Dor

O şoaptă divină întrecând atotcuprinderea
Acolo unde tainic rugăciunea prinde contur,
La ceasul unde viaţa de taină erupe
Serafic, acolo e totul mai pur.

Clopotele acolo dau glas îngeresc
În liniştea singurătăţii mântuitoare,
Gândul curat iradiind dumnezeiesc
Dinspre înalt, către noi, fiecare.

Călător printre cuvinte 2

oceanul, în trei părţi se despicase
să ude mărul necopt
din palma mea stângă.

veninul mlaştinilor se hrănea
din mişcarea piciorului meu drept.

între cele două lacrimi mirate
se surpase respiraţia lutului alb.

mâinile săpaseră în grote
să mai caute ochii verzi ai smaraldului.

sângele lavei se cuibărea
în poala unui cuvânt articulat.

aruncam jar în adâncul irisului
şi respiram tinereţea dimineţilor contemplate.

Îl cheamă Blitz şi-l trec în neuitare.
De zece ani străbatem lungi tras...

Deschid fereastra.
Somnoroasă,
Noaptea-şi ridică imensele cortine.
Cu-n nechezat de aripi
Tot cerul se revarsă-n mine.

Miei albi de nori
Se joacă acum in voie
Sub epiderma albăstruie.

O aripă de vultur
Imi iese din retină.
Işi caută frenetic
Cuibul-ghirlandă,
Cazut
Pe-un colt de stâncă.

Pe palma dreaptă
Am desenată
Linia orizontului.
Iluzia
Ce
Ma desparte de mare.
Pântecul ei ascunde
Glasul tau.
După o ploaie de săruturi
Naşte-n triluri
Curcubeu.