Poezii

ALTER EGO

 

 

 

...iară tu, trup  al meu, orb şi surd
mergi până acolo
până unde nu mai poţi
oprindu-te istovit
în faţa propriilor paşi

în sufletu-ţi brăzdat de crevase
păsări dezaripate-şi găsesc adăpost
viermele uitării
roade la rădăcina pomului tău

ca un balaur în agonie
timpul
îşi trage cu sine trupul mort

Cenaclu Literar: 

TĂCERE

„Îmi închipui că în eternitate armonia provine din tăcerea absolută."

(Panait Istrati)

 

 

dăinui-va clipa
în care
ascultam tăcerea sângelui tău
pulsând
sub clavicula stângă
în suflet
lumina-ţi vibrează ca-n Soare
de multul
frumosul din Lume
şi tu o transformi
în timp
în ploi
în iubire...
dăinui-va clipa
în care
tu pe o stea
eu în abis
ascultam povestea
tânărului cioplitor
Alegenor*

Cenaclu Literar: 

CEI TREI HOȚI DE VISE

dintotdeauna,
spune Borges, trei coşmaruri m-au urmărit
trei balauri îmi cotropesc fiinţa
de câte ori
învăluiţi de noaptea din câmpiile Argentinei
ochii mei de orbete
cad pradă morţii câte puţin

uneori,
visez că mă cheamă Dedal şi sunt sclavul cumplitului Minos
pun cărămidă peste cărămidă
şi uit de unde-am pornit jocul

Cenaclu Literar: 

PROFEȚIE

profeţie

 

 

visam

capul tău lipit de al meu

gândurile noastre amestecate

tremurau sufletul ca o harfă vibrând

efluvii de iubire

străbăteau cele două capete

alăturate ca-ntr-o fotografie la minut

 îngălbenită pe margini

semn al trecerii timpului

 peste chipurile mărturisitoare

că şi-au dat lumii obolul iubirii.

”şi inima de spadă străpunsă-ți va fi!”

(auzeam ca prin vis profeţia unei  alte  Marii)

Cenaclu Literar: 

”Omul-insulă”

 

 

 

ca un făt ghemuit

în coconul de gheață al neputinței

prin pulberea lumii alunecă

”omul- insulă”

doar spinul îi  mai înțeapă ochiul surpat în afară

 cerșetor și umil

la porțile zăvorâte ale luminii

așteptând să-i vină un semn

 lunecă  în derivă pe marea

ce-și urlă-n tumultu-i

pierdutele glasuri ale bătrânului olandez

o voce dinlăuntru îi strigă:

nu, să nu-torci capul

nici la stanga, nici la dreapta

Cenaclu Literar: 

Hanna – final de poveste (aceasta nu este o poezie) (în amintirea Hannei)

 

 

 

 

O  bună morală  ar trebui, de pildă, să ne îmbete,

să facă să curgă în viaţa interioară un vis generos.”

(Marcel Moreau)

 

 

soarele-n asfinţit e roşu

soarele-şi varsă mareea de roşu prin uriașul geam al sufrageriei

în colţul camerei, Gena stă cu privirea ţintă spre candelă

învăluită în lumina roşie 

inertă precum Sfinxul

se roagă Gena dumnezeului ei

Cenaclu Literar: 

Sur-ren-der!

https://www.youtube.com/watch?v=1kTKa4jxHKI

 

 

sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!

o mare tristețe durutul din piept îl apasă

și-o  sete cumplită mă arde în vintre  

sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!

de jur împrejur

cerul, copacii  dansau fantomatic

din lumea căzută

monoton indigo retina rănește

chicoteli înfundate, suspine , șoapte

mă – nvăluie rece  în  noapte

Cenaclu Literar: 

EL CHE (variantă)

 

 

în nopți cu lună plină

când vulpea deșertului pleacă la vânat

în umbra focului, cu calm, dar cu asprime,

El Che  le vorbea camarazilor săi:

"lucrul cel mai greu din lume,

spunea el, e să fii om."

îi plăcea să fie curat, îngrijit,

cu ranița ordonată

și avea mare grijă de cărțile

pe care le purta mereu cu el.

camarazii îl ascultau și învățau 

toate câte îi îndemna:

și matematică, 

și istorie,

și geografie,

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii