Texte din Cenaclul Literar

Leagăn

Leagăn

Ochi de cer se dau în leagăn printre genele tale lungi
Copacii apar când drepti cand într-o parte
se mişcă de parca ar fi frunze

Îmi spui o poveste Începe cu "va fi vreodată"
De vorbit nu vorbeşti de auzit aud totul nu vreau sa vezi
cât înţeleg

Am început să tac prea am făcut zgomot
Norii au nevoie de atenţie
îmi îndrept privirea spre ei şi îi întreb despre cum o să mă poarte vântul

Cenaclu Literar: 

Gradele militare

Gradele militare

Prelucrare după "LA BLAGOVEŞTENII" de Mihail LUNGIANU ( prima snoavă )
din "RAMURI", ianuarie-februarie, 1943.
Repovestire în versuri, parodie.

Se dedică Mamei-Mariţa, spre veşnică pomenire, o ţigancă bătrînă cu ghioc, care m-a salvat de la moarte, cu ceaiuri de plante medicinale, după ce medicii s-au declarat neputincioşi în faţa unui icter negru şi m-au trimis acasă nevindecat, pradă morţii, cînd aveam doar 11 ani - Mama-Mariţa n-a avut numai ştiinţa tămăduirii, ci şi iniţiativa salvării mele.

Cenaclu Literar: 

unele lucruri trec greu ca murdăria după văruit

bomboanele au timpul lor să fie supte
aşa că
o pun pe asta la marginea umbrei ca reper
să ştiu cât timp trece
şi
îmi cer iertare

muzei
căreia nu am reuşit să îi găuresc inima
în punctul G
cum făceam în curtea şcolii de găuream în pământ
şi aruncam o monedă de 5 lei
mare cât un ochi de pirat

mie
pentru că
râcâind cu unghia se ia cel mai bine murdăria insistentă
chiar dacă există riscul să duci degetul la gură
freudian sau nu

Cenaclu Literar: 

ALERGARE

Cu gleznele frânte
de-nlăcrimare stelară,
îmblânzitoare de hăitaşi,
Pradă,
întoarcere transparentă
urmând vânătorul.
Acoperă-mi ochii Tată Ceresc,
sângerează Lumina în Pietre...
Sunt Roua Drumului
rănită de umblet,
mereu, mereu căutând.
Dar cine ştie Puntea
unde Îngerii înnoptează
şi câtă Lumină
odihneşte-n Cuvânt!?

Cenaclu Literar: 

TEATRU - DRACU' LA poartă sare - partea II

ACTUL 3

DRACULA, MARGARETA, DRACU, MAMA, PREOTUL, GROPARUL

Scena 1

DRACULA, MARGARETA, DRACU, MAMA

Odaia Margaretei. Mama şi fiica dorm în aceeaşi încăpere. Clar-obscur, noapte senină, cu lună plină. Muzică bizară. La lumina lunii, Dracu şi Dracula intră în casa femeilor, se descalţă să nu facă zgomot şi-şi şoptesc. Personajele pot fi recunoscute mai mult după voce. Replicile se vor misterioase.)

Cenaclu Literar: 

Când mă privesc în tine, ce mirare

Când mă privesc în tine, ce mirare.
Bizare gesturi curg necunoscute
Zidesc palate-n pulberi prefăcute
Zvârlind pe trepte semne de-ntrebare.

Mă ţin dorinţe-n glod, fără virtute
Şi patima se zbate în uitare.
O îndoială urlă şi dispare
Sub cer opac, pe tăinuite plute.

Privirea-mi este gata să aprindă
Scânteia urii-n bulgăre de seu,
Săgeata spaimei şerpuind spre grindă

Şi cercul milei, adumbrit mereu.
Mă văd în tine ca într-o oglindă
Cu haina mea săracă. Sunt chiar eu.

7 august 2004

Cenaclu Literar: 

Povestea unui cârpaci (Visul unei nopţi de vară)

Decor: un grilaj - simulând un gard. Deasupra lui, o lună în pătrar atârnă de un fir invizibil. Lumina cade pe lună (spot) şi scena învăluită într-o lumină nu foarte puternică, argintie.

Din stânga intră Povestitorul (Jurubiţă), îmbrăcat simplu, ca un muncitor: blugi, cămaşă cadrilată cu mânecile suflecate, bocanci. De gât are atârnat un "metru" de croitorie. Se opreşte lângă gard şi priveşte prin el, apoi se întoarce spre public.

Cenaclu Literar: