Texte din Cenaclul Literar

PARANOICUL

- Bine v-am găsit domnilor, spuse Directorul aşezându-se pe fotoliul împins cu grijă de Adjunct.
- De-abia aşteptăm să auzim noutăţile, domnule!
- Sunt multe şi foarte importante, incită el auditoriul cu o voce gravă de parcă toată soarta omenirii ar fi stat pe umerii săi.
Toată întreprinderea aştepta cu sufletul la gură reîntoarcerea Directorului de la şedinţa importantă ce avusese loc la Minister. Plecase cu două zile în urmă, destul de precipitat şi nu avusese timp decât să-şi anunţe secretara pentru a contramanda toate întâlnirile.

Cenaclu Literar: 

Părăsind toate chemările

Mamă ai uitat rugăciunea

şi îngerii au păcătuit pe câmp,

pe drumul unde n-are nume sfârşitul,

unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată

în zbor.

Apleacă puţin adevărul spre noi

să vezi mamă

ochiul lumii cum se-nvârte pretutindeni.

Diferite sunt tăcerile copilăriei!

Iată punctul pe care se sprijină curcubeul!

Cenaclu Literar: 

Taina iernii

Taina iernii :: incursiune in spatiul n-dimensional

Noapte
mirifică, de taină.
Stelele
in rochii de seară,
decoltate
murmura colinde,
in timp ce
asceţi
in sutane albe
agătaţi
de scara ingerilor
fumează din pipa
inţelepciunii.
Norii,
mustăcioşi
ajută cuvioşi
luna
sa cearnă faina,
sa facă colaceii
pentru micii
colindători.

Cenaclu Literar: 

Îţi interzic

Îţi interzic

îţi interzic să visezi
îţi interzic să-ţi aduci aminte
îţi interzic să retrăieşti acea parte neînsemnată
din viaţa ta înainte de dinainte

nu vreau decât să uiţi cine ai fost pe-acest pământ
când ai iubit, când ai rostit un legământ
şi ai murit puţin câte puţin
până la ultima picătură
de vin

Cenaclu Literar: 

Picasso

Pe tată si fiu
îngenuncheaţi,
Picasso i-a surprins
cerşind destinului
un ban.

Durere si inocenţă
îngemânate
Picasso în albastru
le-a adus suav,
la viaţă.

Picasso, cu penelul
puteai să joci destinului
o farsă,
puteai s-aduci o rază de speranţă
pe fata celor doi
uniţi prin resemnare !

Picasso

Cenaclu Literar: 

Lunii

Lunii

Laptele nopţii
sânul tău de heruvim îl cernea,
la picioarele unui moşneag
ce mă acompania confeti,
îmi spuneam psalmul
din gură de os.

Fluturi zglobii
trimiteam solie
copiilor tăi somnoroşi.
Mirată, puneai o palmă la ochi.
Valuri de dragoste
îţi mângâiau tălpile.

Gelos, stăpânul luminii,
năframă pământie
peste chip îţi punea
şi doi străjeri
în Care de-argint
cât el dormea.

Cenaclu Literar: 

Singurul tren

Singurul tren

Realitatea este cel mai frumos spaţiu virtual din universul fiinţei trecătoare
sunt călător clandestin în visurile tale cu destinaţia fericire
mă aşez la fereastra singurului tren: gândul-expres
o amintire

Pe peron în fiecare staţie un an flutură din batistă cad zile ore minute
săruturi de-adio şi n-am cuvinte-n secundele ce aleargă pierdute
linia vieţii este o cale ferată ruginită de amare speranţe
şi dorinţe tăcute

Cenaclu Literar: