Poezii

recunoștință

 

 

”Numai nebunii și ignoranții

fac rău; numai Făcătorul de bine

nu face rău.”

 

 

un vis  mi se cuibărise

sub pleoape

și mă-ndemna să urmez

perla sărbătorii pașilor tăi:

am văzut labele strălucitoare

ale păunului

Cenaclu Literar: 

revelație

 

 

 

”Există și câinele și piatra;

plita băii și sclavul;

 dar tu ești neprețuit ca o bijuterie

încrustată în lădiță.”

 

am priceput și aceasta

 înainte s-o spună Înțeleptul

 și tu cunoști rostul revelației

căci sensul e unul și același

cu al pietrei din vârful unghiului:

pentru trebuințele zilnice

Regele folosește argintul  cel rău

Cenaclu Literar: 

învață!

 

 

 

învață

să trăiești  cu o altă persoană

fără să încerci s-o schimbi în vreun fel

învață  

să accepți nivelul la care este acea persoană

 în orice moment

 și să accepți nivelul la care ești tu

în același moment.

învață

că fiecare clipă împărtășită cu o altă persoană

 e o clipă

 în care trebuie să fiți în totalitate prezenți

Cenaclu Literar: 

vis în vis

 în miez de noapte

un vis

spală pleoapa

val după val

se sparge

 de ţărmul albit

deasupra - mugetul mării

înlăuntru-apa visării

ochiul trezit

Cenaclu Literar: 

omul cu vise pe chip

 
 
 
sub oceanul de gheață al nopții
stelele 
candele tremurânde lunecau
pe Osia de argint
în Nodul Nord
pe drumul vălurit al Lunii
am întâlnit omul 
venea spre mine
 dormind
sub gene prăsind păianjeni
ținea ochii  larg deschiși
 şi mergea 
adâncit în visele 
care lunecau peste fața lui
cum trec norii 
pe cerul senin

Cenaclu Literar: 

Vis întors

 
 
”Dream, my flower, dream...”
 
ți-am cunoscut doar sufletul din vis
”contează pe mine”,
îmi spuneai,
și eu știam că pe umbre nu se poate conta
dar, ah! cu ce glas și cu câtă iubire
am cântat netrăit nevăzutul
căruia nu-i voi cunoaște vreodată
blândețea palmelor
trecând ca într-un psalm
peste chipul meu obosit...
să te pot primi, m-am lăsat pe mine în urmă

Cenaclu Literar: 

Sur-ren-der!

 
 
sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!
o mare tristețe durutul din piept îl apasă
și-o  sete cumplită mă arde în vintre  
sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!
de jur împrejur 
cerul, copacii  dansau fantomatic
din lumea căzută
monoton indigo retina rănește
chicoteli înfundate, suspine , șoapte
mă – nvăluie rece  în  noapte 
alerg, alerg  prin hățișuri 

Cenaclu Literar: 

Mongolia

 
 
 
de pe acoperișul lumii
cufundat în mine
ascult vântul sălbatic
măturând tăcutul podiș Gobi
acel vânt care aduce cu sine 
miros de cămile 
de cai sălbatici și mătase purpurie
de aspre buruieni arse 
preschimbate-n tămâie
călăreții rătăcitori pe întinsele podișuri
fiii vântului și ai nisipului
renasc plini de înțelepciune
umanitatea
acolo unde magii

Cenaclu Literar: 

înger pasager

Icar a căzut

și a intrat de-a dreptul în pământ

Prometeu a căzut

și a luat cu sine vulturul și lanțurile

tu,

înger pasager,

expulzat dintr-un cer sinistru și pervers,

ai căzut pe propriu-ți suflet

și ți-ai călcat pe aripi

mergeai pe jos

ca Demonul lui Lermontov

tu,

mărețule, orgoliosule...

tu,

care te credeai sublimul, curatul

înfrânt de ura-ți lăuntrică

ai luat chipul lui Iuda

și ai redevenit om.

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii