Două noţiuni de dictionar din Evanghelia după Luca cap 17, versetele 11-19, au dat naştere unor capodopere ale genului. Cuvintele sunt: lepra şi mila. În Dex, lepra este definită ca boală contagioasă, cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific şi caracterizată prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc.
A trecut mai bine de o lună de la prima ediţie a Festivalului Românesc - de fapt, două luni pe când citiţi aceste rânduri. Între timp au avut loc alte bucurii, nu mici, dar rândurile acestea au fost inspirate direct de evenimentul amintit la Început.
Pentru prima dată s-a văzut ce bogăţie de talente există În comunitatea românească locală! Oamenii minunaţi care activează pe lângă biserica Sf. Nicolae din New Westminster erau binecunoscuţi - pe drept! - În rândul comunităţii, şi fiecare apariţie a lor ne umplea de bucurie. Dar iată că În acea seară de Decembrie 1, un Întreg spectacol...
Ninge apăsat la început de Decembrie. Ninge cu aripi de înger şi vise de cleştar. Ninge cu basme şi amintiri peste lume, ninge ca în copilărie şi-mi deschid larg braţele spre a apuca, ca şi atunci, tot cerul cu mâinile.
Ninge cu iubire în părul iubitei mele. Ninge cu zâmbetele şi cu râsul ei cristalin, iar inima mi se pierde în plăcute fioruri când o văd dansând în zăpdă, jucandu-se în zăpadă, ca un copil, ca o nălucă, ca o...
Mă simt complet dezarmată şi, în acelaşi timp, mă simt continuu şi profund sinceră în faţa acestei foi albe, pe care ar trebui să aştern trăirile mele, amestecate şi rătăcite undeva pe-aici, atât de-aproape ca mi-e şi greu să le numesc amintiri. Trebuia să fi ţinut un jurnal de călătorie; într-un jurnal eşti absolut proaspăt şi nu urmăreşti nici un ţel, nici un stil, nu cauţi să exprimi nimic: scrii din plăcerea de-a scrie, din dorinţa de a revărsa idei cu o exaltare nebună, din dorinţa ascunsă de a te delecta peste ani şi ani cu ce ai scris. E un mod de a închide poarta spre lume pe înserat, un mod de a te confunda cu cele mai intime şi personale trăiri de peste zi.
Pe parcursul timpului scurs de la prima adunare generală a comunităţii, ne-am străduit să îmbunătăţim comunicarea între noi toţi. Fie că a fost vorba de listele electronice, paginile noastre de internet, foaia volantă "Romanian News Update" trimisă prin poştă sau editorialele şi articolele din Atheneum, lumea a început să comunice sau să urmărească cu mai mare atenţie noutăţile comunitare. Cu toate acestea nu prea mulţi ştiu ce se întîmplă la nivel de consiliu director şi ca urmare ne-am gîndit ca şi pe această cale să vă ţinem la curent cu ultimele noutăţi.Aş începe cu un rezumat...
De când am venit în Canada, şi au trecut ceva ani de atunci, una dintre primele întrebări care mi se adresează este legată de cât şi cum am reuşit să mă descurc din punct de vedere financiar. În principal dacă am casă cumpărată, ce maşină conduc şi unde îmi petrec vacanţele. Dacă răspunsurile mele nu corespund cu ceea ce interlocutorul avea în minte, atunci primesc un mănunchi de exemple de oameni care au emigrat şi au reuşit să-şi facă o "situaţie". Unii au cumpărat case cu piscină, alţii conduc maşini de ultimul tip, iar alţii îşi petrec vacanţele în locurile care sunt frecventate de cei care se consideră "reuşiţi" financiar.
Mănăstirea Secu a fost ctitorită în anul 1602 de către vornicul moldovean Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana, părinţii cronicarului Grigore Ureche. Pare asemenea unei cetăţi medievale, cu ziduri groase. Biserica, zidită din piatră şi cărămidă, are hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Interiorul este construit în cunoscutul stil moldovenesc şi iniţial biserica a avut o singură turlă, pe la 1812 fiind adăugată şi cea de-a doua{}. În această perioadă...
Eu îs Tache Roată din Lipova de Sus, stau a treia casă cum vii de la moară, şi-ţi scriu că nu mai pot de supărare! M-am înnegrit de zici că-s rudă cu lingurarul din capul satului!
Nu mă lăsa, domnule Guvern, nerăspuns, că mă uit la dumneata, în fiecare seară, ca la candelă în zi de duminică. Şi văd că le ştii pe toate ca nimeni altul! Tot am aşteptat eu, că vei afla şi de vaca mea, da’ bag seamă că nu ţi-o spus...
Mă găseam ca de obicei într-o cafenea parcurgând cu privirea ziarele de dimineaţă, înregistrând vag zgomotul de voci din jur. Era iar micul adăpost, înălţat în mijlocul tumultului la Heidelberg ca şi la Bucureşti. Întreţineam astfel convingerea (poate mai degrabă o iluzie) că iau contact direct cu evenimentele zilei şi că păstrez netulburat un ritual de lectură şi de reflecţie. O strategie pentru a salva măcar o linie de plutire, o amăgire a mea. La ce lucram? Tocmai adunam o culegere de eseuri, pornind de la mitul lui Icar şi...
Readuc în discuţie ecoul pe care l-a avut un scurt eseu al meu intitulat Reflecţii aspra unui impas găzduit acum trei ani de revista 22. Am înregistrat cu uimire distanţarea rece cu care am fost întâmpinat în unele locuri, mi se reproşa dorinţa de a mă amesteca în decizii de strictă competenţă. Se părea că dau sfaturi unor tribuni politici, mult mai bine informaţi şi cu o rutină a intervenţiilor în zone de răspundere. Mi se repeta că mă las ispitit de a comenta evenimente dramatice, nefiind însă aproape de...
Comentarii