Câteva săptămâni după ziua când şi-a zdrobit degetele meşterind la tractor cu motorul pornit, Guţu Făiniş zăcu bolnav pe-acasă. De-aceea nici nu am mai îndrăznit să ne urcăm în nucul din ograda lui şi nucile care mai rămăseseră în el apucară să se coacă. Dar tot puţine erau. Nevastă-sa, Floarea, se văicărea în fiecare seară când se întorcea acasă de la colectiv: "Georgică, Niuţă, dacă vede Guţu că nu mai sunt nuci în pom o să vă ardă cu nuiaua pe amândoi, să vă învăţaţi minte, că tare neascultători mai sunteţi!" Trebuia să facem ceva neapărat, se apropia vremea culesului de nuci! Dar ce?!
Dar iată că-ntr-o bună zi (şi bună era!), Dumnezeu şi-a adus aminte de bieţii oameni rămaşi în viaţă şi a oprit Potopul. Ba şi-a făcut şi semn să nu mai uite: a pus pe cer curcubeul. Aşa că, la sfatul lui Dumnezeu, bunul (şi dreptul) tată Noe s-a dat jos de pe arcă, văzând el că porumbelul şi-a văzut de drum. Şi a dat jos şi toate foşgăiala de dibitoace, lăsându-le libere să umple din nou pământul. Aşa de bine l-au umplut, ne spun bibliştii, că unele au ajuns tocmai în Australia, neoprindu-se niciunde pe drum şi învăţând să înoate, pentru a-şi ocupa locul „după felul lor”....
Probabil, cel mai important fenomen literar al ultimului deceniu şi jumătate, a fost, la Iaşi, explozia unei veritabile „şcoli de proză", sprijinită, în ultima treime a intervalului de programul Polirom iniţiat odată cu „Votaţi literatura tînără" din iarna anulilor 2003 - 2004. Sigur, programul nu este destinat doar literelor ieşene, ci este unul naţional, dar de el...
Mă doare cuvântul când spun, seara, mamă, Ma doare distanţa când spun depărtare, Sunt oameni şi locuri ce zilnic mă cheamă, Sunt vorbe şi gânduri ce-mi produc intristare.
Acopăr distanţa cu paşi mici pe hartă, Înving întristarea printr-un zâmbet forţat, ...
Un canal de televiziune tocmai bun de urmărit într-un mediu poluat cu reality shows şi soap-operas este National Geografic. Subiecte variate, documentare bine făcute, teme interesante, acest post a fost una din primele mele alegeri. Săptămâna aceasta am urmărit din întâmplare, recunosc, căci titlul nu-mi spunea mare lucru, documentarul intitulat "Geography of Crime/Punishment". Era abordată problema crimei în relaţie cu pedeapsa aplicată şi care este valoarea socială a acestei pedepse. Pentru un contrast dramatic, era făcută o paralelă între sistemul american şi cel suedez - două modele care se bazează pe abordări complet diferite în ceea ce priveşte tratarea infractorilor. Într-o închisoare din Texas ne este arătat un condamnat la moarte care în două zile urma să fie omorât cu injecţie letală pentru crima de a fi atacat o femeie pe care a torturat-o după care a ars-o. În Suedia, un infractor care sub influenţa drogurilor asaltase o persoană şi o agresase trăia într-o "închisoare" de minimă securitate ce semăna mai mult a campus universitar decât a loc de pedeapsă. Doi condamnaţi, două abordări atât de diferite.
Dacă noi nu suntem în stare, poate o justiție imanentă mai presus de legile pământești o să aibă grijă să le orânduiască înțelept pe toate.
Oare de aceea Jiji are popa 'persoal', care sa ii citeasca sfestanii zilnic? Oare de aceea se construieste Catedrala "Mantuirii Neamului"?
E buna credinta asta a noastra stramoseasca, ce ne mintuieste indiferent daca credem sau nu, indiferent de faptele noastre. Cit timp avem bani sa cumparam un popa, sa construim o biserica...
Cred ca de aceea si sunt atit de multi 'baieti destepti' printre noi:-)
Nu o să vă vorbesc despre patrie, patriotism, dragoste faţă de ţară şi popor în modul în care am fost obişnuiţi în trecut...Au fost vorbe, idei şi lozinci care ne-au intoxicat ani buni mintea şi sufletul, încât şi acum, când le auzim, ne cuprinde un sentiment de constrângere, lehamite sau saţietate propagandistică.
Cel de-al 14-lea Dalai Lama s-a născut in Takser, Amdo, in nord-estul Tibetului, pe 6 iulie 1935, sub numele de Lhamo Dhondrub, într-o familie de ţărani. A fost recunoscut ca fiind reîncarnarea celui de-al 13-lea Dalai Lama la vârsta de doi ani, în conformitate cu tradiţia tibetană referitoare la acest eveniment. Întronarea sa ca cel de-al 14-lea Dalai Lama a avut loc pe 22...
Nu întâmplător, adeseori asociem femeia cu ideea de interior, intimitate, acel cadru plăcut al comunicării intime, acel spaţiu plin de tandreţe, căldură şi rafinament. Atmosfera unei biserici ortodoxe pare să respire o asemenea intimitate, un loc al unor al confidenţelor uneori dureroase, alteori destinse sau pline de recunoştiinţă între om şi Dumnezeu.
Cum Potopul a durat vreo zece luni, ne-am zis că ne putem lungi şi noi măcar două... Căci povestea Potopului este una din cele mai cunoscute şi mai amănunţite poveşti din Torah.
Acum, să nu se creadă că doar evreii au avut un mit al Potopului. Nu puţini cercetători (biblişti) văd în universalitatea mitului o dovadă a faptului că povestea este adevărată. Doar că uită că celelalte populaţii au „uitat” de Potop, odată ajunse sub ape... Dar uite că nu au „uitat”! Şi mitul potopului, ba chiar a „sfârşitului lumii” prin ape, se poate întâlni mai peste tot, din insulele Pacificului la Polul nord, din jungla Amazonului în cele africane, de la populaţiile precolumbiene la chinezi. Nu există un alt mit – cu excepţia celui al Creaţiei – atât de răspândit ca cel al Potopului.
LACRIMA CUVÂNTULUI MEU
ÎNTÂLNIRE CU DALAI LAMA
Comments
Re: Băieți deștepți
Angela, spui:
Quote:
Oare de aceea Jiji are popa 'persoal', care sa ii citeasca sfestanii zilnic? Oare de aceea se construieste Catedrala "Mantuirii Neamului"?
E buna credinta asta a noastra stramoseasca, ce ne mintuieste indiferent daca credem sau nu, indiferent de faptele noastre. Cit timp avem bani sa cumparam un popa, sa construim o biserica...
Cred ca de aceea si sunt atit de multi 'baieti destepti' printre noi:-)
nick