În Evenimentul Zilei din 14 august a apărut un articol intitulat "Diasporă la kil" al lui Florian Bichir.
El ne vorbeşte despre două evenimente ce au avut loc pe Litoral. Primul, "News to Know: introducing democratic media to schools in Romania" sub egida Ligii Tinerilor Romani de Pretutindeni (LTRP) a avut loc la Eforie Sud, program iniţiat de Ambasada Statelor Unite ale Americii. În aceeaşi perioadă, la Mangalia a avut loc Simpozionul "Românii de pretutindeni", organizat de TVR Internaţional. Ziaristul deschide astfel o paralelă între două lumi, viitorul posibil, tinerii necontaminaţi de mentalitatea comunistă - şi trecutul, diasporenii cu ştate mai vechi îmbătrâniţi prin exil, pe care îi descrie astfel:
Excelent articol !! nimic mai greu decat sa te privesti cu obiectivitate in oglinda,si sa spui cu glas tare ce vezi....!! Dar ca de obicei ,adevarul este ceva ....mai la mijloc....! Quote:
Articolul domnului Bichir putea foarte bine să aibă ca subiect orice simpozion pe orice temă,
si cu orce nationalitate asi adauga eu ,caci cu mici exceptii comportamentele se aseamana
"Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca în duh şi în adevăr să I se închine" (Ioan 4, 23-24)
Mulţi doresc să le asculte Dumnezeu rugăciunile de îndată şi să alerge, cu puterea Lui necuprinsă de mintea omenească, la împlinirea lor. Câteodată văd că răspunsul dumnezeiesc întârzie şi li se cere parcă prea mult pentru puterile lor. Unii, necunoscători, abandonează,...
Ca de obicei, odată cu primăvara, odată cu izbucnirea reconfortantă de verde crud a naturii, odată cu trilul nebunatic al păsărelelor revenite pe coasta însorită a Vancouverului spre a ne trezi din hibernare, odată cu revărsarea de albastru curat şi proaspăt pe boltă, au sosit şi au trecut frumoasele şi sfintele Sărbători ale Paştilor.
Sărbători pe care le-am petrecut şi le-am cinstit cum ne-am priceput mai bine. Unii din noi s-au pregătit prin post, rugăciune şi o încercare...
În afară de sărbătoarea Marţişorului, primele zile ale lunii Martie au un statut special. Copiii, fetele şi femeile mai ales îşi alegeau una dintre aceste zile, numind-o "baba mea" şi o urmăreau cu atenţie, încercând să-şi prevestească viitorul an în funcţie de aspectul zilei: o "babă" însorită şi senină le anunţa un an bun şi liniştit. Dimpotrivă, o "babă" mohorâtă şi ploioasă, cu zăpadă chiar, însemna că va urma un an plin de necazuri şi de supărări. În această perioadă, vremea este la fel de instabilă, precum firea babelor. Mai mult în glumă decât în serios, alegerea unei "babe" se practică şi astăzi, mai ales de către copii şi tineri.
Am împrumutat de la cineva o carte cu un subiect care m-a interesat întotdeauna: istoria Bisericii creştine de la începuturi până în prezent. Cartea se numeşte "Creştinismul de-a lungul secolelor", autorul, Earle E. Cairns, fiind profesor emerit la Wheaton College în Wheaton, Ilinois, membru al American Society of Church History, American Historical Association şi al Conference on Faith and History. M-a surprins obiectivismul acestei cărţi ce prezintă faptele istorice, descrie evoluţia bisericii începând de la biserica primară şi până la apariţia ecumenismului din zilele noastre, oferind o lectură extrem de bine documentată şi nepartinică.
Întâmplări nedorite au întrerupt firul însemnărilor mele. Ele au început din săptămâna mare când a murit şi am înmormântat-o pe Anişoara la Drăguşeni. Se spune că cei care mor în săptămâna patimilor sunt iertaţi de toate păcatele şi sunt primiţi curaţi de Dumnezeu, în ceruri.
Anişoara a fost o sfântă prin suferinţele ce i-a fost dat să le îndure. A fost un prilej să ne întâlnim toată familia care, la două ore...
Note pe marginea unui[[wysiwyg_imageupload:73:]] studiu
Pe Argeş în jos Pe un mal frumos Negru Vodă trece Cu tovarăşi zece.... Merg cu toţi pe cale Să aleagă'n vale Loc de mânăstire Şi de pomenire...
Dacă din locuinţa strămoşilor Daci nu ne-a rămas nimica (avem doar câteva indicaţii pe Columna Traiană), dispărâd din cauza materialului peritor, adică lemn şi pământ, totuşi o găsim mereu pe plaiurile Româneşti, pentrucă veşnicia ei nu trebuie s'o căutăm în trăinicia materialului, ci în tradiţia continuată în timp şi spaţiu, ce-şi...
Nu întâmplător, adeseori asociem femeia cu ideea de interior, intimitate, acel cadru plăcut al comunicării intime, acel spaţiu plin de tandreţe, căldură şi rafinament. Atmosfera unei biserici ortodoxe pare să respire o asemenea intimitate, un loc al unor al confidenţelor uneori dureroase, alteori destinse sau pline de recunoştiinţă între om şi Dumnezeu.
Pare ciudat că poetul delicat, predispus spre melancolie, cu vocaţia de a binecuvânta împăcarea cu natura, cu semenii – să fie tocmai el ţinta unei respingeri. Pe neaşteptate s-a vorbit după moartea lui Rainer Maria Rilke despre un handicap în relaţiile sale cu cei apropiaţi. Dădea de bănuit şi faptul că zvonul de discreditare venea de la cineva care îl înconjurase altădată cu adoraţie. Uimirea a sporit când s-a aflat că porni-rea iconoclastă se îndrepta mai larg împotriva unei serii întregi de barzi, puşi brusc...
Comments
Re: Adevărul care ne doare
Excelent articol !!
nimic mai greu decat sa te privesti cu obiectivitate in oglinda,si sa spui cu glas tare ce vezi....!!
Dar ca de obicei ,adevarul este ceva ....mai la mijloc....!
Quote:
si cu orce nationalitate asi adauga eu ,caci cu mici exceptii comportamentele se aseamana
[url=http://www.romania-israel.com][/url]