Articolul a apărut în Revista Fundaţiilor Regale, anul VIII, Nr 8-9, 1 August - 1 Septembrie 1941
în mintea românului cărturar, din alte provincii decât Basarabia şi profan în ale Bisericii şi ale Teologiei, "ortodoxismul basarabean" înseamnă ceva exterior şi pitoresc. Ne-am intâlnit adeseori cu clerici basarabeni. Am intrat de câteva ori prin bisericile dintre Prut şi Nistru şi am asistat, în catedralele de la Chişinău, din Bolgrad sau din Ismail, la o...
De ce nu îmi dă pace gândul trădării ? De ce iese istoria din cărţi şi se aşează la masa contemporaneităţii pentru a ne arăta că nu am învăţat nimic din trecut? Să ne fi dezvăţat şi de exerciţiul miturilor şi al basmelor în care binele şi răul se despart ca uscatul de ape ? Invocaţia adevărului poate fi condamnată la inconsistenţă ? Într-o lume a diversificării ştiinţifice şi culturale fără precedent să-şi fi pierdut adevărul valoarea sa de reper ? După revoluţie, timp de 16 ani pare să ne fi pierit graiul, de unde până atunci, de-a...
Cred că, în timp, a te lua de-un patriot din ăsta care a colaborat cu Secu va deveni pur şi simplu o mitocănie, o lipsă de bun simţ. Uite aici cum reacţionează ditamai rectorul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. Om gingaş, nu jucărie!
Iar pe lângă turnătorii față de care ne arătăm atât de clemenți, majoritatea dintre noi, mai sunt cei care au practicat teroarea din convingere. Nu ar fi necesar un "proces Nurnberg", pentru ei? Cei fanatici, cei inumani, cei care amenințau, șantajau și înfăptuiau. Turnătorii ...“ n-ar fi păcat să fie doar ei țapii ispășitori? (nu că ar fi...)
La capitolul turnători, aș face distincția: cei care au turnat cu nonșalanța, pentru beneficii; cei care au fost oarecum forțați - din frică pentru propria integritate fizică sau poziție socială, sau din lipsă reală a alternativei (un exemplu ar fi amenințările că răul s-ar răsfrânge asupra copilului tău dacă nu accepți să-l torni pe X). Sunt diferențe de nuanță, însă ele tot nu șterg vina (chiar dacă o mai pot estompa în ultimul caz). Și tot la capitolul ăsta, o ultimă distincție: cei care au spus după '89 și cei care n-au spus. (Antohi zice că n-a spus pentru că se simțea pentru prima dată liber, voia să profite de această libertate, să își construiască o biografie liberă și alte blabla-uri; or un om ca el știe că libertatea nu ți-o construiești pe baza unei biografii mocirlite cu turnătorie de ultimă speță; dimpotrivă, ca să își construiască o biografie liberă, cu atât mai necesar era să spună la timp.)
Dacă aș accepta varianta "tuturor ne-a fost aceeași frică și toți am fost la fel de lași", atunci ce facem cu oamenii precum Goma și mulți asemenea lui?
Dosariada este încă unul din paradoxurile unicei, minunatei și surprinzătoarei. Daca te aștepți să se întâmple ceva, bineînțeles nu se va întâmpla - poate tocmai pentru că sunt întrunite toate condițiile să se întâmple. Pe de altă parte, ceva ce ar părea absurd să se întâmple, se va întâmpla negreșit... Ofițeri de securitate activi și informatori pe ștate de plată declarați nevinovați, muște strivite sub oprobiul public pentru doi rahați, formatori de opinie intransigenți apărându-și public prietenul trădător - după ce ținuseră ascunsă luni de zile informația că da, a fost informator; popi "patrioți" care au trădat taina spovedaniei "doar" în privința turiștilor străini; torționari deveniți eroi ai neamului pentru că apărau "cuceririli"... Ce mai poți spune despre Dosariadă?
în lipsă de altă idee mai bună, luna trecută mă hotărâsem să mai ating puțin acest subiect - dar m-a apucat greața și marea lehamite. Este atât de grotesc totul încât a încetat să mai fie o glumă proastă. Am scris despre intrarea în UE - de parcă asta va rezolva ceva. Vom ajunge așa să râdem ca nebunii: colegii noștri din UE chiar ne vor crede nebuni că putem râde de un asemenea subiect:-)
Nu, Carmen, românii nu au fost informatori de diferite nuanțe, ci a "informat" așa și atât cât a putut. Nimeni nu a fost amenințat că va avea copilul "accidentat", nimeni nu a fost amenințat că va înfunda pușcăria dacă nu devine informator. Vorbim de anii 70-80, nu de 50-60! Ne-am transformat cu toții -inclusiv eu! - în oameni preocupați doar de supraviețuirea personală. "Și ce e rău cu asta?", poți întreba tu. în fond, este prima lege: supraviețuirea individuală și perpetuarea speciei. Nu subliniez că ar trebui, cel puțin teoretic, să ne deosebim de animale, dar în fapt despre supraviețuirea noastră sub comunism pot spune doar atâta: am vrut să supraviețuim cât mai bine:-) Cât mai "decent". Cu o carieră frumoasă, salam fără soia, cafea fără nechezol, o excursie în străinătate, o Dacie neagră cu număr mic, o sinecură pe undeva, o carte publicată etc. Pentru acestă "decență" am fost, cei mai mulți, gata de orice mizerie. Animalul cel mai animal, dacă ar putea spune ceva, ne-ar spune: "De aceea am preferat să fiu doar animal". Uneori îl admir pentru asta:-)
A trecut anul. Despre ce am putea scrie în zilele astea? Despre multe. De exemplu, despre intrarea în UE. Să ne bucurăm, să sperăm? Ne vor trebui 20 de ani – cum zice Băsescu -, sau 50 de ani – cum zice Tăriceanu...
Mareele din Golful Fundy sunt considerate o minune naturală alături de Marele Canion, Muntele Everest şi Cascada Niagara. Deşi e mai complicat să ajungem la Muntele Everest, mulţi dintre noi au văzut Cascada Niagara sau Marele Canion. Din păcate, puţini au văzut, unii chiar nici nu au auzit de Golful Fundy cu faimoasele lui maree. Situat pe coasta de est a Americii de Nord între provinciile New Brunswick, Nova Scotia şi statul american Maine, Golful Fundy se află la Oceanul Atlantic şi are 280 de km lungime.
Şi să nu vă mire faptul că omul a personificat NOROCUL sub forma unei Zeiţe. A zis el că numai o femeie se poate arăta atât de nestatornică, de schimbătoare, de subiectivă... Cum îşi putea închipui altfel modul cu totul întâmplător în care dădea peste el norocul - sau îl ocolea nejustificat. Pornea omul preistoric la vânătoare spre plaiul unde cercetaşii anunţaseră o turmă mare - şi nu găsea copită de animal. Bad luck, am spune noi astăzi. Sau, chiar în momentul în care colţul unui păros de rinocer era pe punctul să-l străpungă, aluneca pe o coajă de banană, scăpând cu viaţă. Good luck, am...
începutul acestui an ne-a găsit la un nou încept de drum. Iniţiativa de a demara constituirea unei organizaţii comunitare româneşti care să fie echidistantă de orice prejudiciu a fost primită cu destul entuziasm de către mulţi români din BC. După o perioadă de dezbateri si schimburi de opinie care a durat aproape trei luni a luat fiinţă Centrul Comunitar Românesc din BC - o organizaţie deschisă tuturor celor cu rădăcini şi simţăminte româneşti, fără prejudecăţi politice,...
Îmi povesteau bătrânii de Crăciun. Vremuri de mult stinse, cu zăpezi mari, cu focuri înaintea casei, cu posturi ţinute în sfinţenie. Apoi cântecul clopotelor ce vesteau Naşterea. Liturghia ca o lumină şi Pruncul născut în iesle. Colindele ce se revărsau a bucurie, portul popular şi jocul din curtea Bisericii. Masă bogată după o lungă asteptare şi din nou colindele sub bradul ce miroase a veşnicie. Luna lui undrea apune obosită printr-o naştere...
E lună de bilanţ şi am stat mult în cumpănă asupra subiectului editorialului de luna asta. Aş fi scris despre Alegeri - cel mai important eveniment românesc din ultimii patru ani şi din următorii 4-5 ani. Aş fi scris despre Festival, despre sărbătorile ce vin...
"În mijlocul iernii am descoperit înăuntrul meu o vară de neînvins" A. Camus
Fiecare an reprezintă acel nou început pe care îl aşteptăm cu nerăbdare dar şi cu teamă. Cu fiecare început de an sau început în general, parcă tot ce a fost în urmă intră în ceaţă şi ni se oferă o şansă nouă de a ne schimba sau de a schimba ceva. Vrem să devenim mai buni, mai competenţi, mai multumiţi, mai fericiţi, mai perfecţi. Adoptăm rezoluţii care ne duc acolo, sau care, dacă...
[[wysiwyg_imageupload:89:]]"Neamul românesc respiră prin sărbători", spunea Nicolae Iorga odată. Sărbătorim din nou, deci mai respirăm...
Se zice că nu aduce anul ce aduce ceasul, dar pentru ca ceasul să aducă, trebuie să munceşti ani de zile. Pentru ca să se ajungă la Decembrie 1918, unirea tuturor Românilor într-un singur stat, bietul Român a muncit şi-a murit, a sperat şi-a luptat aproape două milenii.
Nu ne vom ocupa prea mult de datele exacte şi chestiunile scrise în toate cărţile de istorie. Este destul, cred eu, să ne facem o imagine generală a epocii, în...
începutul acestui an ne-a găsit la un nou încept de drum. Iniţiativa de a demara constituirea unei organizaţii comunitare româneşti care să fie echidistantă de orice prejudiciu a fost primită cu destul entuziasm de către mulţi români din BC. După o perioadă de dezbateri si schimburi de opinie care a durat aproape trei luni a luat fiinţă Centrul Comunitar Românesc din BC - o organizaţie deschisă tuturor celor cu rădăcini şi simţăminte româneşti, fără prejudecăţi politice,...
Crăciunul
Fiecare an reprezintă acel nou început pe care îl aşteptăm cu nerăbdare dar şi cu teamă. Cu fiecare început de an sau început în general, parcă tot ce a fost în urmă intră în ceaţă şi ni se oferă o şansă nouă de a ne schimba sau de a schimba ceva. Vrem să devenim mai buni, mai competenţi, mai multumiţi, mai fericiţi, mai perfecţi. Adoptăm rezoluţii care ne duc acolo, sau care, dacă...
Comments
Cred că, în timp, a te lua
Cred că, în timp, a te lua de-un patriot din ăsta care a colaborat cu Secu va deveni pur şi simplu o mitocănie, o lipsă de bun simţ. Uite aici cum reacţionează ditamai rectorul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. Om gingaş, nu jucărie!
http://www.evz.ro/detalii/stiri/prorector-la-universitatea-din-iasi-info...
Re: Dosariada și manierele elegante
Iar pe lângă turnătorii față de care ne arătăm atât de clemenți, majoritatea dintre noi, mai sunt cei care au practicat teroarea din convingere.
Nu ar fi necesar un "proces Nurnberg", pentru ei? Cei fanatici, cei inumani, cei care amenințau, șantajau și înfăptuiau.
Turnătorii ...“ n-ar fi păcat să fie doar ei țapii ispășitori? (nu că ar fi...)
La capitolul turnători, aș face distincția: cei care au turnat cu nonșalanța, pentru beneficii; cei care au fost oarecum forțați - din frică pentru propria integritate fizică sau poziție socială, sau din lipsă reală a alternativei (un exemplu ar fi amenințările că răul s-ar răsfrânge asupra copilului tău dacă nu accepți să-l torni pe X).
Sunt diferențe de nuanță, însă ele tot nu șterg vina (chiar dacă o mai pot estompa în ultimul caz).
Și tot la capitolul ăsta, o ultimă distincție: cei care au spus după '89 și cei care n-au spus. (Antohi zice că n-a spus pentru că se simțea pentru prima dată liber, voia să profite de această libertate, să își construiască o biografie liberă și alte blabla-uri; or un om ca el știe că libertatea nu ți-o construiești pe baza unei biografii mocirlite cu turnătorie de ultimă speță; dimpotrivă, ca să își construiască o biografie liberă, cu atât mai necesar era să spună la timp.)
Dacă aș accepta varianta "tuturor ne-a fost aceeași frică și toți am fost la fel de lași", atunci ce facem cu oamenii precum Goma și mulți asemenea lui?
Re: Dosariada și manierele elegante
Dosariada este încă unul din paradoxurile unicei, minunatei și surprinzătoarei. Daca te aștepți să se întâmple ceva, bineînțeles nu se va întâmpla - poate tocmai pentru că sunt întrunite toate condițiile să se întâmple. Pe de altă parte, ceva ce ar părea absurd să se întâmple, se va întâmpla negreșit... Ofițeri de securitate activi și informatori pe ștate de plată declarați nevinovați, muște strivite sub oprobiul public pentru doi rahați, formatori de opinie intransigenți apărându-și public prietenul trădător - după ce ținuseră ascunsă luni de zile informația că da, a fost informator; popi "patrioți" care au trădat taina spovedaniei "doar" în privința turiștilor străini; torționari deveniți eroi ai neamului pentru că apărau "cuceririli"... Ce mai poți spune despre Dosariadă?
în lipsă de altă idee mai bună, luna trecută mă hotărâsem să mai ating puțin acest subiect - dar m-a apucat greața și marea lehamite. Este atât de grotesc totul încât a încetat să mai fie o glumă proastă. Am scris despre intrarea în UE - de parcă asta va rezolva ceva. Vom ajunge așa să râdem ca nebunii: colegii noștri din UE chiar ne vor crede nebuni că putem râde de un asemenea subiect:-)
Nu, Carmen, românii nu au fost informatori de diferite nuanțe, ci a "informat" așa și atât cât a putut. Nimeni nu a fost amenințat că va avea copilul "accidentat", nimeni nu a fost amenințat că va înfunda pușcăria dacă nu devine informator. Vorbim de anii 70-80, nu de 50-60! Ne-am transformat cu toții -inclusiv eu! - în oameni preocupați doar de supraviețuirea personală. "Și ce e rău cu asta?", poți întreba tu. în fond, este prima lege: supraviețuirea individuală și perpetuarea speciei. Nu subliniez că ar trebui, cel puțin teoretic, să ne deosebim de animale, dar în fapt despre supraviețuirea noastră sub comunism pot spune doar atâta: am vrut să supraviețuim cât mai bine:-) Cât mai "decent". Cu o carieră frumoasă, salam fără soia, cafea fără nechezol, o excursie în străinătate, o Dacie neagră cu număr mic, o sinecură pe undeva, o carte publicată etc. Pentru acestă "decență" am fost, cei mai mulți, gata de orice mizerie. Animalul cel mai animal, dacă ar putea spune ceva, ne-ar spune: "De aceea am preferat să fiu doar animal". Uneori îl admir pentru asta:-)
Nick