NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
Menţionam într-un articol precedent că minţii umane îi place să dihotomeze. Ne ocupam acolo de polaritatea raţiune-imaginaţie; vom con-sidera acum perechea spaţiu-timp (ca sistem cartezian), la coordonatele lor direcţionale, orizontale şi verticale.
Timpul este dinamic, în mişcare, implică acţiune, modificare. Spaţiul este static, integrator, contemplativ şi prin definiţie, aistoric. Con-siderând două linii drepte şi poziţia lor, avem pe verticală un singur punct comun cu baza(o unitate de măsură, un fragment, corespunzător raţiunii), iar pe orizontală linia noastră se...
Vom urmări evoluţia publicisticii filosofice a lui Motru în perioada interbelică, pentru a pune în relief anumite modificări de strategie şi de concepţie. Cu siguranţă, filosoful a continuat, după primul război mondial, să fie interesat de studiul filosofic al realităţilor româneşti. O scurtă prezentare a...
După reuşita lui (înşelăciunea frăţească...), Iacov şi-a luat viteză spre nord, la sfatul mamei, cu încuviinţarea tatălui orb (Isaak) şi sub oblăduirea tatălui Atotvăzător (Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaak), care va deveni cândva şi „Dumnezeul lui Yakub". Drum lung până în Haran („Mesopotamia") dar care îl punea departe de la lucrurile frăţeşti pe care voia să i le facă Părosul înşelat. Şi de femeile lui „Het", gata să pună mâna pe un pui de evreu crescut prin corturi...
Un dialog consemnat de Adrian Munteanu sub lumina iernii aninate blând la un colţ de suflet românesc
Adrian Munteanu: Trei volume de versuri lansate la sfârşit de an 2001 ( "Cartea inimii albastre", "Cartea cu ele...cele din elegii" şi "Călimara galbenă şi gândacul de bucătărie"). Chiar dacă timpul este cel care a unit distanţele dintre apariţiile lor reale, tot este dovada unui prolific efort de decantare poetică. Cine declanşează aceste productive resorturi...
Pare ciudat că poetul delicat, predispus spre melancolie, cu vocaţia de a binecuvânta împăcarea cu natura, cu semenii – să fie tocmai el ţinta unei respingeri. Pe neaşteptate s-a vorbit după moartea lui Rainer Maria Rilke despre un handicap în relaţiile sale cu cei apropiaţi. Dădea de bănuit şi faptul că zvonul de discreditare venea de la cineva care îl înconjurase altădată cu adoraţie. Uimirea a sporit când s-a aflat că porni-rea iconoclastă se îndrepta mai larg împotriva unei serii întregi de barzi, puşi brusc...
M-am dezmeticit după sărbătorile care au trecut şi vreau să reînodăm firul comunicărilor scrise.
E păcat să nu vă spun şi vouă cu câtă bucurie a primit Max zăpada căzută în ultimele zile. O mogâldeaţă de animăluţ, Max ştie să trăiască bucuria iernii ca nimeni altul. În parc, el este în centrul atenţiei tuturor : de la cel cu ţâta-n gură, pân la cel cu barba sură. Face tumbe, alergări, rostogoliri, scurmă în zăpadă, se joacă cu copii, cu noi, cu toţi cei cărora le...
Vorbind despre Lot, am luat-o înaintea poveştii (biblice). Căci Cartea e mai ales despre Avram, nu despre Lot. Deci, să vedem Făgăduinţele Domnului către Avram pe când acesta trăia în Ţara Cananului (şi nu, deocamdată, a lui Israel).
Imediat după ce s-a despărţit Avram de Lot, i s-a arătat Dumnezeu şi i-a spus (cam aşa): tot ce văd ochii tăi de jur-împrejur, al tău este - căci ţi le dau Eu. Şi vor fi ale tale şi ale seminţiei tale în veac. „Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea fi numărată." Din această afirmaţie putem presupune că cei creştini, care iau de bună afirmaţiile lui Pavel, se cam înşeală văzând în „sămânţa lui Avram" pe Iisus - pentru că Iisus nu a fost „mulţime", ci unul, şi a fost uşor de numărat... Poate mai mult temei au când afirmă că „sămânţa" sunt creştini de azi, Biserica, va să zică.
Anul trecut, abia dezmeticită după venirea în Canada, nu am dat importanţă atât de mare evenimentelor din jurul meu, focalizată egocentrist asupra propriilor mele probleme. Ocazionale intrări pe grupul românilor de pe Yahoo şi slabe contacte cu ceea ce s-ar putea numi comunitate româneasca în Vancouver, m-au ţinut oarecum conectată la o iluzorie viaţă de grup, tendinţă gregară suprapusă peste un izolaţionism contra naturii. Atunci am auzit prima oară despre Eurofest şi despre bătălia surdă dusă între fracţiunile româneşti, amândouă încremenite într-o ură comună, singurul lucru care - paradoxal - le uneşte şi le aseamănă.
NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
Adrian Munteanu: Trei volume de versuri lansate la sfârşit de an 2001 ( "Cartea inimii albastre", "Cartea cu ele...cele din elegii" şi "Călimara galbenă şi gândacul de bucătărie"). Chiar dacă timpul este cel care a unit distanţele dintre apariţiile lor reale, tot este dovada unui prolific efort de decantare poetică. Cine declanşează aceste productive resorturi...
Comentarii