Mâine ,
voi pleca pe un drum
despre care nu ştiu prea multe...
oricum, soarele va rămâne
agăţat de boltă
nu va muri -
doar eu
voi rătăci poate drumul...

noaptea... caut adăpost întrebărilor
cuibărite
ca păsările de pradă
în ungherele întunecate ale minţii...
ziua,
obosită de "pânda" fără folos
pornesc în căutarea răspunsurilor...

drumul
zace împietrit în tăcere
aşteptând răbdător - pasul şovăielnic...
anotimpurile
nu-şi pierd nici ritmul
şi nici farmecul împlinirii...

m-am trezit cu tine pe fereastră
cu toate depărtările atîrnate de haine,
într-o neorînduială sonoră din alaltăieri

convinsă păream de lucrurile ninse,
aşezate prin sertarele memoriei

ele au încremenirea viscolului
îmi şopteşti
totul zace prin tine ca-ntr-un tablou Dali
trecutul este un copac înflorit lăsat în urmă
pe autostrada clipei

s-ar putea într-o zi
cineva din fereastră
să te îmbie cu fructe
înfiorat încă, ameţit
de gustul răvăşit al tinereţii...

* In ziua judecăţii, rugaţi-vă!

Avea o gaură în palma dreaptă
din stînga curgeau mÄ...

       ... cum din tabloul închipuirilor iese

       miezul crud al luminii

      ai spune

      că se prăpădeşte pământul albei pagode

      acel ceva ce în curând se

      rosteşte pe sine...