Texte din Cenaclul Literar

Ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

Ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

ridică-ţi din cenuşa eşecurilor multe
făptura ta străpunsă mereu de un pumnal
şi ia-o de la capăt la vale şi la deal
prin singurele locuri ce ştiu să te asculte

tu eşti mereu schilodul ce se regenerează
prin boală şi cădere sortit să se ridice
să-şi caute-n icoane mirabila matrice
care-l înlănţuieşte şi îl înnobilează

Cenaclu Literar: 

Silful - Paul VALERY

SILFUL

Traducere din Paul VALERY

Neştiut, nevăzut,
Ca aroma rîvnită,
Viu şi mort renăscut,
Fum în boarea stîrnită.

Nici văzut, nici ştiut -
Geniu, şansă, ispită?
Sub pedeapsă căzut,
Munca grea e sfîrşită!

Ne-nţeles, necitit? -
Un biet spirit uimit
De greşeala comisă!

Nici văzut, nici pitit,
Sînu-i gol, dezvelit,
Sub cămaşa deschisă!

Cenaclu Literar: 

Cioburi de iubire

Cerul s-a spart
in mii de poliedre
şi astfel
plouă in parcul desfrunzit
cu cioburi de iubire.

Bănci solitare-n
univers incandescent
ascultă destăinuirile
indrăgostiţilor
sub patrafirul serii.

Bucăti de marmură
şi firimituri ale statuilor insângerate
zac pe covorul ros de moliile
bătrâneţii
şi
ascultă infricoşate
bocetul florilor,
la gramofonul tinereţii.

Cenaclu Literar: 

pliant

fum de tămâie...

cucul iscodeşte în drumul caravanelor
arderi de tot,
puse pe altarele timpului

smoala curge din ugerele pământului-
turnul-
între obezile apusului,
se clatină.

ploaia
dijmuieşte
plânsul

***aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!***

arcul Săgetătorului
întors spre
tufele de levănţică-purifică
presimţirile.

ulcica Vărsătorului-
scuturată
între mirări, care gonesc spre veşnicie
şi
rânjetul înfometat al liliecilor,
răstoarnă coşmarurile într-un crepuscul.

Cenaclu Literar: 

Roua

Roua

La ceasul cel de taină
după-o noapte de senin
picura lin,
cristalin,
lacrima pură,
cerească
din seva duhovnicească
picura lin,
cristalin,
din lună, stele,
din sori,
pe visuri
şi pe culori
pe somnoroasele flori
la ceasul de taină
în zori
în globul mic
strălucitor
o lume-ntreagă...
acolo vrut-am să cobor

Cenaclu Literar: 

Sincer, fără ferestre

sincer, fără ferestre (din ciclul antimythologica)

insomniac, mă închid deschis spre mine

noaptea deşertul rămâne sincer doar cerul se face negru

fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea

nimic nu mă convinge, melcii au pornit deja spre zori;

alunec spre mine, călcâiul mi l-am lăsat acasă

arcurile voastre trimit fără noimă săgeţi fără oprire

nepăsător nu vă văd, cafeaua mea e uscată, aşa îmi place

drumul mi-l aleg la întâmplare el rămâne sincer şi îi pun semn

"pe-aici a trecut casa mea, fără ferestre"

Cenaclu Literar: