... ca de exemplu, în cazul arcului mecanic.
Principiile fizice mecanice aplică în mod asemănător şi în acest caz. Arcul este de fapt un caz particular de bară metalică elastică. Forţa exterioară, numită presiune, este aplicată perpendicular pe bară, făcând-o să se deformeze elastic, adică provizoriu. Această deformare produce în interiorul barei tensiuni, care tind să contracareze presiunea aplicată. Dispariţia presiunii face ca bara să revină în poziţia iniţială. În cazul în care intensitatea presiunii exterioare este mai mare decât suma tensiunilor interioare, bara se deformează permanent, nemairevenind la poziţia iniţială după dispariţia presiunii aplicate. Acelaşi fenomen are loc dacă presiunea este menţinută timp îndelungat; vorbim în acest caz de "oboseală". Efectul pe care îl are presiunea depinde direct de indicele de elasticitate al materialului din care este făcută bara. Repetarea acestui proces va duce, eventual, la deformarea plastică a barei şi, în final, la ruperea ei. De ce unii oameni doresc să rupă toate barele întâlnite în cale, necesită o explicaţie mai largă, şi va face obiectul altei prelegeri.
S-a observat, pe cale experimentală, că dacă folosim două bare în loc de una singură, puse paralel una de cealaltă, mărimea presiunii poate fi mărită, fără a produce deformarea permanentă. într-adevăr, intensitatea forţei poate fi mărită cu fiecare nouă bară pusă în sistem. Aşa a apărut arcul mecanic, un sistem de bare care repartizează forţa exterioară în mod proporţional pe fiecare element component, numit spiră.
Comentarii