Texte din Cenaclul Literar

şi mai era un pas

 

         ...să fie ochiul ce reflectă induse stări

         ce se aruncă-n gol

         de la-nălţimea splaiurilor tale

         să fie clipa când rostogoleşti

         aşa cum poţi mişcarea celorlalte

         ar trebui(răspund chemările de peste veacuri)

Cenaclu Literar: 

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corăbii se scufundă
Cu pânzele umbrite de ultima secundă
Ce trece ca un nor gonit de o furtună
De-l legăna în braţe cu fulger şi răsună.

Deschide ochii larg, e linişte pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări
Când ochii mei albaştri sunt ale tale zări.

Deschide ochii larg, privirea să-ţi ajungă
La zări de veşnicie, nu este cale lungă
Şi roagă-te la cer să plouă cu memorii
Pe care le transpun în versuri autorii.

Cenaclu Literar: 

Fata cu petale

Eu vorbesc prin petale. Cand sunt intrebata \"Ce nume ai?\", raspund cu petale. Cand el intreaba: \"Ma iubesti?\", declaratia mea de iubire e o-nlantuire de petale. Catifelate-moi-rotun­de-ovale-rosii-albe-­aurii... petale. Acesta e modul meu de comunicare. Nu e frumos? Sunetele inimii mele s-au slefuit indelung incat s-au transformat in petale. Gandurile mele oricat de navalnice si zguduitoare ar fi, se exprima tot prin petale... Nu e oare minunat? Ceilalti ma cunosc si cu mine se simt in siguranta. Se simt iubiti datorita comunicarii mele prin petale.

Cenaclu Literar: 

NOAPTE DE VARĂ

NOAPTE DE VARĂ

Câmpul sălbatic
Are-nălţimi de biserică

Sub porţi de aramă doarme păstorul
Şi gândul la moarte
Stă-nfipt în toiagul cu floare

Văzduhul de miere se varsă tot
În cristelniţă
Pe frunte i-l toarnă
Fata cu ochi de cicoare.

Cenaclu Literar: 

Genus irritabile vatum

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator

Cenaclu Literar: 

Taina Crăciunului

Taina Crăciunului

Cuvântul,,Crăciun"este înrudit cu termenul latin,,creaţio"din limba latină cultă.În acest fel a înţeles poporul român ,,crăciunul", ca o creaţie pentru că Naşterea Mântuitorului este unică şi nouă prin ea însăşi.Coboară Dumnezeu în lume pentru a rezidi lumea. Aceasta este Taina Crăciunului,începutul unei noi creaţii prin Adam cel nou. Pruncul, mititel, înfăşat în scutec de bumbăcel"vine din nou la cumpăna dintre ani apropiindu-ne de raiul ceresc.

Cenaclu Literar: 

ALERGARE

Cu gleznele frânte
de-nlăcrimare stelară,
îmblânzitoare de hăitaşi,
Pradă,
întoarcere transparentă
urmând vânătorul.
Acoperă-mi ochii Tată Ceresc,
sângerează Lumina în Pietre...
Sunt Roua Drumului
rănită de umblet,
mereu, mereu căutând.
Dar cine ştie Puntea
unde Îngerii înnoptează
şi câtă Lumină
odihneşte-n Cuvânt!?

Cenaclu Literar: