trăgea-mi-ai arcul (din ciclul antimythologica)

am să pun punct şi am să mă întorc

mă va trage arcul pe mine, nu eu pe el

nimeni nu are să ştie cine sunt, nici măcar eu

degetele mele săgeată or să cadă

şi or să zgârie ruşinea cu care mă chemi

pornisem pe un drum mă opresc acum şi 180 de grade

mă rostogolesc spre tine în timpul nopţii

vânătoare pornisem, vânătoare sfârşesc

câinii mei roşii spre tine gonesc !

TIPAR

În ziarul de dimineaţă
Poemul îşi usucă pielea la soare

Aseară părea o fată ciudată
Azi e femeie în toată puterea

Îmi ia duşmanul în braţe
Şi-l aşează într-un pat de copil

Curând va înveli fără nici un regret
Gustarea de drum pentru o barbă neîngrijită.

când voi pleca

vântul va plânge

[[wysiwyg_imageupload:297:height=259,width=463]]

îmbrăţişându-mi picioarele

sălciile se vor împleti

în volbura apelor

şi se vor împodobi

cu luciul peştilor

cozi bifurcate şi solzi albaştri,

din cer păsări se vor arunca

în prăpăstii

neştiutoare

şi totuşi mânate de dor.

 

melancolii se vor răsuci

pe stradă, unde lumina înţelege

ascunzişurile nopţilor

în care gutuiul se apleacă

de fructe

Yago: Hm, la naiba, nu mai e mult până să se lumineze. Dimineaţa execuţiei... Nu dau două parale pe viaţa asta şi nu mi-e teamă de ce-o fi "dincolo" - şi totuşi, nu pot dormi. De aceea am cerut un opaiţ ca ultimă dorinţă... hehe, doar am dreptul la ea. Unii cer mâncare - şi se scurge din ei când li se moaie foalele, hihihi (râde - un râs trist lipsit de veselie ). Sau un popă, să le dezlege păcatele. De parcă ar putea cineva să ne dezlege toate cele făcute într-o viaţă de ticăloşi! Poate doar Iisus, dacă există...