Texte din Cenaclul Literar

poemele lunii

**lui LORCA**

ciupind coarde de şovăitoare ape,
luna
seceră
scântei din pietre:
nisipul alunecă printre degete.

tânguirea saxofonului în tunică ochilor
orizonturi deschide,
în timp ce
pe acoperiş
pisica
o ia drept oglindă.

**Semiluna**

copaci,
în crengile voastre
luna
fluturi de cântece cloceşte!

naştere,
unde îţi duci rădăcinile?
în ce pământuri
inimă mea va auzi baladele nopţii?

**Copaci**

Cenaclu Literar: 

Tu cel ce cauţi taina într-o filă

Tu cel ce cauţi taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Şi năzuieşti spre-ascunsele monade
Spune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă?

Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă
Prin ochiul gol din veşnice năvoade

Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine

în duhul frunţii, vag şi temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Eşti zeu de-acum sau eşti tot muritor ?

Cenaclu Literar: 

Lunii

Lunii

Laptele nopţii
sânul tău de heruvim îl cernea,
la picioarele unui moşneag
ce mă acompania confeti,
îmi spuneam psalmul
din gură de os.

Fluturi zglobii
trimiteam solie
copiilor tăi somnoroşi.
Mirată, puneai o palmă la ochi.
Valuri de dragoste
îţi mângâiau tălpile.

Gelos, stăpânul luminii,
năframă pământie
peste chip îţi punea
şi doi străjeri
în Care de-argint
cât el dormea.

Cenaclu Literar: 

Coleţionarul poemelor de unică folosinţă

aş fi vrut ca Dumnezeu să fie măcar o dată om
şi să petreacă ceva timp şi cu mine
să ne întâlnim într-o bună zi pe stradă
el să mă bată cu palma pe umăr
ce faci prietene?
apoi să fumăm o mahoarcă
să bem un pahar
să stăm de vorbă cu orele
despre femei
să cădem beţi pe sub mese
el poate să se prefacă
apoi dimineaţa să mâncăm o ciorbă de burtă
acrită cu oţet
la nota de plată
să fie totul trecut în contul lui
cu promisiunea unei rugăciuni de mulţumire
şi în clipa de pe urmă
să ne dăm mâinile bărbăteşte

Cenaclu Literar: 

Gradele militare

Gradele militare

Prelucrare după "LA BLAGOVEŞTENII" de Mihail LUNGIANU ( prima snoavă )
din "RAMURI", ianuarie-februarie, 1943.
Repovestire în versuri, parodie.

Se dedică Mamei-Mariţa, spre veşnică pomenire, o ţigancă bătrînă cu ghioc, care m-a salvat de la moarte, cu ceaiuri de plante medicinale, după ce medicii s-au declarat neputincioşi în faţa unui icter negru şi m-au trimis acasă nevindecat, pradă morţii, cînd aveam doar 11 ani - Mama-Mariţa n-a avut numai ştiinţa tămăduirii, ci şi iniţiativa salvării mele.

Cenaclu Literar: 

Păpuşile plâng

Cum pot păpuşile să vorbească
Să înghită întunericul de pe tâmple
Să râdă cu gura până la urechi
De glumele noastre idioate
Cum pot aduna lumina
De pe marginea
Unui amurg cenuşiu
Îmi plac păpuşile când cer de mâncare
Cu glasuri subţiri
De zăpadă
Liliac mov şi ceai aburind
Le scot ochii cu o şurubelniţă de jucărie
Păpuşile nu s-au trezit încă
Le trag de păr
Nu vor să strige
Ne-am prăvălit în cufărul vechi
Păpuşile plâng
Lacrimile lor merg la pediatrie
Perfuzii pentru copiii săraci

Cenaclu Literar: 

Anatomia unei singurătăţi ilustre

iată succesiunea de tablouri

autoportret în alb atonal

printre coagulări radioactive

inocenţa sacrificată Necunoscutului

învineţind trupurile dezarticulate

abandonate

lirism de operetă

umbrele sonore compromit amiaza

fiecare ecou se desprinde

încet dintr-o lume închisă derizorie

iluzia alimentează logaritmic euforia aripilor

o altă biografie romanţată

acest echinocţiu impredictibil

prin vechea urbe

trec la nesfârşit

androizi de cristal

într-o alegorie funebră

Cenaclu Literar: