DE TOAMNĂ

Asemeni câmpiilor goale
S-a făcut ziua

O brumă arămie
Topită în durerile pământului
Îmi întâmpină privirea
Ca o bătrână erezie

Şi-atunci surâd când aud cuvinte
Pe care nu le mai pot
Înţelege.

Am să scriu un milion de poeme
rotunde
într-o nouă formulă poetică.
Pentru că am rămas cu luna în braţe
şi mă luminează de sus
să nu-i ghicesc rădăcinile.
Fiecare pictor mută copacii spre durere,
la jumătate de drum
aşteaptă serile cu capătul lor funerar
aceeaşi umbră dintotdeauna
ne spulberă vârstele
pe caldarâm,
şi cetele de melci
în care mi-au sângerat picioarele.
E al tău poemul
cât să-ţi îndoieşti greutatea pe arcă
şi să scapi amurgul fiinţei
în viscolul de lumină.

Porunca întâi
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!"
Mai erau zece zile până la alegeri...
Damian era un simplu şef de birou într-o întreprindere, fostă de stat, devenită societate pe acţiuni. Pentru buna funcţionare a acesteia, se constituise un Consiliu de administraţie în care erau numiţi, de la centru, diverşi indivizi care nu aveau nici în clin, dar nici în mânecă, ceva comun cu întreprinderea.

BASM

Prelucrare după tableta lui Geo Bogza.
Pentru Tudor Gheorghe.

A fost un timp cînd Dumnezeu
Umbla cu Sfîntul Petre,
Ca doi moşnegi, gîrbovi, la greu
Abia păşind pe pietre,

Cu braţu-n sprijin pe toiag
Şi cu sandale rupte,
Pe-acest pămînt, pe-acest meleag,
Însîngerat de lupte.

Iar la căderea nopţii reci
Băteau în cîte-o poartă,
Şi, dînd de oameni mai zevzeci,
Erau goniţi cu ceartă.