Au început zilele închise de toamnă, umede cu mâzgă, haine jilave şi murdărie pe lăbuţe. Dimineaţa Maria se duce singură la şcoală şi numai la ieşire îi asigur protecţia, însoţit de Max. S-a făcut mare şi frumoasă nepoata noastră! Aseară plimbându-ne cu rolele pe la Casa de cultură l-am pomenit pe Bebe şi sunt sigur că-şi muşcã limba-n somn. Ce imensă e prostia românească: să exporţi materia cenuşie în loc să exporţi produse finite create cu ajutorul ei! ...
De la apariţia primelor manifestări Ştiinţifice" au trecut sigur mii de ani; au trecut de fapt foarte multe mii de ani. Numindu-le azi Ştiinţa Aplicată, Tehnologie, Inginerie, sau - pentru primele culturi umane - folosind doar expresii mai primitive, modeste, ca de pildă "ansambluri [accesibile local] de cunoştinţe practice", sau chiar - doar - "îndemânări şi cunoştinţe [practice] specifice timpului, ...şi tradiţionale", Ştiinţa Aplicată a Planetei Pamânt a parcurs - în Timp şi realizări - un drum imens înainte... în singura direcţie posibilă, sau ASTA ni s-a spus...
Din culme în culme pe munte pietros, se năzăre satul din Ţara de Jos; acolo, prin vălul albaştrilor aburi, ciobanul ghiceşte mijiri de oleaburi, dar cum le cunoaşte de mic şi pe rând, mai limpezi le vede cu ochiul din gând...
Şi-acolo în vale, o strâmbă cocioabă şi-o mamă bătrână cu viaţă de zdroabă, şi-o zână de fată la casa din Grui, brodată pe chipul din inima lui. Dar fata cu dorul fu altuia dragă şi astăzi pereche de nuntă se leagă; răsună tot satul de chiot în toi, el pustnic în munte şi slugă la oi...
Credeţi-mă pe cuvânt! Românului cel mai mult îi place să vorbească discuţii. Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om, să fie băgat în seamă. Să dea din gură, să gesticuleze, să se agite... Problema nu ar fi că vorbeşte deseori ca să se afle în treabă, sau ca să demonstreze interlocutorilor cât de "dăştept" e el; problema e alta - tema discuţiilor este în majoritatea cazurilor de mică ori nulă importanţă. "Mult zgomot pentru nimic". Dar după cum îşi flutură braţele în timpul conversaţiei, după cât de tare ţipă, după cât transpiră ca să îţi impună argumentele ori pseudoargumentele sale, ai zice că este un subiect de maximă urgenţă pentru umanitate.
Ca intotdeuna Angela incearca sa ne scoata din starea de paduche de Carpati si sa ne faca cetateni ai Pamantului, cu mai mult sau mai putin succes. Multumesc Angela
Pe parcursul timpului scurs de la prima adunare generală a comunităţii, ne-am străduit să îmbunătăţim comunicarea între noi toţi. Fie că a fost vorba de listele electronice, paginile noastre de internet, foaia volantă "Romanian News Update" trimisă prin poştă sau editorialele şi articolele din Atheneum, lumea a început să comunice sau să urmărească cu mai mare atenţie noutăţile comunitare. Cu toate acestea nu prea mulţi ştiu ce se întîmplă la nivel de consiliu director şi ca urmare ne-am gîndit ca şi pe această cale să vă ţinem la curent cu ultimele noutăţi.Aş începe cu un rezumat...
Deşi acest număr apare în luna "Unirii Mici" a Principatelor (24 Ianuarie1859), eu sunt unul dintre cei (puţini) care cred că poporul român are un spirit al solidarităţii naţionale minunat - deşi cam lipseşte. Atât de mult lipseşte încât e de-a dreptul ilar să serbăm Ziua Naţională într-o zi a unirii. Sau poate o serbăm tocmai pentru unicitatea ei. Dar să mă explic. E destul să citim istoria - nu aşa cum au scris-o istoricii formaţi la "Ştefan Gheorghiu", cântăreţi în struna politicii partidului - ca să vedem că românii s-au unit unul cu altul, dacă s-au unit, doar pentru a-l trage pe al...
[[wysiwyg_imageupload:89:]]"Neamul românesc respiră prin sărbători", spunea Nicolae Iorga odată. Sărbătorim din nou, deci mai respirăm...
Se zice că nu aduce anul ce aduce ceasul, dar pentru ca ceasul să aducă, trebuie să munceşti ani de zile. Pentru ca să se ajungă la Decembrie 1918, unirea tuturor Românilor într-un singur stat, bietul Român a muncit şi-a murit, a sperat şi-a luptat aproape două milenii.
Nu ne vom ocupa prea mult de datele exacte şi chestiunile scrise în toate cărţile de istorie. Este destul, cred eu, să ne facem o imagine generală a epocii, în...
Biblia (de la cuvântul de origine gracă biblion = carte, pl. biblia = cărţi) constituie o colecţie de părţi pe care Biserica le acceptă şi le venerează ca Sfântă Scriptură (Biblia hagia) ea fiind scrisă sub inspiraţia Duhului Sfânt, a cuvântului lui Dumnezeu. Biblia se compune din două părţi: Cărţile Sfinte ale religiei iudaice, numite Vechiul Testament, deoarece cuprinde cel dintâi legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul evreu, şi Cărţile scrise de primii creştini despre întemeietorul religiei lor şi despre viaţa celor dintâi comunităţi creştine, numite Noul Testament deoarece conţin legământul încheiat de Dumnezeu în Iisus Hristos cu toţi oamenii.
Astăzi s-a născut Hristos Mesia, chip luminos Lăudaţi si cântaţi Şi vă bucuraţi...
în noianul de lumini colorate, brazi sclipitori şi cadouri costisitoare, e oarecum greu să găsim timp şi loc să ne lăsăm pătrunşi încă o dată de minunea Sărbătorii de Crăciun. Aud în jurul meu oameni care se plâng că datorită unui buget...
Tribulaţiile lui Abraham au continuat, în ciuda faptului că îşi schimbase numele. Sau poate tocmai de aceea. După distrugerea cetăţilor din câmpie (şi păcatul dintre Lot şi ficele lui), aflăm că Abraham porneşte spre „ţara de meazăzi” – spre Gerar. De fapt, Gerar este aşezat cumva spre vest de Hebron, „în ţara Filistinilor” – cum spune autorul, introducând un alt anacronism. Filistenii aveau să ocupe regiunea la vreo cinci sute de ani după Abraham...Dar e adevărat, Gerar era o cetate în nordul Negev-ului, regiunea care însemna pur şi simplu „sud”, cea care se întinde la sud de Canan până în Sinai şi golful Mării Roşii şi spre răsărit, în nordul peninsulei Arabia. Singura localitate mai la sud de Gerar urma să fie Barsheba, întemeiată chiar de Abraham.
Comments
Re: Să vorbim discuții
Ca intotdeuna Angela incearca sa ne scoata din starea de paduche de Carpati si sa ne faca cetateni ai Pamantului, cu mai mult sau mai putin succes. Multumesc Angela