Texte din Cenaclul Literar

Ascunde poete întristarea

Acceptă nevolnicia ființei tale,
așa cum ai accepta orice plecare
din pliurile existenței tale
a venit timpul să ieși în cetate
masurând întristarea cine să mai creadă în tine
soarele o vară numai despre asta ți-a vorbit
dar tu, nu
nu și NU!
Singur umblând prin spațiul timpului tău cu valijoara de hârtie și cele câteva gânduri care abia mai amintesc de tine.
Te consolezi
(deși viața pare că îți derutează pașii)
cu privirea pierdută înspre buchetul tău de femei galbene
Din glastra închipuirii neastâmpărate

Cenaclu Literar: 

Prunc zâmbind în somn

Prunc zâmbind în somn

o lacrimă de sticlă prin iris trece-n jos
strivesc sub talpă viaţa şi sângele mi-l calc
cad pe pământ luceferi din cerul mat, lăptos
ca nişte lămpi de aur în drum spre catafalc

dorm sfinţi de-a curmezişul în pat de rugăciuni
prin neatinse locuri credeau că mai există
putinţa de a spune că pe pământ, minuni
se fac, dar că lumina, în noi, răsare tristă

Cenaclu Literar: 

Aşa mi-aduc aminte de copilărie

Miros de mere răscoapte pe sobă
turtă de pâine sfârâind pe plită
cornuleţe cu nucă în postavă
jumări, caltaboşi şi ţuică opărită.

Baniţe de grâu şi de făsui în tindă
la poartă, mama Lina de la Rogova
mâţa, după şocâţi, stând la pândă
colindători cu capra şi cu sorcova.

Nepoţii sunt îmbăiaţi şi primeniţi
şi sar peste cobilcă de bucurie
că vine Moşul, cu poezii sunt gătiţi
şi câte şi mai câte, la mulţi ani să fie!

Cenaclu Literar: 

Dialog

Am strigat de atatea ori, la cerul presarat cu
zbor, spune-mi Tata Univers,
unde, unde ai ascuns
aripa cu care zburam
unde tatucule, tata, ai ascuns motorasul cu care inaltam visele mele
pana la cer si mai sus.

dar nimeni nu mi-a raspuns...

am plecat abatut, cu hartiile din care facusem
avioane, mototolite, am pus capul in perna
si am plans...

N-am sa uit niciodata primul meu zmeu de hartie!

Zbura atat de sus, pana cand venise un inger rau
si mi-l facuse praf...

Am plans.

Cenaclu Literar: 

noli tangere

să nu deschizi sarcofagul
în care sunt prizoniere
averi din trecut

unele sentimente şi dorinţe
sunt destinate să rămână
veşnic neatinse
nespulberate
neauzite
ne

asemeni viselor despre noi
în viaţa de apoi
împreună

Cenaclu Literar: 

Fata cu petale

Eu vorbesc prin petale. Cand sunt intrebata \"Ce nume ai?\", raspund cu petale. Cand el intreaba: \"Ma iubesti?\", declaratia mea de iubire e o-nlantuire de petale. Catifelate-moi-rotun­de-ovale-rosii-albe-­aurii... petale. Acesta e modul meu de comunicare. Nu e frumos? Sunetele inimii mele s-au slefuit indelung incat s-au transformat in petale. Gandurile mele oricat de navalnice si zguduitoare ar fi, se exprima tot prin petale... Nu e oare minunat? Ceilalti ma cunosc si cu mine se simt in siguranta. Se simt iubiti datorita comunicarii mele prin petale.

Cenaclu Literar: 

Genus irritabile vatum

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator

Cenaclu Literar: