Au înflorit în parcuri teii
Şi-ndrăgostiţii se adună,
În serile de Mai cu lună
Ca să redea suflul aleii.

Arome răsucite-n fusuri
Prin păr le împletesc cosiţe,
Iar roiuri largi de gărgăriţe
Ascult-al inimilor pulsuri.

Pe bănci ferite de lumină,
Stau Constantini şi cu Elene
În curcubeu de flori perene
Şi versuri stelelor închină.

Perechi, perechi se iau de mână
Şi în acorduri de cuvinte
Îşi fac de-a pururi jurăminte
Până ce noaptea ziua-ngână.

Pentru 21 Mai 2008
Marcel Cuperman

Tunete străbat tot cerul
Cu alămuri de orchestră,
Luminând precum dicherul
Paşnica scenă terestră.

Vântul suflă ca din foale
Răzvrătind nori fără cârmă,
Gospodina strânge ţoale
Înşirate pe o sârmă.

Toată curtea-i agitată
Şi moţatele aleargă,
Spre cuibarul din poiată
Ouăle să nu se spargă.

Gâştele par liniştite
Şi prin ploaie chiar le place.
Ele doar sunt fericite
Când se scaldă în băltoace.

Frunză verde de migdale,
Urcă oile agale
De prin luncile din vale
Înspre coasta cu ponoare,
Unde-i iarba dătătoare
De săruturi pe răcoare.
Gura oii se lipeşte
De firul ce proaspăt creşte
Şi-ntre buze îl topeşte,
Pe cioban oaia-l iubeşte.

Frunză verde ca şi nucul,
Ciobănescul cât haiducul
Roată dă când cântă cucul.
La mioare stă de pază
Şi la lup îi mintea trează,
De cu zori şi pân" l-amiază
Ş-apoi până se-nnoptează.
Îsi iubeşte ciobănelul
Că-l hrăni cu zăhărelul
Când era un pui ca mielul.

Păsărică, păsărea,
Unde mi-ai dus dragostea?
Ţi-am lăsat-o s-o păzeşti
Ş-acum tu mi-o arvuneşti
Pe un pumn de cucuruzi
Să-ţi hrăneşti puii tăi cruzi
Ce-or lua, când vor fi mari,
Dragostea de la hoinari.

Păsărică, păsărea,
Unde mi-ai dus dragostea?

Păsărică, păsărea,
Milă ai de soarta-mi grea
Şi la timpul de poveşti
Să îmi spui pe cin" iubeşti.
De ce oare mă acuzi
Că mi-s ochişorii uzi?
Dă-mi noroc de la coşari
Şi cântec de lăutari.

Păsărică, păsărea,
Milă ai de soarta-mi grea!

Printr-o sită de mătase
Norii-şi varsă fina ploaie,
Ce-ţi pătrunde până-n oase
Astenia te înmoaie.

Păsărele zgribulite
Stau pe ramurile goale,
Cu penaje umezite
Se burzuluiesc în foale.

Solul saturat de apă
Nu mai poate să înghită,
Iar rădaşca se adapă
În căsuţ-adânc scobită.

În pămînt seminţe grase
Speriate-ncep înotul,
Cu codiţele noi scoase
Ţin direcţia cu lotul.

Poet trist şi melancolic
Ploaia-n geam o urmăreşte,
Cântă dintr-un vers bucolic
Când o rimă-şi potriveşte.