Texte din Cenaclul Literar

Scurt monolog despre înger

vorbeam deseori despre îngeri
din cărţile altora
sau poate din semne
dar nu simţeam decît tremurul umbrei
proiectat de-a lungul urmelor
ca şi cum
o vietate stranie,
desfigurată
s-ar tîrî anevoios cu mine-n spate
prin nisipul fierbinte

din cînd în cînd
gesturile se dedublau
arabescurile din aer
se desincronizau
şi eu nu ştiam
că şi El încerca să scape
de coşmaruri
şi umbre

...doar mă-nfăşura-n aripile-i calde
ca-ntr-un cocon
de iarbă

Cenaclu Literar: 

Degetele mele pianotează uşor la fereastră

Degetele mele pianotează uşor la fereastră

Degetele mele pianotează uşor pe formele ei
Compun simfonia atingerilor
Amprente în opus major
Orice iubire începe
În cheia sol

Vântul bate la fereastră
Trezeşte-te!
Iubirea ta se află la trei ore de zbor
Într-un cuib te aşteaptă
Fii pasăre!

Degetele mele pianotează uşor la fereastră
Azi oare aerul este mai greu decât sufletul meu?
Curaj! Îmi spune Soarele şi-mi întinde o rază
Curaj! Îmi spun şi eu şi m-arunc zmeu

Ce vreme înşelătoare...
Plouă

Cenaclu Literar: 

UNICITATE DEDUBLATĂ



- Ceea ce urmează, va fi deosebit de interesant pentru voi, dragi studenţi! începu cursul de geometrie profesorul Ferdinand. Vom studia astăzi proprietăţile benzii lui .
Câţiva studenţi printre care şi Iulian Ionuţ Ionescu deveniră brusc interesaţi. Auziseră întâmplător despre acest obiect geometric ciudat, dar nu ştiau nimic precis.

Cenaclu Literar: 

clipa eternei dimineti

Clepsidra timpului
s-a spart.
Frunzele mesteacănului
de un albastru ultramarin
stau suspendate-n spaţiu.
Gândul se plimbă pe puntea
ce leagă
realul de eternitate.
Fată-n fată, ingenuncheaţi
punând
amprenta sărutului divin
pe umăr,
străpunşi de aceeaşi săgeata
a iubirii
Adam si Eva, inlănţuiţi,
trăiesc clipa eternei dimineţi.

Cenaclu Literar: 

Într-o zi II

te iubesc, te iubesc, te iubesc
scriu pe zăpadă
oamenii se fac din ce în ce
mai mici
trec prin gândurile noastre
eu fac bulgări
şi nu mă uit înapoi
Yeti coboară spre genunchii mei
tremur şi scriu
până mâine voi uita
te voi uita, te voi uita
firicele de nisip din ziduri
duc cu ele
ultimul sărut
azi m-ai ţinut de mână
mâna ta era caldă
topea zăpada
oamenii din ce în ce mai mici
plecau spre Polul Nord

Cenaclu Literar: 

acatist

Condacul 1
Am ţipat în pieptul unui mort dar acesta nu a înviat şi-a văzut de moartea lui până la capăt în dormitor am o găleată în găleată atâţia morţi atâta apă

Icosul 1
Fiindcă de mică purtai rochii vaporoase cât fierul de călcat la care te uitai şi ziceai că seamănă cu barca din care cobora mereu un miros de peşte căruia mama îi spunea tata

Cenaclu Literar: