Texte din Cenaclul Literar

Coliba dragostei părăsite

Totul era gol  la casa părăsită.
Nu mai exista faţa de masă, nici perdea
ascunzând de afară vreun chip de fiară venită din pădure.
Pe masă ceşti nu abureau.
Podele aveau vopseaua scrijelită,
de parcă animale sălbatice trecuseră pe aici cu unghii ascuţite.
Nu exista preş pe care să calci,
nici vreun pat pe care să stai.
Atârna de un perete o pătură de lână mâncată de molii.

Cenaclu Literar: 

Ultimul vers

Ultimul vers m-s părăsit în deşert
risipit printre cactuşi.
Atâţia ani obosiţi parcă
- o întreagă adunare, o nuntă -.
Toate iubirile au un miez depărtat
o sămânţă din coajă de perlă.
Se face noapte!
Sunt sora care nu vrea să uite
de rude,
care fuge după anotimpuri
cu plasa de fluturi,
care aşteaptă pe cineva
să deseneze în jur un cerc
din care să nu iasă până la Înviere.

Cenaclu Literar: 

Mască

Ne tremură paşii pe frunze uscate
pe cărări neştiute de nimeni trecând...
De departe simţim cum sufletul bate
şi soarele-asfinte când mergem tăcând.

Ce mască purtăm pe faţa întoarsă
în noi şi spre noi strivind vechi hotare
şi buzele noastre vorbesc mult prea arse
cuvinte nespuse şi...mult prea ne doare

că nu strigăm lumii şi cerului-naltul
adevăruri aflate doar ca prin minune.
Şi tu eşti bătrân şi copil când bazaltul
din mine sculptezi cu mâini de genune.

Cenaclu Literar: 

LA QUARANTATREESIMA LETTERA

Sono giorni quando il Mio Cuore ricorda qualcosa,
l"amore di quando ero nata tempo fa.
Sono i giorni in cui i miei occhi con la Pioggia piangono,
e poi il pensiero, La parola, corre sopra le montagne e campagne,
perché insieme sono nate in quel giorno.
Sono giorni in cui brucio e splendo, sono il Sole che vi riscaldo
E il Fuoco del mondo sono proprio Io, perché sono creato da Dio.
Sono i giorni che vengono alla riva e le rocce faccio crollare,
sono il mare che colpisco, perché anche con lei mi sono incarnato

Cenaclu Literar: 

apocrifă

în jurul meu cad zidurile norilor
contractez pneumonii de-o viaţă şi tu nu ştii
cum naufragiază penultima călătorie

iluzia de a fi jumătate umbră ţărmului cronofag
se pierde acestei încremeniri apocrife
numai el îşi caută prin nisipuri tanagra muribundă
lîngă solfegii de sînge

sunt doar catedrale de aer ascuţite dincolo
de ne-au rămas închise într-o piatră albastră mările şi navigatorii

de la o vreme mi-am ridicat
un cavou de nesomn pe marginea lumii
unde înfrigurează tăcerea
aeropagul inocenţei

Cenaclu Literar: 

Basm

BASM

Prelucrare după tableta lui Geo Bogza.
Pentru Tudor Gheorghe.

A fost un timp cînd Dumnezeu
Umbla cu Sfîntul Petre,
Ca doi moşnegi, gîrbovi, la greu
Abia păşind pe pietre,

Cu braţu-n sprijin pe toiag
Şi cu sandale rupte,
Pe-acest pămînt, pe-acest meleag,
Însîngerat de lupte.

Iar la căderea nopţii reci
Băteau în cîte-o poartă,
Şi, dînd de oameni mai zevzeci,
Erau goniţi cu ceartă.

Cenaclu Literar: