Texte din Cenaclul Literar

CROSSROADS ( III)

TOMLYN was back at the Crossroads. There was the tall Cross in stone and the Fountain, but the place was empty. The Market was gone. Maegan was gone. A slim girl he barely recognized was grasping him tightly, in tears. Janet.

“Janet?”

“Oh, I knew it. I knew it! Only if you were taking me with you would I let you go. And it was so difficult… My flesh was burning!”

She let him out of her embrace and took a step back. She didn’t look at him, instead down to her blouse, passing her palms over her small breast.

Cenaclu Literar: 

Amurg pe zăpadă

AMURG PE ZĂPADĂ

(pastel)

În pădurea argintată,
Roş, apusul s-a lăsat,
Sîngerînd peste zăpadă,
Peste rîul îngheţat.

Pare că zăpada-n flăcări
S-ar topi de-atîta roş -
Pe un pod, pe Rîul Galben*,
Trece gîrbovit un moş.

Duce-n cîrcă nişte vreascuri
Ca să facă-n soba lui,
În bordeiul din pădure,
Foc cît roata carului.

După el, o căprioară,
Tremurînd, în pas zglobiu,
Îl urmează zveltă, mută,
Peste-omătul, vast pustiu.

Cenaclu Literar: 

TEATRU - DRACU' LA poartă sare - partea II

ACTUL 3

DRACULA, MARGARETA, DRACU, MAMA, PREOTUL, GROPARUL

Scena 1

DRACULA, MARGARETA, DRACU, MAMA

Odaia Margaretei. Mama şi fiica dorm în aceeaşi încăpere. Clar-obscur, noapte senină, cu lună plină. Muzică bizară. La lumina lunii, Dracu şi Dracula intră în casa femeilor, se descalţă să nu facă zgomot şi-şi şoptesc. Personajele pot fi recunoscute mai mult după voce. Replicile se vor misterioase.)

Cenaclu Literar: 

Uşa Ta, Doamne!

Uşa,

care trebuie deschisă,
unii mereu o închid,
vin alţii după ei şi deschid.

Uşa,

duce spre câmpia
care se termină în zare
cu muntele cel mare.

Uşa,

prin care zăpada năvăleşte
si lângă sobă odihneşte.

Uşa,

unii mereu o închid
vin alţii după ei şi deschid.

Uşa,

care dă spre mare,
vin pescăruşi, se rotesc,
povestesc
despre vânt, furtuni,
peştii răpiţi,
despre plasele de pescari,
pânzele întinse de marinari.

Uşa,

Cenaclu Literar: 

Sub vremi

În acea zi, dimineaţa începu mai devreme pentru Ion. De obicei, se trezea odată cu primele raze ale soarelui, dar atunci, gândurile ce-l frământaseră toată noaptea îl aruncaseră, parcă prea devreme, din pat.
Se îndreptă alene, târâindu-şi paşii, către bucătărie. Luă o cană mare de cafea şi vărsă în ea două linguriţe de Ness, adăugând o pastilă de zaharină. Nu avea probleme cu diabetul, dar, acum, la 65 de ani, începuse să se cam teamă. Nu fusese niciodată bolnav mai serios, dar când auzea de unul şi de altul cum s-au dus devenea brusc neliniştit.

Cenaclu Literar: 

DULCE PRECUM COLIVA E REPARTIŢIA PATRIEI...

Amfiteatrul era prea mare pentru absolvenţii facultăţii de matematică, dar prea mic pentru suma destinelor ce aveau să fie hotărâte în acea zi.
- Victor Lăzărescu, unde doreşti să fii repartizat
într-unul din locurile ce au mai rămas disponibile?
Nu-i venea să creadă... Liceul din comuna X, pierdută undeva în Bărăgan, nu fusese revendicat de nimeni!
Tremurând de emoţie, dar şi cuprins de panica surprizei, de-abia bâigui numele liceului.
- Felicitări Victor şi mult succes în viitoarea carieră de profesor!

Cenaclu Literar: 

arborele de piper

voi zidi într-un bob de piper altceva
partea umbrită din mine bolnavă de moarte
convalescenţa unei secunde
în care nu am fost
călătoria aşteptată

gardeniile cerului înflori-vor la amiază
ridurile acestei melancolii
pînă cînd pe nume mă vei striga
doar să mă întorc o clipă femeie
din naufragiul literelor
grea de polen

un arbore pîlpîie noaptea
prin cămările sufletului
golindu-mă

poartă şi tu o vreme acest loc de lîngă mare
unde mi-ar fi fost dor să fiu
doar a ta.

2006-07-02

Cenaclu Literar: