Trăind printre străini, ajungi să cunoşti tot felul de chestii. Mai ales din cele la care un român, trăind la el în ţară, nu prea are motive să le gândească. De exemplu, cetăţenia. Este aproape normal ca un român, locuitor al României, să fie cetăţean român. Se naşte cu această calitate şi rămâne fără ea în urma unei declaraţii de renunţare. Sau, în cazuri extrem de rare, i se poate „lua" cetăţenia - în urma unui decret prezidenţial, hotărâre guvernamentală, sau chiar act abuziv, la iniţiativa serviciilor secrete. Asta s-a întâmplat mai ales sub comunişti... Desigur, uneori naţionalitatea...
De câte ori plecam undeva când eram copii, bunica mea avea un singur sfat pentru mine şi sora mea: să fim bune. Nu spunea nici să fim cuminţi, nici să nu facem vreo prostie, doar să fim bune. Din câte îmi amintesc, nu dădeam prea mare importanţă sfatului de plecare. Poate că era o noţiune prea vastă şi prea greu de înţeles pentru mintea de atunci, poate că, pe de altă parte, copii fiind, aveam o bunătate intrinsecă şi ni se părea oarecum dificil să fim mai bune decât eram deja (mama m-ar contrazice aici).
Ediţie specială la televiziunea română publică: "13-15 iunie, Piaţa Universităţii". Ne-am amintit cu spaimă de anul negru 1990 când, după victoria în alegeri din luna mai, pentru a-şi consolida puterea şi a speria opoziţia, proaspătul preşedinte Ion Iliescu s-a hotărât să pună capăt demonstraţiei paşnice din Piaţa supranumită km 0 sau zonă liberă de comunism şi să le arate românilor ...
Maria păstrase toate cuvintele acelea şi se gîndea la ele în inima ei. Nici nu se putea altfel căci Arhanghelul Gavriil şi Elisabeta şi bătrînul Simeon o recunoscuseră şi o binecuvîntaseră pentru veşnicie. Dar îi mai spusese ceva bătrînul Simeon... Iar Maria se cutremură, încă o dată, rostindu‑şi‑le: ...chiar dacă sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi... Iară Maria văzuse şi cunoscuse deja totul. Ascultase, învăţase şi adunase povara Luminii în zece, douăzeci, poate treizeci de ani în serile tîrzii, la pîlpîirea umilă a opaiţului, stînd alături de copilul ei, modestul dulgher, alături de învăţător, de Rabuni...
Am avut ocazia să văd un regizor de un mare talent la lucru: într-o situaţie aproape fără ieşire - cel puţin aşa mi s-a părut mie - a reuşit să dea publicului o reprezentaţie de excepţie. Să prezentăm cititorilor pe autoarea minunii.
[img align=left]https://atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img4221570c206af.gif[/img]După atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, căruia i-au căzut victime moştenitorul tronului austro-ungar, Francisc-Ferdinand, şi soţia sa, Austro-Ungaria declara la 28 iulie 1914 război Serbiei. Primul Război Mondial începuse. Acest război găseşte România departe de a fi unită. Exista o breşă politică serioasă între Carol I şi un mic grup germanofil, pe de o parte, şi majoritatea politicienilor şi opinia...
Poate pentru că era sfârşit de mileniu sau poate pentru că toţi credeau că lumea se va năruii,... ori poate pentru că înnebunise ea sau poate pentru că toţi oamenii se comportau anormal... însă dintr-o cauză sau alta, ceva se schimbase.
O lume nouă, o lume fără credinţă şi fără nici un Dumnezeu, din care dintr-o dată şi ea făcea parte, o ameţea. Parcă adormise şi, în loc să se trezească în lumea ei, continua să viseze ceva atât de...
Hollywoodul şi reîntoarcerea... magicienilor risipitori. Ce v-ar spune triada numelor italiene Federico, Michelangelo, şi Luchino? Iubitorii celei de-a şaptea arte - cinematografia - ar răspunde, fără ezitare poate: numele acestea aparţin unor "monştri sacri" ai ecranului Italian, respectiv "magicienilor ecranului" (care sunt) Federico Felini, Michelangelo Antonioni şi Luchino Visconti. Îi reamintesc - la începutul acestui articol dedicat reîntoarcerii triumfale a magicului în Lord of the...
Sub zodia nebuniei
Hollywoodul şi reîntoarcerea... magicienilor risipitori. Ce v-ar spune triada numelor italiene Federico, Michelangelo, şi Luchino? Iubitorii celei de-a şaptea arte - cinematografia - ar răspunde, fără ezitare poate: numele acestea aparţin unor "monştri sacri" ai ecranului Italian, respectiv "magicienilor ecranului" (care sunt) Federico Felini, Michelangelo Antonioni şi Luchino Visconti. Îi reamintesc - la începutul acestui articol dedicat reîntoarcerii triumfale a magicului în Lord of the...
Comentarii