Texte din Cenaclul Literar

Mereu, ...mereu

Mereu, ...mereu

La început de început
mă simţeam înger căzut
de-undeva, din galaxie
botezat în apă vie;
nu ştiam că mi-a fost dat
să fiu scăldat în păcat...
de atunci, neîncetat
m-aş fi vrut rebotezat,
însă îmi este tare greu
să mă nasc
mereu, ...mereu

Cenaclu Literar: 

Copilăria iubirii

Joc în spirală învăţat în hinta
atârnată de Mărul Domnesc...
Aureole de mici vietăţi care ne îndrăgesc,
agrişele coapte ce de viaţă mustesc,
bătrânii dragi ce stau lângă vatră
şi blând povestesc.
Cu mâinile-n poală şi năframa legată pe frunte
Bunica grăieşte de munte.
Iar Psalmii iubirii, cu glas tare şi răguşit,
Doar Bunicul i-a mai citit.
Mirosul pâinii calde, un cald sentiment.
Iubire ce vine dinlăuntruri,
cum lumea dinlăuntrul Fiinţei.
Şi Lumina ne locuieşte în egală măsură.

Cenaclu Literar: 

Microsoft document

lui Carmen

 

Ascunsă sub clic
semnată Y
prietena mea cu capul în jos
sau tălpile spre lună

trup de praştie
ochindu-mi asemănările
şi găsindu-le
prietena mea Y

eşti blondă...

ba nu

eşti frumoasă...
ba nu
eşti ştiutoare
ba da...
îţi citesc ochii

în litere
mă înveţi România

rătăcită-n Balcanii

atlasului de pe rafturile

Cenaclu Literar: 

Şamanul timpului

Şamanul timpului

La limita dintre deznădejde şi disperare,
dintre strigăt şi scâncet,
îmi fac culcuş în pântecul clepsidrei
amuţită de irelativitatea
sângelui său.

Pe marginile destinului lacom
îmi ţes pânză de rouă,
clipă eternă de dimineaţă
suspendată între şoaptele
inimii mele.

În secunda fugară a viitorului
îmi îngrămădesc amintirile,
file de poveşti nemuritoare
ce nu se vor a fi şterse
din sufletul meu.

Cenaclu Literar: 

clipa eternei dimineti

Clepsidra timpului
s-a spart.
Frunzele mesteacănului
de un albastru ultramarin
stau suspendate-n spaţiu.
Gândul se plimbă pe puntea
ce leagă
realul de eternitate.
Fată-n fată, ingenuncheaţi
punând
amprenta sărutului divin
pe umăr,
străpunşi de aceeaşi săgeata
a iubirii
Adam si Eva, inlănţuiţi,
trăiesc clipa eternei dimineţi.

Cenaclu Literar: 

Astenie de primavară

Printr-o sită de mătase
Norii-şi varsă fina ploaie,
Ce-ţi pătrunde până-n oase
Astenia te înmoaie.

Păsărele zgribulite
Stau pe ramurile goale,
Cu penaje umezite
Se burzuluiesc în foale.

Solul saturat de apă
Nu mai poate să înghită,
Iar rădaşca se adapă
În căsuţ-adânc scobită.

În pămînt seminţe grase
Speriate-ncep înotul,
Cu codiţele noi scoase
Ţin direcţia cu lotul.

Poet trist şi melancolic
Ploaia-n geam o urmăreşte,
Cântă dintr-un vers bucolic
Când o rimă-şi potriveşte.

Cenaclu Literar: 

Nu caut larma, nu mă-ndrept spre gloată


Nu caut larma, nu mă-ndrept spre gloată
Nu sunt păstor de suflete-n derivă.
Veghez un foc ce pâlpâie-n ogivă
Şi simt vigoarea-n trunchi vânjos săpată.

Cărarea vastă o găsesc nocivă.
Trec ochi hulpavi ţintind spre beregată
Şi tihna mea, pe-o rână aplecată,
Se pierde-ncet în liniştea nativă.

Caut popas spre înălţimi domoale
La adăpost de vifor dezlegat.
Un verb sărac îl înmulţesc la poale

Să nu mă simt în hăuri alungat.
Aleg un ţărm cu val tăcut şi moale
Ca să privesc un colţ de cer curat.

Cenaclu Literar: