m-am trezit cu tine pe fereastră
cu toate depărtările atîrnate de haine,
într-o neorînduială sonoră din alaltăieri

convinsă păream de lucrurile ninse,
aşezate prin sertarele memoriei

ele au încremenirea viscolului
îmi şopteşti
totul zace prin tine ca-ntr-un tablou Dali
trecutul este un copac înflorit lăsat în urmă
pe autostrada clipei

s-ar putea într-o zi
cineva din fereastră
să te îmbie cu fructe
înfiorat încă, ameţit
de gustul răvăşit al tinereţii...

Sono il vento del levante, tutta la notte non ho dormito...
ho soffiato, ho cantato, tutta la notte ho girato,
le conchiglie ho preso e in castelli ho cambiato.
Stelle ho dondolato dentro loro e ho fatto alla notte una collana.
La sabbia delle spiagge bollenti, accarezzandola,
l"ho disegnata col mio piede.
Un bacio ho ricevuto dalla luna d"argento, quale da piccolo mi sa...
Tutta la notte ho cantato, e ho soffiato sopra le colline,
tramite le foreste piene del verde, dove il miele riposa

6.30 AM

La soare ies ca un gheţar sinucigaş
Pe buze duc gustul apei din porturi
Cuvintele-vase funebre le-nvălui
În blănuri de vulpi argintii.

Nu e lipsit de sens
Că mă arăt aşa soarelui
Până şi oasele mari de balenă
Pot să ajungă zaruri măsluite
Până şi ele se pot rostogoli
Pe un covor roşu.

Femeie grasă şi bună
Ziua se-aşterne peste cei vii
De la un capăt la celălalt
Al imperiului
Mă grăbesc către tine
Tu ştii.

fum de tămâie...

cucul iscodeşte în drumul caravanelor
arderi de tot,
puse pe altarele timpului

smoala curge din ugerele pământului-
turnul-
între obezile apusului,
se clatină.

ploaia
dijmuieşte
plânsul

***aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!***

arcul Săgetătorului
întors spre
tufele de levănţică-purifică
presimţirile.

ulcica Vărsătorului-
scuturată
între mirări, care gonesc spre veşnicie
şi
rânjetul înfometat al liliecilor,
răstoarnă coşmarurile într-un crepuscul.