Ninge apăsat la început de Decembrie. Ninge cu aripi de înger şi vise de cleştar. Ninge cu basme şi amintiri peste lume, ninge ca în copilărie şi-mi deschid larg braţele spre a apuca, ca şi atunci, tot cerul cu mâinile.
Ninge cu iubire în părul iubitei mele. Ninge cu zâmbetele şi cu râsul ei cristalin, iar inima mi se pierde în plăcute fioruri când o văd dansând în zăpdă, jucandu-se în zăpadă, ca un copil, ca o nălucă, ca o...
De câte ori nu v-aţi întrebat: "Cine o fi şi Gigi Becali ăsta? De unde a apărut?" Dacă nu citiţi presa din ţară, probabil că nu foarte des. Dacă aveţi însă curiozitatea să căutaţi pe Wikipedia, iată ce veţi găsi:
România: începutul Mileniului Trei, bilanţul decadei de tranziţie
Se spune că nimic nu circulă mai repede ca veştile proaste. Poate că-i adevărat. Tot adevărat rămâne însă că, chiar dacă mai timid, mai expuse criticilor şi scepticismului justificat sau nu, şi veştile bune îşi croiesc calea spre urechile atente ale celui imparţial. Cred că - Slava Domnului! - este şi cazul veştii (aşteptată cu atâta nerăbdare, la început de nou mileniu, de milione de români pribegi) că lucrurile au început să intre în România pe făgaşul promisiunilor cu acoperire în aur, adică în realităţi. Ei bine da, vă vine să credeţi sau nu prea, politicienii PSD-işti (fost PDSR-işti) aleşi - cam în disperare de cauză - pentru a nu lăsa România pe mâinile Partidului România Mare (cu al său Corneliu Vadim Tudor), par să-şi ia în sfirşit obligaţiile în serios, proptind hotărât carul şi oiştea treburilor României pe un făgaş pragmatic şi European, aşa cum au sperat eroii Revoluţiei ProLibertate din 1989. ªi asta fără o reabilitare (necum apologie) a fostei nomenclaturi PSD, dar spre o recunoaştere a meritelor premierului Năstase (fie el deviant ori nu...)
Am plănuit să petrec zece zile cu mine însumi la Brăila, pământul rădăcinilor mele, spălate mereu de valurile Dunării. Aşa că, iată-mă în gara din Arad, târînd după mine un geamantan cât toate zilele şi zâmbindu-i fericită sejurului care mă aştepta după mai multe ore de drum. N-am avut cum să-mi iau bilet de la agenţie (la CFR încă nu s-a inventat plata on-line) fapt pentru care am sosit la gară cu o oră înainte de plecarea trenului şi am ocupat cuminte un loc la coadă, în dreptul ghişeului pe care atârna o hârtie scrisă cu pixul cum că de acolo se dau bilete la rapid. După vreo 20 de...
M-am hotărât să scriu ca să-mi omor timpul când nu pot dormi. Comunicaţiile Elenei cu voi, prin Internet , sunt atât de eficiente încât mă descurajează ăa scriu. Totuşi vreau ca cel puţin Maria să nu uite să citească o scrisoare de mână, care poate avea şi ea farmecul ei. Au venit zile calde (6-15 grade) la Braşov şi Max e primul care suferă. Vremea e mohorâtă cu nori negri şi joşi ; plouă şi-i mâzgă, bate vântul şi luminatorul dintre scări urlă sinistru.Sâmbătă i-am dus...
Cam toţi cititorii revistei - şi cam ştiu care sunt categoriile de vârstă în care vă încadraţi dumneavoastră - îşi amintesc cu mai multă (sau mai puţină) plăcere de faimosul film serial TV - gen numit pe aici "soap opera" iar pe meleagurile natale "tele-novelă" Dallas. O generaţie, dacă nu chiar două, de telespectatori au urmărit cu sufletul la gură povestea cu zeci de întorsături (destul de previzibile după o vreme), cu ticăloşi simpatici, cu "nevinovaţi" păguboşi, milionari săraci, fetiţe "sprinţare", văcari care purtau de grijă mai ales stăpânelor decât văcuţelor, şi...
Înfiinţată în anul 1993 sub conducerea stareţului Paisie Iloaie, mânăstirea a fost ctitorită de către credincioşii comunelor Rebra şi Parva (judeţul Bistriţa-Năsăud), pe locul unde, pănă în anul 1792, a fost o mânăstire ortodoxă distrusă de austrieci.
Pravila respectă rânduiala de la Muntele Athos. Mânăstirea cunoaşte un moment de efervescenţă, tineri î...
E bine câteodată să te opreşti pe coama dealului să-ţi tragi răsuflarea. Să profiţi de acel moment şi să laşi privirea să se prelingă peste zări, umplându-ţi ochii de uimire şi încântare. Să priveşti în urmă, să-ţi aminteşti locul plecării, calea străbătută cu greutăţile ei, cu bucuriile ei, cu greşelile ei. Mai ales, să ridici privirea spre culmile din zare, să le măsori, să te măsori cu ele. Şi să pleci mai departe...
În numărul trecut al revistei noastre am folosit un titlu, "La curţile dorului", fără a preciza provenienţa lui. O facem acum, pentru a nu crea confuzii. L-a folosit şi Lucian Blaga, căruia i-aş aduce omagii, şi Ovidiu Densuşianu, ambii autori folosind o sursă comună, folclorul românesc. Versurile aparţin unei doine vechi din Ardeal:
"Sus, pe vârful muntelui, La curţile dorului..."
Şi fiindcă am intrat din nou în hora cuvintelor, vom încerca să dăm frâu liber jocului lor. Antologia modernă...
Notă: încercăm să punem în această categorie, pe lângă personalităţile binecunoscute de noi toţi, şi alte caractere marcante din istoria şi cultura Românească, unele cunoscute mai bine de străini decât de noi, care din motive evidente (mai ales politice) nu s-au popularizat. Istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost ea.
Regina Maria i-a făcut cunoscuţi pe Români printre străini mai mult decât politicienii timpului. Printre alte materiale ea a publicat o...
Comentarii