de ploaie
strivita între pleoapele tale
grele de visuri .

Sunt un gând
rătăcit în părul tău ,
roua dimineţii târzii
incendiate de soare ,
sunt secunda - boaba de nisip
cazută în clepsidra
fără de sfârşit.

Aveam atunci doar versuri de-nceput
timpul gesta în cele mai oculte cercuri
braţele mamei se despleteau din lut
tata le săruta-n amiezile de miercuri
când primăvara încă mirosea a lapte
noi ne-ntorceam acasă după ora şapte.

Poveştile din seara zilelor de joi
nu se mai terminau cu happyend
la radio se anunţau averse noi de ploi
bunica asculta clipind intermitent
crescuseră dincolo de pat, nepoţii,
nu-i mai zărea prin crăpătura nopţii.

Reqviem

Groparul îmi adună oasele
Şi tace
În lume e frig
Cerul din mine s-a topit
Şi te strig.

AMURG PE ZĂPADĂ

(pastel)

În pădurea argintată,
Roş, apusul s-a lăsat,
Sîngerînd peste zăpadă,
Peste rîul îngheţat.

Pare că zăpada-n flăcări
S-ar topi de-atîta roş -
Pe un pod, pe Rîul Galben*,
Trece gîrbovit un moş.

Duce-n cîrcă nişte vreascuri
Ca să facă-n soba lui,
În bordeiul din pădure,
Foc cît roata carului.

După el, o căprioară,
Tremurînd, în pas zglobiu,
Îl urmează zveltă, mută,
Peste-omătul, vast pustiu.