Texte din Cenaclul Literar

Exil

Moartea începe de la rădăcină
nu mai ai limbă
nu mai ai trecut
nu mai ai patrie
Începi să mori
simţi cu vârful degetelor.

 

 

 

Cenaclu Literar: 

GRĂDINA DE VARĂ

GRĂDINA DE VARĂ

În mijlocul ei
Vinul negru ţine dimineaţa
La câteva ore depărtare

Vecinul meu
Mijeşte cu nonşalanţă strungăreaţa roşie,
Pe dintele poleit se frânge steaua polară

Sub picior doarme umbra
Animalului sacrificat. La câteva ore depărtare
Amintirile mele îl vor învia.

Cenaclu Literar: 

Părăsind toate chemările

Mamă ai uitat rugăciunea

şi îngerii au păcătuit pe câmp,

pe drumul unde n-are nume sfârşitul,

unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată

în zbor.

Apleacă puţin adevărul spre noi

să vezi mamă

ochiul lumii cum se-nvârte pretutindeni.

Diferite sunt tăcerile copilăriei!

Iată punctul pe care se sprijină curcubeul!

Cenaclu Literar: 

hipnoza

Ridic
perdeaua prăfuită a unui vis.

Un val de frig şi umezeală
imbrăţisează
făptura-mi vlăguită.

Nori de furtună mârâie
sub geana nopţii.

*Dar marea ?*

O !...Marea se zbuciumă, cu furie loveşte
scutul
stabilopozilor-soldati de piatră,
meniţi
sa apere uscatul.

*şi ce mai vezi ?*

La mal o biată luntre, bălăngănindu-se-ntre
unde.
"Luntraş cu mâini zbârcite de-arşiţa durerii,
dezbracă-mă, te rog,
de iarna asta,
şi dă-mi vigoarea ascunsă-n bobul vineţiu
al tinereţii ! "

Cenaclu Literar: 

Poezie

CUVINTE ÎN DREPTUL INIMII - ANTOLOGIE DE VERSURI
MĂDĂLINA GRAMA TOMA

Lego

Fii nebun, iubeşte, nu te risipi!
Fără tine,
nimic nu stă, nimic nu se mişcă
fără învelişul tău subţire, nicio clipă n-ar naşte altă clipă.

Cenaclu Literar: 

Argumentaţie

Domnule redactor şef,
Îmi permit să vă atrag atenţia că articolul "Vama veche-n obiceiuri", semnat de colaboratoarea d-voastră Tudoriţa Anghelache, păcătuieşte grav în câteva aspecte. Prin aceasta aduce prejudicii atât revistei, cât şi întregii comunităţi româneşti locale şi, nu în ultimul rând, patriei noastre dragi pe care am lăsat-o în urmă, dar nu am uitat-o!

Cu respect
un cititor

Cenaclu Literar: 

acum ştiu


Trebuie să zidesc peste umbra ta o cetate
ca să amintească aceste zile
dureroase
copilului nenăscut.

Veţi veni amândoi
ţinându-vă sfielnic sufletele-n mâini:
fiica noastră
vei fi tu
ca o petală peste altă petală
presată de incisivii toamnei.

Ţii ochii închişi:
surprins aştepţi
primăvara
intrând în carnea ta.

Un alt imn să rodească
trup răzvrătindu-se între semne

mă şterg cu insomnii de var la ochi
nu ştiu de ce învăţ
abia acum că nu mai eşti.

Cenaclu Literar: