vorbeam deseori despre îngeri
din cărţile altora
sau poate din semne
dar nu simţeam decît tremurul umbrei
proiectat de-a lungul urmelor
ca şi cum
o vietate stranie,
desfigurată
s-ar tîrî anevoios cu mine-n spate
prin nisipul fierbinte

din cînd în cînd
gesturile se dedublau
arabescurile din aer
se desincronizau
şi eu nu ştiam
că şi El încerca să scape
de coşmaruri
şi umbre

...doar mă-nfăşura-n aripile-i calde
ca-ntr-un cocon
de iarbă

când voi pleca

vântul va plânge

[[wysiwyg_imageupload:297:height=259,width=463]]

îmbrăţişându-mi picioarele

sălciile se vor împleti

în volbura apelor

şi se vor împodobi

cu luciul peştilor

cozi bifurcate şi solzi albaştri,

din cer păsări se vor arunca

în prăpăstii

neştiutoare

şi totuşi mânate de dor.

 

melancolii se vor răsuci

pe stradă, unde lumina înţelege

ascunzişurile nopţilor

în care gutuiul se apleacă

de fructe

Profesorul

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.