Intoarce-mi cantecul fara de nume
ala vechi cules
din vise de sarpe
pentru dragostea mea.
Se scutura florile in ceata
- marturie a unu timp -
iertat de ingeri.
Misterul nu se mai risipeste
ca pe vremuri in intrebari
se logodeste spre nord
cu o ruda divina.
Pentru tine am oprit cuvintele
sa doarma,
le-am trezit de dimineata
rastignindu-le de prisos prin lume
ca sa intelegi ca tristetile uneori
bat ca niste clopote izbite de ger.

lumina pleacă după tine                       nu cumva dragele mele-

ca pulberea  iscată                                ndurătoare, nu cumva

___________________________    +           ____________________________    =

am cunoscut femeia
cu trup de optsprezece ani
ceva în mine azi a murit
şi mă întreb dacă va mai renaşte vreodată
în inima mea
acea pasăre uriaşă cu aripi de foc
şi lacrimi de Soare

prin mine Domnul îşi face marea lucrare
mă ţine de mână şi mă poartă prin lume
îi arde de glume îmi spune nu fii trist
în inima ta
renaşte un Christ cu plete cărunte
în sufletul tău se-nalţă un munte

Particulă-n oceanul de cuvinte,
Cât mi-aş dori să le găsesc măsura,
Să dau consoane-n praf stelar de-a dura
Şi să îi scot confuziei un dinte.

Obscur pion, nesocotindu-şi tura,
Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,
Cât aş lupta să le cioplesc morminte
Seminţelor ce şi-au pierdut armura.

Inclus în val, chiar valul mă mai scoate
La ţărmul blând pe care vieţuiesc.
Nescrise legi în mine dau din coate.

De-aş vrea tot zborul arcului ceresc
Să îl supun, va trebui-ntre toate
Întâi pe mine să mă cuceresc.

9 iunie 2004