Zilele trecute, ascultând un disc cu muzică clasică mi-am amintit de începutul vieții mele de dascăl la țară și de cel care mi-a fost Maestru în ale vieții: ”Ciocârlan”. De ce l-am botezat eu ”Ciocârlan”, când pe el îl chema Andrei? Pentru că avea, nu avea ce face, cânta. Dom’le, n- am mai auzit aşa ceva! Ca un rapsod... așa am gândit eu, la început, dar nu era chiar așa.
Cânta ”Ciocârlan” mai din toate cele - pe ce punea mâna, îl făcea să cânte: din pieptene, din frunză, din solz de peşte, din...Read more
Comentarii