Întrebat despre aderarea la NATO, aproape orice român, luat direct de pe stradă, sau din vârtejul treburilor sale zilnice, îţi va răspunde direct - "da, România va intra în NATO, în această toamnă".
Răspunsul nu ar mai fi la fel de sigur, dacă l-ai intreba mai departe, de unde îi porneşte această convingere.
Ediţia a treia a Festivalului Românesc - "Romfest", cum a fost botezat de câţiva canadieni prezenţi - a fost, înainte de toate, un pariu câştigat cu neîncrederea.
Neîncrederea faţă de posibilităţile Centrului Comunitar Românesc din BC - "un mic grup" ne-experimentat şi fără profesionalişti - de a organiza un astfel de eveniment. Neîncrederea oficialităţilor canadiene faţă de puterea unei comunităţi minoritare - respectiv, cea românească - de a "umple o seară" cu un program cultural de clasă. Neîncrederea noastră, a organizatorilor, că vom reuşi să stârnim interesul la suficienţi...
Există întrebări care bântuiesc neîncetat mintea emigrantului, cel puţin în primii ani după sosirea în Canada. A meritat plecarea? Care dintre ţări este simţită mai aproape de suflet? Unde e mai “acasă”? Trebuie să ne uităm rădăcinile pentru o mai bună integrare în noua ţară? Trebuie să ne rupem de România pentru a deveni mai “canadieni”? Cât din moştenirea românească transmitem copiilor?
De la Nistru pân'la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atâta singurătate; Din Hotin şi pân'la Mare Vin Muscalii de-a călare De la Mare la Hotin Calea noastră ne-o aţin Şi Muscalii şi Calmucii Şi nici Nistrul nu-i înneacă Săracă ţară, saracă!
Din Boian la Cornu Luncii Jidoveşte 'nvaţă pruncii Şi sub mână de jidan Sunt românii lui Ştefan. Vai
[img align=left]https://atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img42118ce186f50.gif[/img]Mobilizarea generală aducea un număr de 19 843 ofiteri şi 813 758 soldaţi plini de entuziasm şi cu un moral foarte ridicat, dar în acelaşi timp şi mari deficienţe sub raportul echipamentului militar şi al aprovizionării. Industria românească se confrunta cu incapacitatea satisfacerii necesităţilor armatei, astfel se puteau asigura zilnic doar două obuze pentru fiecare tun şi un...
Iată că au trecut şi sărbătorile, cu toţii ne-am bucurat de cadouri, concedii, întâlniri cu rudele şi prietenii şi de toată această atmosferă festivă de sfârşit de an.
Cum se obişnuieşte cu aceste ocazii, s-au degustat diferite mâncăruri tradiţionale şi desigur, nu a lipsit vinul, ţuica - sau whisky-ul, după preferinţe - fiecare închinând un pahar în cinstea evenimentului.
Din nefericire, unii dintre noi au băut poate un pahar în plus, motiv de mahmureală în ziua următoare, şi astfel a apărut posibilitatea...
Basarabia! Nu ştiu de ce, dar când mă gândesc la Basarabia, mă gândesc la spusele lui Eminescu: "a rosti numele Basarabia este totuna cu a protesta împotriva dominaţiunii ruseşti." Ciudată asociere! Basarabia ne-a dat doi domnitori: Alexandru Lăpuşneanu şi Dimitrie Cantemir; ne-a dat poeţii Văcăreşti (din Soroca), pe Al.Russo, pe Kogălniceanu, C.Stere, Haşdeu ...
"Eu cu ierbile poienii N-am nimic de împărţit Jale mi-i că
Studiul acesta a fost realizat de către Octav Minar în 1924, restituit din manuscrisele adunate de la pretenii şi admiratorii lui Eminescu, în special Maiorescu, care a donat materialul său Academiei Române. Întregul material a apărut mai târziu într-o lucrare de analiză şi sinteză intitulată "Cultura filozofică la Eminescu"
Pe lângă literatura populară, Eminescu iubea foarte mult cărţile şi lectura. A început cu cărţile bibliofilului Gheorghe Eminovici, tatăl său.
Îmi povesteau bătrânii de Crăciun. Vremuri de mult stinse, cu zăpezi mari, cu focuri înaintea casei, cu posturi ţinute în sfinţenie. Apoi cântecul clopotelor ce vesteau Naşterea. Liturghia ca o lumină şi Pruncul născut în iesle. Colindele ce se revărsau a bucurie, portul popular şi jocul din curtea Bisericii. Masă bogată după o lungă asteptare şi din nou colindele sub bradul ce miroase a veşnicie. Luna lui undrea apune obosită printr-o naştere...
Crăciunul
Comentarii