Decor: un grilaj - simulând un gard. Deasupra lui, o lună în pătrar atârnă de un fir invizibil. Lumina cade pe lună (spot) şi scena învăluită într-o lumină nu foarte puternică, argintie.

Din stânga intră Povestitorul (Jurubiţă), îmbrăcat simplu, ca un muncitor: blugi, cămaşă cadrilată cu mânecile suflecate, bocanci. De gât are atârnat un "metru" de croitorie. Se opreşte lângă gard şi priveşte prin el, apoi se întoarce spre public.

ceasul fără limbă a murit acum cîteva nopţi,
cînd timpul stÄ...

Vălul lunii dezveleşte coapsa pădurii
pe care stau încrustate zânele
codrul mai înţelept, îşi pavează scorburile
de la început
Metodic prinţul caută mărul până la floare
recuperându-şi în sfârşit liniştea pierdută
Resturile de pâine fac trilul,
în guşa plină
drumul către casa părintească
e de nerecunoscut
Pe câmpul de luptă
Homer adună săbiile rupte
care numără morţii
Inspirată luna nu mai citeşte poveşti
zânele bune au ajuns în stradă
şi cele rele
iar nunţile sunt cu dar
sau deloc

Când paşii tăi fără de intoarcere, au fost acoperiţi
de
umbra norilor,
am strigat vântului :
"Hei, vântule !...Vrăjitorule !...Prinde o rază de lumina,
visul
scăldat in lacrimile dimineţii, să prindă viaţă!"

Vântul a suflat din cimpoi: gleznele s-au ridicat usor...
zâmbetul a inflorit.
Ai intors capul
şi...
mi-ai cuprins umerii.