(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
(fragment)
..Vin din nou sărbătorile de iarnă şi vreau să vă vorbesc de data asta de „pâinea noastră cea de toate zilele". Alături de celelalte aspecte ale sărbătorilor de iarnă, aceasta are o parte deosebit de importantă. O noapte de Ajun, o zi de Crăciun nu este plină fără a avea bucatele pe masă. Pot fi colindători, brad împodobit, veselie, cadouri - dar fără un colac pe masă, parcă nu-i Crăciun!
Sanda nu putea ieşi din casă oricum, ci doar cu dreptul. Adică era obligatoriu să treacă pragul uşii cu piciorul drept, altfel trebuia să se întoarcă şi să o ia de la capăt cu plecatul. Oricine ştie că dacă te întorci din drum îţi merge rău, aşa că atunci când din greşeală păşea cu stângul, Sanda trecea pragul de trei ori înainte şi înapoi, ca să se dezlege toate relele ce ar fi apărut cu siguranţă dacă nu lua această măsură drastică.
Există întrebări care bântuiesc neîncetat mintea emigrantului, cel puţin în primii ani după sosirea în Canada. A meritat plecarea? Care dintre ţări este simţită mai aproape de suflet? Unde e mai “acasă”? Trebuie să ne uităm rădăcinile pentru o mai bună integrare în noua ţară? Trebuie să ne rupem de România pentru a deveni mai “canadieni”? Cât din moştenirea românească transmitem copiilor?
Ştiu, şi nu de azi de ieri, că românii din ţară nu privesc cu ochi buni comentariile, sfaturile, criticile, opiniile românilor din diaspora. Am considerat acest fenomen o exemplificare a orgoliului românesc (pentru a nu fi acuzat că fac generalizări nepotrivite, nu voi folosi expresia "tipic românesc"; e posibil ca şi alte naţii să îl aibă - şi apoi, or fi câţiva români care nu-l au - deşi mă îndoiesc...).
Raza de soare care pătrunde prin storul coborât îl supără şi deşi ţine ochii închişi o simte pe pleoapă, încălzindu-i uşor pielea; o lumină palidă alungă întunericul plăcut din somnul uşor de dimineaţă şi ştie că trebuie să se scoale! "Hmm, trebuie să mă grăbesc!" şi sare din pat cu o mişcare suplă, atletică. Ieri l-a chemat Preşedintele Consiliului şi l-a anunţat că face parte dintr-o echipă mixtă de cercetători din toate domeniile care trebuie să studieze un caz cu totul ieşit din comun. într-adevar, ciudat cazul!
Iată-ne, împreună cu Adam şi Eva, în faţa Pomului (cunoştinţei binelui şi răului). Să mâncăm, să nu mâncăm?... Dacă ne luăm după Biblie, am fi stat mult şi bine acolo – dacă nu apărea şarpele. Şi şarpele a apărut!
înainte de a trece spre iubita şi mult aşteptata primăvară, să ne oprim puţin asupra unui subiect celebrat în această perioadă de mai toate popoarele lumii: femeia şi, mai ales, dragostea.
Oh, femeia! Din timpuri imemorabile ea a stat alături de bărbat - spre fericirea şi nefericirea acestuia. Sunt unii care susţin că Adam a fost alungat din Rai şi pedepsit să muncească - munca rămânând mereu cel mai mare blestem al omului! - pentru că s-a dat la sânul Evei, atât de asemănător cu o poamă... Alţii zic că, dimpotrivă, pedeapsa omului a început cu...
Ştii care este diferenţa între un vis şi un obiectiv? Un obiectiv este un vis cu o dată concretă de transformare în realitate.
Un vis este doar un vis, ceva în afara realităţii... deci îndrăzneşte să visezi, dar îndrăzneşte şi să te forţezi să faci în aşa fel încât visul să devină realitate!!! "Ţinteşte spre lună, şi chiar dacă deviezi, vei merge spre stele..." Şi când îţi propui un scop mai dificil sau crezi că ai un vis imposibil de împlinit, aminteşteţi că succesul este doar recompensa căci ceea ce este important este efortul.
Crezi că eşti un om de cultură? Crezi că recunoşti o piesă de artă, o creaţie deosebită dacă o vezi, dacă o asculţi? Te consideri un intelectual subţire, citit, rafinat, emancipat, cult, educat? Eşti o persoană spirituală?
Dacă răspunsul la una din întrebările de mai sus a fost da, imaginează-ţi următorul scenariu: este vineri, 12 ianuarie 2007 şi te afli într-o staţie de metrou din Washington, DC, la o oră de vârf. Un tip în blugi şi cămaşă, cu o şapcă de baseball pe cap cântă la vioară, având deschisă în faţa sa cutia viorii, cu ceva mărunţiş aruncat în ea.
A fost o surpriză de proporţii. Tocmai calul, pe care au pariat atât experţii, cât şi publicul larg, a pierdut cursa, n-a ajuns nici la potou. Până departe s-a resimţit ruşinea eşecului. Mai poate fi ea spălată? Abia s-a terminat alergarea că a şi pornit să se învârtească moara speculaţiilor. Să fi fost ratarea efectul unei indispoziţii de moment? Sau o bruscă inhibare? Sau un ghinion căzut din senin? La recapitulare, s-a observat că întreg programul a fost minuţios calculat şi n-ar fi trebuit în chip normal să se producă vreo pana....
Comentarii