Texte din Cenaclul Literar

De Sfântul Gheorghe

Pe cărarea dinspre schit,
Gheorghe vine-abţiguit.
Cu bocancii înglodaţi,
Prin băltoace tot umblaţi.

Pana de la pălărie,
La păun i-a fost solie
Ş-acu-i roasă şi uscată,
Nu mai e ce-a fost odată!

Pălăria-i pe-o sprânceană,
Cum se poartă în bostană.
Bluza-i albă cu altiţă,
S-a stropit cu vin de viţă.

Într-a lui patroană dată,
Ghiţă a făcut-o lată.
Pe la crâşme, în cătun,
A băut vin mult şi bun.

Cenaclu Literar: 

vrajitorul

Când paşii tăi fără de intoarcere, au fost acoperiţi
de
umbra norilor,
am strigat vântului :
"Hei, vântule !...Vrăjitorule !...Prinde o rază de lumina,
visul
scăldat in lacrimile dimineţii, să prindă viaţă!"

Vântul a suflat din cimpoi: gleznele s-au ridicat usor...
zâmbetul a inflorit.
Ai intors capul
şi...
mi-ai cuprins umerii.

Cenaclu Literar: 

Iubita de la capătul lumii

Iubita de la capătul lumii

iubito de la capătul lumii
mă priveşti cu ochii aceştia cifraţi
sperând să-mi rotesc degetele în jurul chipului tău
făcând un mic număr de scamatorie
un vârtej care să-ţi mângâie pleoapele
deschizând porţile ferecate ale urechilor
te trag de părul plastic cârlionţat vino mai aproape fată nărăvaşă
îţi scot şi limba metalică din gură să te aud mai cu putere
că de nu formez 767 - S.O.S. - strigând după ajutor
salvaţi sufletele noastre mute

Cenaclu Literar: 

DE TOAMNĂ

DE TOAMNĂ

Asemeni câmpiilor goale
S-a făcut ziua

O brumă arămie
Topită în durerile pământului
Îmi întâmpină privirea
Ca o bătrână erezie

Şi-atunci surâd când aud cuvinte
Pe care nu le mai pot
Înţelege.

Cenaclu Literar: 

întâlnirea - Emanuel Pope

Când aricioaica își adoarme pruncii

și luna laolaltă ațipește,

în bradul din grădină,

cu veverițele încă mestecând în somn,

ghindă după altă ghindă,

Atunci cineva

tiptil, tiptil,

ca dinspre nicăieri venit

se apropie de casă.

.

Când paznicii mei neobosiți, câinii,

au încetat în noapte, să mai asculte,

vocile de sete sugrumate ale vulpilor din vie

și focul sobei

ce s-a luptat cu insolența serii,

fură acum și el un somn rapid

pe-un ultim jar de lemne,

Atunci cineva,

Cenaclu Literar: 

Dokument de singurătate

 

Singurătate care mă sapi în unghii

şi doare rădăcina până se lasă întunericul

ameţitor ar veni somnul dacă singurătatea[[wysiwyg_imageupload:300:height=379,width=332]]

nu mi-ar fi străpuns ochii

 


nu mai am nimic de văzut

vremea s-a lăsat de la mine



alţii cred că o pot înlănţui

sau că nu este povestea lor

până nu se mai pot întoarce

 

Cenaclu Literar: