La fiecare început de primăvară (primăvara nu a chiar debutat încă, dar dacă priviţi cu atenţie veţi vedea tulpini delicate de ghiocei şi brânduşe ivindu-se după somnul de iarnă) suntem pătrunşi de un fel de aer bun, respirăm primăvara şi ni se umplu sufletele de dragoste pentru cei dragi. Şi aici o să las puţin deoparte copiii, părinţii, prietenii, pentru a acorda deplina atenţie relaţiei cu cel sau cea care ne transformă viaţa. În ce anume, cum anume? Greu de spus, ştim doar că, fără a ne da seama de fiecare pas, devenim mai buni şi mai împliniţi. Pentru că în suflet există un gol care nu poate fi umplut decât de către un anume cineva. El sau ea.

 
Eliana o lăsa pe mătuşa ei, tante Sofia, să se aşeze în strană, după care se retrăgea în colţul în care se afla icoana prăznicar înfăţişând-o pe Fecioara Maria intrând în biserică, însoţită de părinţii Ioachim şi Ana, şi întâmpinată de proorocul Zaharia. Îi plăcea slujba şi asculta cu luare-aminte şi, totodată, îi plăcea sfinţenia locului, aerul impregnat de miros de busuioc şi de tămâie fumegândă. Acolo, în locul ei retras, de lângă icoana veche, închidea câteodată ochii şi vedea aievea poveştile Cărţii Sfinte, citite sau tălmăcite de preot. De la un cârd de vreme, însă, simţea că, fără voia ei, ochii îi alunecau undeva spre uşă, unde un tânăr chipeş stătea aproape lipit de zidul pictat cu chipuri de sfinţi şi îngeri, cufundat în adevărurile sfinte. De câteva ori, privirile li se împreunaseră, ca din întâmplare. Mai pe urmă, scânteile ochilor nu se puteau împotrivi dorinţei de a căuta să se întâlnească unele cu celelalte.

Motto:
"War does not determine who is right, war determine who is left."

Războiul nu înseamnă putere. Nu înseamnă a face dreptate. înseamnă doar a dovedi celuilalt cine este mai tare. înseamnă egoism, individualism şi laşitate. în război este vorba întotdeauna despre moarte. Despre distrugere. Despre a lua viaţa cuiva...

Războiul este absurd. Nu poate avea nici un fel de motivaţii, cauze sau explicaţii realiste, logice şi viabile. Cei care încercă să le ofere, o fac doar pentru a-şi acoperi...

Un canal de televiziune tocmai bun de urmărit într-un mediu poluat cu reality shows şi soap-operas este National Geografic. Subiecte variate, documentare bine făcute, teme interesante, acest post a fost una din primele mele alegeri. Săptămâna aceasta am urmărit din întâmplare, recunosc, căci titlul nu-mi spunea mare lucru, documentarul intitulat "Geography of Crime/Punishment". Era abordată problema crimei în relaţie cu pedeapsa aplicată şi care este valoarea socială a acestei pedepse. Pentru un contrast dramatic, era făcută o paralelă între sistemul american şi cel suedez - două modele care se bazează pe abordări complet diferite în ceea ce priveşte tratarea infractorilor. Într-o închisoare din Texas ne este arătat un condamnat la moarte care în două zile urma să fie omorât cu injecţie letală pentru crima de a fi atacat o femeie pe care a torturat-o după care a ars-o. În Suedia, un infractor care sub influenţa drogurilor asaltase o persoană şi o agresase trăia într-o "închisoare" de minimă securitate ce semăna mai mult a campus universitar decât a loc de pedeapsă. Doi condamnaţi, două abordări atât de diferite.