pregătirile pentru „spectacol” începuseră spre seară
în pâcla dimineţii lui martie, pe la patru şi jumătate, s-a terminat...
ehei, zeu al meu stăpânitor,
câte n-am făcut eu să-ţi frâng cerbicia
cu care toată viaţa m-ai înfruntat!
zadarnic!
ţine minte, toate ţi le-am iertat
însă ultima noastră bătălie, n-o să ţi-o iert!
nu pentru că m-ai înfrânt
nici măcar pentru această tristă deportare într-o lume
în care eu nu mai exist.
Comentarii