Revista Atheneum

Articole din Revista Atheneum

Falsul destin

[img align=left]https://www.atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img44cb066f52170.jpg[/img]- " Ce-ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit?"

O singură întrebare, ca un blestem. Câte cuvinte sunt? Unul, două, trei, patru... Ce importanţă mai are? Totul se sfârşeşte în aceeaşi moarte inplacabilă. Acelaşi final unic căruia îi suntem cu toţii supuşi.
- " Ce-ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit?"

Cât de sec şi de absurd sună. Cât de groaznic şi terifiant. În primul rând panica. Teama. O singură zi. O singură zi cu toate cele 24 de ore ale...

Articole Atheneum: 

Citiţi printre rânduri

Străbatem, în Europa, o epocă de criză spirituală care era inevitabilă...

Destindere? Suntem solicitaţi să credem că nu destindere se produce, ci distrugere; că e o intreagă lume veche care piere... Ni se afirmă că tot ceea ce socoteam de neclintit, a fost răsturnat; că tot ceea ce priveam ca veşnic, a fost nimicit; că tot ceea ce considerăm frumos, a fost schilodit. Că insuşi Occidentul, esenţa Europei, zguduit până în temelii, a scăpat din mână frânele, şi nava inteligenţei umane, cu coastele avariate, ar fi acum pradă valurilor, şi a stâncilor. Şi ca firească şi...

Articole Atheneum: 

Limbăşi cultură: "Isprăvile degetelor"

Degetul arătător (arătătorul) este cel mai intim legat de vorbire, participând activ, alături de cuvântul rostit, la comunicarea în faţa unei persoane, dar mai ales la disputele publice. Nu întâmplător, francezii îl numesc şi "mâitre de la parole"1. Arătătorul e un deget imperativ, chemător şi demascator, înzestrat cu atributele voinţei supraumane, deoarece este degetul lui Jupiter. Cu el îndepărtăm pe cineva arătându-i uşa (cf. expresia rusească указать кому-либо на...

Articole Atheneum: 

Ianuarie - Viermele - Nick Sava


...Ştiu că o parte a sălii este scandalizată. Acum, recunoaşteţi deschis: dacă pe afiş ar fi fost scris că tema prelegerii de astăzi este viermele, câţi dintre dumneavoastră ne-ar fi bucurat cu prezenţa? Dar să ştiţi că nu am minţit, viermii sunt fluturi, până la urmă...

Daţi-mi voie să vă spun că odată li se va face dreptate, viermilor. Fără ei nu ne-am mai bucura de minunea numită fluture. Aceste nestemate ale văzduhului, care ne încântă privirile în timpul anotimpului cald, sunt urmaşi direcţi ai viermilor. Nu ar putea exista unii fără alţii, aşa cum sufletul pur şi...

Articole Atheneum: 

O viaţă trăită în linia întâi (IV)

La 80 de ani, un actor român se destăinuie

 

Adrian Munteanu: Astfel, actorul George Gridănuşu se transferă de la Teatrul Naţional din Bucureşti la proaspăt înfiinţatul Teatru de Stat din Sibiu.
George Gridănuşu: Eram în 1949. Contractul meu cu Sibiul începea să funcţioneze din 15 august. Eu m-am dus, dar nu ştiam ce voi găsi. Casă nu aveam, aşa că umblam pe strada principală în speranţa că voi da de vreun cunoscut, de o cunoscută... sau de o necunoscută. Cum eram tânăr, pe atunci în mintea mea lucrurile...

Articole Atheneum: 

MIMI, MOMO şi MUMU

Mimi, Momo şi Mumu se numeau aşa deoarece erau fraţi. Altă cauză nu exista, oricât şi-ar fi dorit ei să afle. Erau orfani şi înrudirea era doar o presupunere lansată de Momo într-una din zilele sale inspirate.

Locuiau într-o casă din cărămidă roşie, la zece kilometri de oraş. Casa era încăpătoare, chiar prea încăpătoare pentru trei oameni la fel de singuri şi tineri, dar foarte diferiţi ca fire. Diferiţi în concepţii, atitudine, simţire.

Mumu credea că secolul XX e secolul ferestrelor, că poţi ajunge fără greutate unde vrei, numai...

Articole Atheneum: 

Bucuria Crăciunului


Astăzi s-a născut Hristos
Mesia, chip luminos
Lăudaţi si cântaţi
Şi vă bucuraţi...

în noianul de lumini colorate, brazi sclipitori şi cadouri costisitoare, e oarecum greu să găsim timp şi loc să ne lăsăm pătrunşi încă o dată de minunea Sărbătorii de Crăciun. Aud în jurul meu oameni care se plâng că datorită unui buget...

Articole Atheneum: 

În gulagul românesc (2)

Septembrie 1948, Braşov

În vila fostului ministru M. Popovici era acum instalată sinistra securitate. În beciurile casei s-au construit şapte gherete având un prici gol fără măcar o pătură. Înainte de a fi adus aici sunt introdus într-un birou unde un agent civil, ce grad avea nu ştiu, mă ia prin surprindere cu lovituri şi călcat în picioare. Încep apoi întrebări cerându-mi a denunţa prieteni, colegi şi, totodată, a mă putea implica într-o organizaţie sau complot. Refuz să răspund şi atunci începe întreaga gamă de torturi. Sunt legat de mâini şi...

Articole Atheneum: 

Firimituri

Mama a fost cea mai bună şi cu mult

cea mai frumoasă femeie din lume...

de la unu şaizeci şi ceva de centimetri începea

cu ochii căprui şi genele boltind păstrăvii

în apele din reziduuri aurifere

vopsite la minele din Rodna

era o fată naivă,

o fată mai mereu singură sub pielea umflînd

rochiile ei de material ieftin,

din doi în doi ani umflîndu-se foarte tare

mult după al patrulea copil

care am fost eu

mama era acolo mereu

puţin, puţin mai mare,

cu înflorita-i tristeţe scotocind după...

Articole Atheneum: