După reuşita lui (înşelăciunea frăţească...), Iacov şi-a luat viteză spre nord, la sfatul mamei, cu încuviinţarea tatălui orb (Isaak) şi sub oblăduirea tatălui Atotvăzător (Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaak), care va deveni cândva şi „Dumnezeul lui Yakub". Drum lung până în Haran („Mesopotamia") dar care îl punea departe de la lucrurile frăţeşti pe care voia să i le facă Părosul înşelat. Şi de femeile lui „Het", gata să pună mâna pe un pui de evreu crescut prin corturi...
sau Învierea ca şi hrãnire cu Viaţa ce a mâncat moartea...
Mă mir uneori când, din când în când, aud despre anumiţi oameni mai mult sau mai puţin apropiaţi că au trecut Dincolo. Undeva, într-un Invizibil greu de suportat şi dureros. O senzaţie de gol negru şi un gust amar îmi cuprinde sufletul şi pentru ceva timp sunt suspendat undeva între limita dintre propria temporalitate palpabilă şi atemporalitatea impalpabilă în care dispar toate aceste suflete ce pentru un timp, s-au făcut...
Fiind un subiect delicat, am să încerc sî-mi dau şi eu cu părerea, cât mai simţitor şi nevinovat, ca să nu supăr obrăjorii catifelaţi şi firile mai sensibile: s-a schimbat (din nou) punctajul necesar emigrării pe criterii de... muncă şi şcoală, adică „skilled emigrants". De la 75 de puncte s-au facut 67, acu'din nou tot românu' cu ceva esperenţă, o femeie (sau bărbat, după preferinţă) pe acte şi eventual unu-doi copchii, plus ceva diplomă universitară, poate să se suie în... căruţa emigrării.
Aşa cum am argumentat deja, modernitatea se defineşte în primul rînd printr-un anume cadru valoric, alcătuit din cele opt valori prezervate, respectiv „inventate” de epoca modernă. Unde acestevalori funcţionează, ne situăm în...
A fost o surpriză de proporţii. Tocmai calul, pe care au pariat atât experţii, cât şi publicul larg, a pierdut cursa, n-a ajuns nici la potou. Până departe s-a resimţit ruşinea eşecului. Mai poate fi ea spălată? Abia s-a terminat alergarea că a şi pornit să se învârtească moara speculaţiilor. Să fi fost ratarea efectul unei indispoziţii de moment? Sau o bruscă inhibare? Sau un ghinion căzut din senin? La recapitulare, s-a observat că întreg programul a fost minuţios calculat şi n-ar fi trebuit în chip normal să se producă vreo pana....
Readuc în discuţie ecoul pe care l-a avut un scurt eseu al meu intitulat Reflecţii aspra unui impas găzduit acum trei ani de revista 22. Am înregistrat cu uimire distanţarea rece cu care am fost întâmpinat în unele locuri, mi se reproşa dorinţa de a mă amesteca în decizii de strictă competenţă. Se părea că dau sfaturi unor tribuni politici, mult mai bine informaţi şi cu o rutină a intervenţiilor în zone de răspundere. Mi se repeta că mă las ispitit de a comenta evenimente dramatice, nefiind însă aproape de...
Trăise cum ştiuse. Şi ştiuse ce trăise. Ceea ce nu îl ajutase neapărat, ba deloc, să se împace cu viaţa de om activ al societăţii. Şi iată că ajunsese, ca orice autor de romane care nu a reuşit să scrie decît nuvele, povestiri scurte sau cîte un articol plătit la vreun ziar, să îi miroasă degetele a tutun ieftin şi să îşi facă ouă ochiuri ale căror gălbenuşuri, cînd nu se înşirau în tigaie, i se lipeau în barbă, să nu doarmă nopţile şi să bea toamna un vin greu în pivniţa amicilor pînă dimineaţa, cînd se suia în primul tramvai care pleca de la depou. Simţea de data aceasta că venise vremea să creadă cu tărie că poate în sfîrşit să bată la poarta marilor speranţe. Societatea nu e nevoie să îl placă, îşi mai spuse încrezător, ci să îl citească.
Comentarii