Din soare se scurge răşina de brad Apa dulce, faleza tăioasă, Pescarul topindu-se-n cizmele largi Pleoapa căzând lipicioasă. Visezi cum te-nhaţă nisipul fierbine Cum cauţi ceva născocit din pământ Sub pietre şi-ulcele e rece şi vie Inima peştelui iute bătând.
- Ia loc, Robo! - Da, Stăpâne! Cei doi se aşezară la măsuţa mică aflată, undeva, într-un colţ al "biroului". Robo avea scaunul său, tare, vopsit într-o culoare metalizată, iar Savantul un fotoliu larg, confortabil. Era un fel de-a spune "birou" pentru că încăperea era un amestec eterogen şi, în acelaşi timp, straniu, de obiecte ce nu păreau să aibă vreo posibilă interdependenţă. În centrul acestuia se afla un cub cu latura de aproximativ un metru, fără nicio fantă, luminiţă, cablu sau altceva distinctiv pentru calculatorul central al casei.
era într-o zi de marţi cu degete galbene ca de ceară cu ceţuri vâscoase devorând oraşul şi oamenii în casa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmuri vechi de hip-hop
iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în amiaza vernală acompaniată de scârţâitul uşii stricate a liftului oprit de decenii la subsol
ştiu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile iernii un corb mi-a adus apă în plisc să-ţi sorb uitarea şi l-am strivit înciudat de tâmplă
Portretul lui Viorel Gri. Lucifobia __________________________
despre întuneric ştie mai mult decât oricine poate să distingă mii de nuanţe de gri între bine şi rău şi enumeră la fel de multe motive pentru care se întâmplă numai tragedii
în ochii lui negri orice obiect are multe umbre de parcă tot atâţia sori se ridică pe firmament şi întunecă perspectivele deodată
când iubeşte lasă amprente de sentimente atentate cu umbre în ecrane paralele peste străluciri necontrolate
Ultimul vers m-s părăsit în deşert risipit printre cactuşi. Atâţia ani obosiţi parcă - o întreagă adunare, o nuntă -. Toate iubirile au un miez depărtat o sămânţă din coajă de perlă. Se face noapte! Sunt sora care nu vrea să uite de rude, care fuge după anotimpuri cu plasa de fluturi, care aşteaptă pe cineva să deseneze în jur un cerc din care să nu iasă până la Înviere.
Comentarii