Blogs

Gândul zilei: David și Goliat

”Învățătorul meu (Baal Shem Tov) mi-a dezvăluit că atunci când o persoană are o durere, indiferent că este fizică sau spirituală, ar trebui să mediteze la faptul că până și în respectiva durere îl poate găsi pe Dumnezeu. În acea durere, El stă doar ascuns de un veșmânt. Când persoana își dă seama de acest lucru, atunci poate înlătura veșmântul. Această durere și toate deciziile rele pot fi anulate.”

(Toldot Yaakov Yosef)

 

Vasile Voiculescu

 

 

 

Pelerin al gândului și al căutărilor filosofice, Vasile Voiculescu este un caz  unic în literatura română. Tipul de sonet cultivat de poet pentru ”continuarea” operei shakespeariene nu era cel cunoscut în poezia noastră nici la Eminescu, nici la Macedonski, Pillat, Codreanu sau Eftimiu. O singură dată, în mai 1950,  încercase  sonetul endecasilab românesc, în ”Întâia dragoste”, apoi va folosi alternanța de 14-15 silabe.

(Vasile Voiculesc, Lupta cu îngerul)

 

 

TEOHAR MIHADAŞ: „L-AM PURTAT PE UMERI PE LUCIAN BLAGA“

 

I. OPRIŞAN: Mult stimate domnule Mihadaş, rugîndu-l, de curînd, pe domnul D.R. Popescu să-mi indice cîteva dintre personalităţile clujene la care aş putea apela spre a afla unele aspecte mai puţin cunoscute despre ultima perioadă a vieţii lui Lucian Blaga, domnia sa a rostit înainte de toate numele dumneavoastră, ceea ce m-a mirat întrucîtva, deoarece era pentru prima dată cînd numele dumneavoastră era asociat cu cel al filosofului. În ce relaţii v-aţi aflat, de fapt, cu poetul şi în ce împrejurări l-aţi cunoscut ?

Cum se înnoieşte limba română azi?

198. Cum se înnoieşte limba română azi?

 

R. -Prin împrumuturi-vai, vai- de la limbajul ţigănesc, şmecheresc, bişniţar, videocasetar, gestionar, totul cu iz de peiorizare, pângărire, corupţie şi sărăcie lucie ( limbaj de oropsiţi)

 

Nicolae Steinhardt Monhul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, Editura Revistei Literatorul, 1992)

Mihai Eminescu- Răsai asupra mea...

 

 

 

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.

Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.

Haig Acterian - Manuela Cernat

Haig Acterian- Răsuflet

 

Pe-aceste suflete m-aplec
ca un hornar bătrân pe hornuri
și-n ele sufletu-mi petrec -
o funie de zvon prin zvonuri.
Aici tăcerea neagră s-a ascuns
boltind singurătăți de nepătruns.
Funingine, te-ai așezat din greu,
te-ai plămădit în carne tot mereu
și risipindu-ți răul ca o milă
arar te-ai rupt de pe pereți și-n silă.

 

 

Etimologia cuvântului ”fericire”

E foarte interesantă etimologia cuvântului  ”fericire”, termen care face parte din lexicul de bază al limbii române, moștenit direct din limba latină. Așadar ”fericire” vine de la ”felix”, ”-icis” la rândul lui provenit dintr-un substantiv care s-a pierdut pe parcurs ”fela” care însemna ”sân”, ”țâță”. Același termen era și în greaca veche ”phili”, ”philis” cu sensul de ”sân”, ”doică care alăptează”.

Povestea unui desen

 

 

 

Profeția Papilor ( fragment)

 

 

 

 

Pages

Subscribe to RSS - blogs