Cine oare...
Un zid al tăcerii -
a ridicat între noi?
Cu ochii minţii
încerc să-ţi caut sufletul...
Dar... nicăieri nu-l găsesc!
Rătăcind în largul lumii,
Pe-ntunecate cărări -
Înstrăinat e... de tot şi de toate.

De ce te-ai lepădat -
De credinţa-n cântul de slavă,
Şi-n neţărmurita iubire,
Pe care amândoi am jurat!

Aşteptarea-mi ţese nelinişti.
Şi ca un văl de mătase,
Se-aştern peste ochi-mi îndureraţi...
Ce caută deznădăjduiţi... o rază!

Mă vei ierta… de uitare
icoană fără de preţ
la care n-am ştiut
obosit de căutare –
cum să-mi înalţ privirea
împovărată de iubire
şi cum să şterg lacrima curată
ce aştepta cuminte
o rază… şi nu promisiuni măsluite?
o!
dar tu să-ţi aminteşti…

în clipe de răgaz
am îngenuncheat
şi sufletul mi-a sângerat
sub lama
gândului acuzator…

Călător printre cuvinte 2

oceanul, în trei părţi se despicase
să ude mărul necopt
din palma mea stângă.

veninul mlaştinilor se hrănea
din mişcarea piciorului meu drept.

între cele două lacrimi mirate
se surpase respiraţia lutului alb.

mâinile săpaseră în grote
să mai caute ochii verzi ai smaraldului.

sângele lavei se cuibărea
în poala unui cuvânt articulat.

aruncam jar în adâncul irisului
şi respiram tinereţea dimineţilor contemplate.

Ciocane loveau în oasele de plumb
mătasea aluneca printre cuvinte
la început nu ştiam să strig
vocea îmi pierise de la atâta
lumină albă
soarele nu se arăta prea des
în visul meu
obosise
curgea pe o fereastră
mut ca şi peştii
eu înnodam nopţile aşteptând
să-mi crească degetele până la lună