt firul însemnărilor mele. Ele au început din săptămâna mare când a murit şi am înmormântat-o pe Anişoara la Drăguşeni. Se spune că cei care mor în săptămâna patimilor sunt iertaţi de toate păcatele şi sunt primiţi curaţi de Dumnezeu, în ceruri.
Anişoara a fost o sfântă prin suferinţele ce i-a fost dat să le îndure. A fost un prilej să ne întâlnim toată familia care, la două ore...
În primele două numere ale revistei v-am spus ce este revista. Cred că a venit timpul să vă spun ce anume nu este.
În primul rând, nu este scumpă. Am auzit persoane, nu multe, e drept, care au susţinut că preţul revistei de $4 este prea mare. Nu mult prea mare, dar mare. Rugaţi să indice cam cât li s-ar părea un preţ just, au cam evitat să răspundă cu o cifră exactă. „$3 sunt mulţi?", i-am întrebat eu. „Poate că şi $3 sunt mulţi", au răspuns ei. „Dar $2?" La ceasta nu au răspuns, probabil şi lor suma de $2 li se părea prea mică. Au răspuns însă vag: „Oricum, $4 e prea mult..."
When We First Arrived To Canada When we first arrived to Canada, we started unpacking in our new home. We just installed our phone. Then it started ringing. My dad answered. It was his dad calling from Romania. He said he had some bad news. My dad asked what the bad news was. My grandpa said that my dad's brother (my uncle) just died of kidney disease. I was only 3 years old and I didn't really know what the talk was about. My...
Sunt filme pe care le văd şi le uit a doua zi ori filme care mă urmăresc zile în şir după ce le-am văzut; filme pe care le-aş revedea mereu ori filme după care îmi pare rău că am plătit biletul. The Passion of the Christ este un alt fel de film ce nu poate fi încadrat nicăieri. Întrega controversă creată în jurul lui m-au determinat într-o zi să îmi iau copilul de o aripă târându-l la cinematograful din cartier, să ne formăm astfel o opinie personală după toată avalanşa de informaţii care începuse deja să ne bombardeze prin toate mediile. Am trecut pe lângă...
Cu doamna Lucia Bunaciu, nepoata lui Iacob Mureşianu, răsfoim
Quote:
De cum păşeşti în Scheii Braşovului, străzile se îngustează, casele nu mai tind spre înălţimi - dominate oricum de munţi - ci mângâie pământul din care au răsărit şi din care parcă îşi trag seva, aerul se transformă în tăcere, aroma tradiţiei româneşti răzbate printre pietrele uliţelor şerpuitoare, amintirile repurtează încă victorii asupra biciuirilor...
De cum păşeşti în Scheii Braşovului, străzile se îngustează, casele nu mai tind spre înălţimi - dominate oricum de munţi - ci mângâie pământul din care au răsărit şi din care parcă îşi trag seva, aerul se transformă în tăcere, aroma tradiţiei româneşti răzbate printre pietrele uliţelor şerpuitoare, amintirile repurtează încă victorii asupra biciuirilor...
Comentarii