Texte din Cenaclul Literar

Mereu, ...mereu

Mereu, ...mereu

La început de început
mă simţeam înger căzut
de-undeva, din galaxie
botezat în apă vie;
nu ştiam că mi-a fost dat
să fiu scăldat în păcat...
de atunci, neîncetat
m-aş fi vrut rebotezat,
însă îmi este tare greu
să mă nasc
mereu, ...mereu

Cenaclu Literar: 

Am fost geambaş de vise...

Am fost geambaş de vise-n vieţi buimace
Fumate pe furiş pe sub podeţe,
Neguţător de piei prin iarmaroace
Ori bărbier de morţi în tinereţe,
Lumânărar, născocitor de toane,
Călău de zboruri, meşter de comete
Într-un garaj, sorbind marghilomane,
Şi jucător de treişpe la rulete,
Am fost sforar, înghiţitor de noduri,
De săbii ascuţite prin oboare
Sau cântăreţ bisat pe la prohoduri,
Tălmaci de zodii, vânzător de ziare,
Pescuitor de taine-n prostovoale,

Cenaclu Literar: 

Amintiri de împrumut

La fel cum fiecare copil lăsat în orfelinat vrea să-şi regăsească părinţii pentru a le pune inevitabila întrebare "de ce?", aşa a decis şi John Carson, într-o dimineaţă ruptă din monotonia cotidiană, să afle cine-i este originalul. A păşit hotărât pe treptele corporaţiei Dolly şi a intrat în biroul unei grăsune ce tocmai îşi pudra faţa încercând să-şi acopere semnele unei clonări imperfecte.

- Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?

Cenaclu Literar: 

la vest de mine însămi

ploua în iunie
şi mă pândea din nou
senzaţia aceea stranie de libertate
din vârful cireşului

de undeva, de altunde,
archimboldo deschidea ferestre larg
sărutului umezit de cireşe
pe şevaletul memoriei
până când
umbrele se lichefiau tandru
în haine de duminică
pe străzile din Saint Germain

ploua şoptit în strană
iar păsările plecau hohotit
din sufletul meu descheiat
la vest de mine însămi...

Cenaclu Literar: 

Cantecul fara de nume

Intoarce-mi cantecul fara de nume
ala vechi cules
din vise de sarpe
pentru dragostea mea.
Se scutura florile in ceata
- marturie a unu timp -
iertat de ingeri.
Misterul nu se mai risipeste
ca pe vremuri in intrebari
se logodeste spre nord
cu o ruda divina.
Pentru tine am oprit cuvintele
sa doarma,
le-am trezit de dimineata
rastignindu-le de prisos prin lume
ca sa intelegi ca tristetile uneori
bat ca niste clopote izbite de ger.

Cenaclu Literar: 

Imparatul...

Tamaie argintie, boltit
In sfera, se inalta
De duhuri si de ingeri
Prea plin este Altarul.

Un sunet cristalin,
matasea-ncet fosneste
Si-nconjurat de raze
Apare Imparatul!

Este un Prunc curat,
Privirea Sa e blanda
Si Sfant ii e surasul.

Si iata, Imparatul, desface peste lume
Un preacurat stergar,
si-n Sfanta Cruce,
pe Masa isi intinde-O aburinda Paine,
Ce-i Trupul Preacurat!

Cenaclu Literar: 

Salt cuantic

tatăl prietenei mele
apare în versurile ei ca un înger dezorientat
sângerând patern din aripa înjunghiată
a murit în aceeaşi primăvară ca şi tata

eu nu cred că îngerii au aripi
asta este o invenţie jalnică a mileniilor trecute
dar dacă există, atunci
nu pot fi decât călători quantici
între lumi paralele

cu îngerii se poate comunica prin semne
sau prin sunete
ei recepţionează unde şi împărtăşesc cu noi
fragmente de infern metafizic

Cenaclu Literar: 

De trei ori şapte

Personaje :
Florina - mama Elenei, 45 de ani, pensionată pe caz de boală, suferindă cu inima;
Elena - fica Florinei, 23 de ani, contabilă la o intreprindere de mobilă, inocentă şi încă virgină;
George - subinginer la aceeaşi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei;
Maria - ţigancă, ghicitoare, 65 de ani, femeia care îi face curăţenie Florinei;
Jenica - ţigancă, ghicitoare, vestită pentru facerea şi desfacerea farmecelor.

Cenaclu Literar: