Adrian Munteanu: Astfel, actorul George Gridănuşu se transferă de la Teatrul Naţional din Bucureşti la proaspăt înfiinţatul Teatru de Stat din Sibiu. George Gridănuşu: Eram în 1949. Contractul meu cu Sibiul începea să funcţioneze din 15 august. Eu m-am dus, dar nu ştiam ce voi găsi. Casă nu aveam, aşa că umblam pe strada principală în speranţa că voi da de vreun cunoscut, de o cunoscută... sau de o necunoscută. Cum eram tânăr, pe atunci în mintea mea lucrurile...
Mă doare cuvântul când spun, seara, mamă, Ma doare distanţa când spun depărtare, Sunt oameni şi locuri ce zilnic mă cheamă, Sunt vorbe şi gânduri ce-mi produc intristare.
Acopăr distanţa cu paşi mici pe hartă, Înving întristarea printr-un zâmbet forţat, ...
Jorge Luis Borges nu a depasit niciodata structura naratiunii scurte. Bulversind, asa cum ii vine bine unui scriitor genial, "ordinea" genurilor literare, chiar pe un spatiu restrins, argentinianul se joaca mereu cu eseul, povestea si poezia, construind fragile si baroce castele de nisip. Volumul Evaristo Carriego, esential in maturizarea scriiturii sale, publicat in 1930, ii deschide lumea copilariei, caci Borges traieste intotdeauna "prin oglinda". Surprinsi, multi dintre criticii vremii nu reusesc sa inteleaga demersul sau dincolo de biografic (viata poetului Carriego). Mahalalele...
Am împrumutat de la cineva o carte cu un subiect care m-a interesat întotdeauna: istoria Bisericii creştine de la începuturi până în prezent. Cartea se numeşte "Creştinismul de-a lungul secolelor", autorul, Earle E. Cairns, fiind profesor emerit la Wheaton College în Wheaton, Ilinois, membru al American Society of Church History, American Historical Association şi al Conference on Faith and History. M-a surprins obiectivismul acestei cărţi ce prezintă faptele istorice, descrie evoluţia bisericii începând de la biserica primară şi până la apariţia ecumenismului din zilele noastre, oferind o lectură extrem de bine documentată şi nepartinică.
A venit vara pe malul oceanului. Temperaturile au crescut spre limitele caniculare, deşi uneori a plouat - exact când nu ar fi trebuit... Mai ales, a plouat la cele trei festivităţi la care au participat o mare parte din românii din Vancouver.
- Mamă, mamă, vino repede! şi tânărul abea mai poate respira de emoţie, a fugit Ceauşescu!
Femeia, rămâne mută în mijlocul bucătăriei, cu mâna în ligheanul în care amestecă umplutura pentru cârnaţi şi şoptit, cu frică îl repede: - Nu mai vorbi mamă aşa tare că te aude cineva, Doamne păzeşte-ne! Cum să fugă ?! - Da, mamă, la miting a început lumea să ţipe şi acuma fuge cu elicopterul de pe C.C.!
Îşi şterge repede mâinile şi fug amândoi în sufragerie unde televizorul alb-negru, arată imagini cu mulţimea furioasă care încerca să pătrundă în clădire. Este...
Legea lui Dumnezeu şi pămantul naşterii sunt lucrurile cele mai sfinte pentru om şi punctele de căpetenie asupra cărora de-a pururea trebuie să ţinteze toate lucrurile sale.
Precum legea lui Dumnezeu ne leagă prin credinţă cu ceriul, asemenea şi pământul naşterii sau patria ne leagă prin existenţa noastră şi prin aplecarea de dragoste şi de simpatie cu toate generaţiile celea mai nainte de noi, şi ne face cunoscuţi celor ce vor urma după noi. Ce poate fi mai de laudă şi de mărire, decât a putea zice şi următorii noştri despre noi, aceea ce zicem despre străluciţii noştri strămoşi:...
(Din prelegerile Profesorului Escu, neascultate de nimeni)
... Şi pentru că veni vorba despre pilde, haideţi să discutăm puţin despre "pilda fiului risipitor".
Poate nu aţi uitat - cei care aţi ştiut-o - povestea moşierului bogat şi a celor doi fii ai săi, unul statornic iar celălalt risipitor. O spune Iisus într-una din pildele Sale. Pentru cei care nu o ştiu, o amintesc pe scurt.
Trăia, deci, undeva prin Israel - sau poate Galileea - un bătrân fermier bogat, care avea doi fii. Într-o zi, celui mic i se făcu dor de ducă, aşa...
Comentarii