Veronica Niculescu s-a născut în 1968 la Piteşti. Este de profesie jurnalist şi locuieşte în Sibiu. A publicat povestiri şi proză scurtă în câteva reviste literare din România. Unele dintre acestea au fost premiate în toamna anului 2003 la diferite concursuri literare organizate în ţară.
Primul volum de proză scurtă este gata şi în curând va vedea lumina tiparului.
Răducu e un băiat care locuieşte la scara unu. De fapt tot acolo s-a şi născut. La propriu. Adică nu la maternitate ca toţi ceilalţi copii care se joacă în faţa blocului începînd cu ora şapte după masa. Asta e ora la care se adună pe maidanul din spate ăi mai mari, care ştiu deja să joace tenis cu piciorul şi frunza. Printre dărîmături Răduc este cel mai fericit.
Încrucişarea pe care o face, azi, Bulevardul cu Calea Victoriei ne pare atât de firească, cadrilul maşinilor, tramvaielor şi pietonilor, sub supravegherea agenţilor de circulaţie şi luminile schimbătoare ale „stopului”, atât de zilnic, încât foarte cu greu ne putem închipui că a fost un timp când, pe locul unde azi îl taie Bulevardul, Podul Mogoşoaiei se cobora agale înspre Dâmboviţa, între un zid lung care împrejmuia, la stânga, curtea casei Grecianu şi între clădirile hanului Sărindar care, la dreapta mergea până la casele lui Colfescu, pe locul cărora şi-a ridicat Herdan Hotelul.
Menţionam într-un articol precedent că minţii umane îi place să dihotomeze. Ne ocupam acolo de polaritatea raţiune-imaginaţie; vom con-sidera acum perechea spaţiu-timp (ca sistem cartezian), la coordonatele lor direcţionale, orizontale şi verticale.
Timpul este dinamic, în mişcare, implică acţiune, modificare. Spaţiul este static, integrator, contemplativ şi prin definiţie, aistoric. Con-siderând două linii drepte şi poziţia lor, avem pe verticală un singur punct comun cu baza(o unitate de măsură, un fragment, corespunzător raţiunii), iar pe orizontală linia noastră se...
[[wysiwyg_imageupload:87:]]Dacă în prima parte a istoriei emigrării româneşti pe continentul American ne-am ocupat de partea materială, de data aceasta vom încerca să scoatem în evidenţă ceva din creaţia spirituală, din ideile, din visele prăbuşite sau realizate, din speranţele purtate de români aici, departe de ţară şi neam, de sat, de cei dragi, toate acestea făcând parte "din marea trecere"...
"Ah, depărtare, pâine amară!..."
O mică precizare: o istorie a românilor în Canada necesită un studiu aparte şi probabil mai mult spaţiu. O vom...
O ştire a făcut senzaţie în ţară, ştire preluată şi de agenţiile internaţionale de presă: o femeie a fost crucificată într-un proces de exorcizare. În plin secol XXI, într-o Românie pretins civilizată ce se doreşte membră în Uniunea Europeană, o femeie a fost omorâtă pentru că "avea pe dracu"n ea".
Mare putere de analiza a unui fenomen, talent si precizie in expunerea ideilor si, nu in ultimul rind, sau poate mai ales, mult curaj in a aborda un subiect sensibil in ochii crestinilor. Oare raul nu se poate scoate din carnea noastra decit arzindu-l cu focul? Citi popi vor recunoaste ca nu sunt preoti, citi 'crestini' vor recunoaste ca exista si un al treilea drum (intre Evul Mediu habotnic, plin de fala si lipsit de semnificatii, si respingerea Divinitatii)?
Angela, ai toata admiratia mea. De citiva ani imi tot zic sa scriu despre biserica ortodoxa asa cum o vede un crestin care se simte inselat in insasi credinta lui - si nu am gasit curajul necesar. Nici macar idiotenia mistica de la Vaslui nu m-a facut sa trec peste reticente...
Cum Potopul a durat vreo zece luni, ne-am zis că ne putem lungi şi noi măcar două... Căci povestea Potopului este una din cele mai cunoscute şi mai amănunţite poveşti din Torah.
Acum, să nu se creadă că doar evreii au avut un mit al Potopului. Nu puţini cercetători (biblişti) văd în universalitatea mitului o dovadă a faptului că povestea este adevărată. Doar că uită că celelalte populaţii au „uitat” de Potop, odată ajunse sub ape... Dar uite că nu au „uitat”! Şi mitul potopului, ba chiar a „sfârşitului lumii” prin ape, se poate întâlni mai peste tot, din insulele Pacificului la Polul nord, din jungla Amazonului în cele africane, de la populaţiile precolumbiene la chinezi. Nu există un alt mit – cu excepţia celui al Creaţiei – atât de răspândit ca cel al Potopului.
(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
[[wysiwyg_imageupload:111:]]Noi, creştinii, şi ceilalţi...
...ca să răspund la întrebarea venind de la doamna din colţul din dreapta a sălii, trebuie să subliniez un fapt: titlul conferinţei poate fi puţin neclar, pretându-se la interpretări care nu existau în intenţia noastră. Nu, acea virgulă pusă între "Noi" şi "creştini" nu are rolul de a indica excluderea noastră din rândul creştinilor, ci dimpotrivă, să sublinieze faptul că şi Noi facem parte din acea parte însemnată a popula-...
Sunt filme pe care le văd şi le uit a doua zi ori filme care mă urmăresc zile în şir după ce le-am văzut; filme pe care le-aş revedea mereu ori filme după care îmi pare rău că am plătit biletul. The Passion of the Christ este un alt fel de film ce nu poate fi încadrat nicăieri. Întrega controversă creată în jurul lui m-au determinat într-o zi să îmi iau copilul de o aripă târându-l la cinematograful din cartier, să ne formăm astfel o opinie personală după toată avalanşa de informaţii care începuse deja să ne bombardeze prin toate mediile. Am trecut pe lângă...
Veronica Niculescu s-a născut în 1968 la Piteşti. Este de profesie jurnalist şi locuieşte în Sibiu. A publicat povestiri şi proză scurtă în câteva reviste literare din România. Unele dintre acestea au fost premiate în toamna anului 2003 la diferite concursuri literare organizate în ţară.
Comments
Re: EVUL MEDIU neîntâmplător
Mare putere de analiza a unui fenomen, talent si precizie in expunerea ideilor si, nu in ultimul rind, sau poate mai ales, mult curaj in a aborda un subiect sensibil in ochii crestinilor. Oare raul nu se poate scoate din carnea noastra decit arzindu-l cu focul? Citi popi vor recunoaste ca nu sunt preoti, citi 'crestini' vor recunoaste ca exista si un al treilea drum (intre Evul Mediu habotnic, plin de fala si lipsit de semnificatii, si respingerea Divinitatii)?
Angela, ai toata admiratia mea. De citiva ani imi tot zic sa scriu despre biserica ortodoxa asa cum o vede un crestin care se simte inselat in insasi credinta lui - si nu am gasit curajul necesar. Nici macar idiotenia mistica de la Vaslui nu m-a facut sa trec peste reticente...