Cine oare...
Un zid al tăcerii -
a ridicat între noi?
Cu ochii minţii
încerc să-ţi caut sufletul...
Dar... nicăieri nu-l găsesc!
Rătăcind în largul lumii,
Pe-ntunecate cărări -
Înstrăinat e... de tot şi de toate.

De ce te-ai lepădat -
De credinţa-n cântul de slavă,
Şi-n neţărmurita iubire,
Pe care amândoi am jurat!

Aşteptarea-mi ţese nelinişti.
Şi ca un văl de mătase,
Se-aştern peste ochi-mi îndureraţi...
Ce caută deznădăjduiţi... o rază!

îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

în pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.

18 ianuarie 2005

Molecule de jazz
circulă libre prin venele
mâinilor mele.
Ele improvizeaza
refrenul allegro moderato,
al primaverii.

Din urmă-n,
cheia fa
vin degetele tale.
Sufletul tau in ceata noptii
ma cauta.
Aleargă in arpegii desfăcute
pe
linia continuă a bulevardului
cu trotuare negre.
Claxoane necruţătoare te muşcă.
Lumina farurilor iti
sfasie hainele.
Intr-un tarziu,
ochii tai m-au prins in navod:
ghemuită,
speriată-
intr-un colţ de partitură
sub cheia sol.

DE CE N-AM FOST LA ALBA, IN CETATE

De ce n-am fost la Alba, în cetate
Când o nădejde-n tâmple se zbătuse,
Să vadă-n trup înfrigurări apuse
Şi lacrimi vechi în ochi avizi secate ?

Nu-mi sunt de-ajuns poveri în gând supuse
Cu-mpreunarea mâinilor de frate,
În iarna fastă ce-a sfărmat lăcate
Ningând cu maci pe năzuinţi nespuse.

Fără noroc, n-am vieţuit în veacul
Acelor zbateri ce-n străfunduri torc.
O întrebare îmi deşert din sacul