Texte din Cenaclul Literar

Alergătorul de cursă lungă

Alergăm...
Alergăm...
Să ne descoperim pe noi
în noi înşine...

Să descoperim ce se ascunde
dincolo de Eu si Tu.

Alergăm si nu vedem
decât rareori
răsăritul sau apusul soarelui.

Alergăm
si nu simţim parfumul aşezat pe flori
între sărutările dimineţii.
Alergăm şi nu deosebim ochii celui de lănga noi
de seninul cerului.

Amestecăm mângâierile
cu adierile vântului,
şoaptele de iubire
cu murmurul valurilor
presărate pe ţărm
în dantele albe de spumă.

Cenaclu Literar: 

Omega...

...fara de sfarsit, fara de-nceput...
cu radacini de cer infipte adanc
in coama zborului prelung.

Tu mi-ai adus in prag tacerea
de a cuvanta cele necuvantate
si a binecuvanta universul.
Apa si har
in Lumina
ai revarsat, fara zagazuri, peste lumi
Iubirea...

Cenaclu Literar: 

Abrupt atac, aripa amuţită

Abrupt atac, arípa amuţită,
Amorfe-accente aspru amputate
Au asfinţit abulic amânate
Având alături arma aţintită.

Afinităţi avid algoritmate
Aur ascund, alica aţipită.
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-amar aglutinate.

Absent ascult aceeaşi abordare
A acoladei arcului astral.
Aulic ax acoperă altare

Actinii-albastre au ajuns aval.
Adevereşte-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal.

Cenaclu Literar: 

Înnoire

Singură pe balanţa renunţării
ascund golul
înaintând în alaiul pregătirilor
pentru prezent,
pentru un timp istovit -
o unealtă a devenirilor
în măsura ploii,
când veşnicul sufleor
îşi ispăşeşte rolul
cu viaţa dăruită drumeţului.
În marginile mării arunc birul
peste care s-a trântit copacul întoarcerii
cu crengile urcuşului zilnic tăiate.
Trebuie să mă mai nasc odată
şi nu ştiu
dacă vreo femeie mă va primi
în pântec
ca pe un cer
care ar putea adăposti atâta peisaj.

Cenaclu Literar: 

Povestea unui perete (Otello)

Yago: Hm, la naiba, nu mai e mult până să se lumineze. Dimineaţa execuţiei... Nu dau două parale pe viaţa asta şi nu mi-e teamă de ce-o fi "dincolo" - şi totuşi, nu pot dormi. De aceea am cerut un opaiţ ca ultimă dorinţă... hehe, doar am dreptul la ea. Unii cer mâncare - şi se scurge din ei când li se moaie foalele, hihihi (râde - un râs trist lipsit de veselie ). Sau un popă, să le dezlege păcatele. De parcă ar putea cineva să ne dezlege toate cele făcute într-o viaţă de ticăloşi! Poate doar Iisus, dacă există...

Cenaclu Literar: 

Calcam pe iarba de sarut nebuna

Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.
Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,
Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un soare crud ardea pe câte-o dună
Şi-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale
Şi floarea-n glastră născocea poveşti.
Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în fereşti,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.

27 ianuarie 2005

Cenaclu Literar: 

Iubite, m-am cuibărit între şoaptele tale

Iubite, m-am cuibărit între şoaptele tale

mă rezum la trei silabe: iubite
două: amor
şi: mor

între palmele mele zâmbetul tău creşte cuminte
pe ochi îţi aştern săruturi mii de cocori
şi zbori şi zbor şi zburăm
ne jucăm de-a v-aţi ascunselea printre nori

ieri am avut un vis ciudat
te căutam, te strigam şi-mi răspundeai cu ecouri
mă înveleai cu braţele culmi
brazi, stejari, ulmi şi râuri plete învolburate
curgeau în ropote în lacrimile strânse într-o noapte
eram o mare, atât de mare-plină şi de dor

Cenaclu Literar: 

vrajitorul

Când paşii tăi fără de intoarcere, au fost acoperiţi
de
umbra norilor,
am strigat vântului :
"Hei, vântule !...Vrăjitorule !...Prinde o rază de lumina,
visul
scăldat in lacrimile dimineţii, să prindă viaţă!"

Vântul a suflat din cimpoi: gleznele s-au ridicat usor...
zâmbetul a inflorit.
Ai intors capul
şi...
mi-ai cuprins umerii.

Cenaclu Literar: 

Sub clopotul zidirilor rămase


Sub clopotul zidirilor rămase
Se pierde urma mânjilor din stele.
Mă arde roua zilei prin obiele
Şi lenea vorbei mi-a pătruns în oase.

S-au spart băşici de patimă sub piele
Şi mi-am zdrelit picioru-n stânci tăioase,
Tot încercând să ocolesc angoase
Ce mi-au legat simţirea în atele.

Surpat de tot sub schele dărâmate,
Un cal îşi plânge áripile vii
Ce nu mai zboară grav peste cetate

Au sângerat amiezile pustii.
Răscoala clipei timpul ritmic bate
Până în miezul orelor târzii

Cenaclu Literar: