Texte din Cenaclul Literar

DIRECTORUL

Tybalt Popescu era, de când se ştia, director...
N-ar fi conceput niciodată să fie altceva. Terminase o facultate inginerească, nu contează ce anume. Fusese, printre altele, directorul unei firme de comerţ, apoi al unui abator de păsări, managerul unei firme de transport de tip "maxi-taxi", iar acum, şef al unei firme de informatică.
Habar nu avea ce produce acea firmă, dar în fiecare zi era prezent în sala mare, compartimentată cu panouri de rigips, în care lucrau câţiva programatori tineri.

Cenaclu Literar: 

va fi fost să pleci

depărtările se-ncleştau
pe marginea nedefinită a norilor
de fiecare dată simţeam, iubite
iernile reginei de sticlă
ghemuite pe ţărmuri
precum fiarele-nsetate
lichefiate prin nisipuri
ca murmur de pietre
vremelnic întoarse spre cer

cum freamătă spre adâncuri
epave-mpletite-n
carnea marelui catarg
prin clipele vechi
ce se sparg
aduceri-amare-aminte

...va fi fost să pleci peste alte mări, iubite
prin locuri dureros viscolite
de iarna crescută-ntre noi
fără cuvinte.

Cenaclu Literar: 

Ritmuri 1

Ritmuri 1

trei eunuci căutaseră să-şi dispute
o parte din gândurile aruncate
în subteranele cuvintelor decolorate.

aseară, la singurul cinematograf cochet,
devorai angoasele ciclopilor
şi ochii necuvintelor.

câteva pisici artiste hăituiau, nestingherite,
un avocat de provincie
cu gust de cerneală şi litere.

poemul iluziilor fusese răvăşit
de câteva dileme necircumscrise
care se cuibăriseră
la sânul rotund al vorbelor rostite.

Cenaclu Literar: 

Pe cercul polar

Poemele mari se scriu în vremea totală
când drumurile de secetă
îmbătrânesc
şi cer o nouă existenţă
pentru mişcătoarele porţi ale amiezii.
Şi dacă s-ar aprinde luminile lumii
peste praguri în amintirea vieţii
ar veni călătorii ursiţi sa-şi joace
poverile fără umbră la ruleta
aşteptărilor,
şi s-ar deschide o fereastră
ca adăpost între cumpeni
pentru viitorii paznici de păcate.
Poemele mari se scriu
în toate glasurile
cu taine pedestre
în nopţi mult prea lungi şi diforme

Cenaclu Literar: 

la vest de mine însămi

ploua în iunie
şi mă pândea din nou
senzaţia aceea stranie de libertate
din vârful cireşului

de undeva, de altunde,
archimboldo deschidea ferestre larg
sărutului umezit de cireşe
pe şevaletul memoriei
până când
umbrele se lichefiau tandru
în haine de duminică
pe străzile din Saint Germain

ploua şoptit în strană
iar păsările plecau hohotit
din sufletul meu descheiat
la vest de mine însămi...

Cenaclu Literar: 

Eden

Şi...pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit ÎNGER .
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinţi de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.

Şi...pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în braţe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.

Cenaclu Literar: