Primăvară, primăvară,
Te aştep de astă-vară,
Să dai florilor lumină
Iară mie viaţă plină.

Te-ai lăsat cam aşteptată
Cum se lasă mândra fată
Când drăguţul vrea să-i fure
Frăgezimea buzei mure.

Acum că te simt aproape,
Inima-i pian cu clape,
Ce îmi cânt-o partitură
Şi mă leagă de natură.

Haide vino! Te grăbeşte
Şi natura primeneşte.
Gâzele îţi vor prezenţa
Să-şi arate inocenţa.

Mugurii pe crengi te-aşteaptă
Să deschizi a vieţii poartă
Cu arome de flori dalbe,
Sute de culori în salbe.

vorbeam deseori despre îngeri
din cărţile altora
sau poate din semne
dar nu simţeam decît tremurul umbrei
proiectat de-a lungul urmelor
ca şi cum
o vietate stranie,
desfigurată
s-ar tîrî anevoios cu mine-n spate
prin nisipul fierbinte

din cînd în cînd
gesturile se dedublau
arabescurile din aer
se desincronizau
şi eu nu ştiam
că şi El încerca să scape
de coşmaruri
şi umbre

...doar mă-nfăşura-n aripile-i calde
ca-ntr-un cocon
de iarbă