Unul din lucrurile care îmi lipseşte aici este... hămăitul câinilor. Acasă mi se părea un lucru normal, cotidian, chiar dacă uneori neplăcut, acest lătrat al câinilor vagabonzi, de curte, plimbaţi de stăpânii lor prin cartier în zori de zi sau mai spre seară, ba chiar şi cel venind din apartamentele vecinilor. Mai ales al potăii vecinei de la 13, o corcitură de pechinez cu picioare strâmbe şi ochi bulbucaţi, extrem de zgomotos ori de câte ori cineva urca scările blocului.
În romanul "Roşu ucigaş", Jeroen Brouwers(2) porneşte de la momentul prezent al morţii mamei sale, plan care alternează cu întoarceri în copilărie când el, copilul de patru-cinci ani, a trebuit să trăiască - împreună cu mama, sora şi bunica lui - în lagărul japonez Tjideng, din "Batavia înconjurată cu ziduri de cazemată, turnuri şi sârmă ghimpată. În casele de piatră de-acolo au trăit închise mii de femei din Europa, împreună cu copiii lor, pe suprafeţe de câţiva centimetri pătraţi măsuraţi cu liniarul, suprafeţe pe care erau dispuse să şi le apere până la ultima lor picătură de sânge: chiar şi pervazurile ferestrelor erau locuite, şi pragurile, şi fiecare casă a scărilor mai deosebită, verandele, coridoarele, aerul însuşi din case era locuit, - cine avea un hamac trăia printre frânghiile cu rufe puse la uscat şi întinse peste tot, îmbrăcăminte zdrenţăroasă şi puturoasă." Aici a locuit vreme de aproape doi ani, "împreună cu alte câteva zeci de persoane într-o bucătărie, - noi locuiam pe dulapul-masă din jurul spălătorului de vase.
Partea a doua, în care se povesteşte cum nea Grigore Cucu din comuna Căscioarele, satul Coliba, şi-a îndeplinit toate visurile
După revoluţie, nea Grigore Cucu din comuna Căscioarele, satul Coliba, a fost plecat ani de zile în Turcia, să muncească. - Muncă grea, dar plătită! Nu ca aci... munceşti de-ţi sar ochii din cap, alergi zi şi noapte, n-ai sâmbătă, n-ai duminică. Şi când e să iei salariu", nu-ţi ajung banii decât să-ţi plăteşti datoriile la stat. Nu văd eu la alde fiu-meu ăla micu", la oraş? Dacă n-aş fi fost eu să-l ajut... l-ar fi întins de mult câinii...
Nu se vedea ţipenie de om. Pe nisipul răscolit se aflau mormane de gunoi, sticle sparte, resturi de mâncare – un tablou al devastării. Foarte devreme în acea dimineaţă de noiembrie din anul 1975 a fost descoperit printre dune un cadavru. Corpul dezbrăcat pe jumătate fusese spintecat de lovituri de cuţit date în serie. După înclinaţia capului, cu ţeasta desfigurată, se putea presupune că pneurile unui vehicul îl călcaseră pe obraji. În ciuda maltratării, leşul a fost relativ repede identificat, chipul posomorât al lui Pier Paolo Pasolini era...
- Mamă, mamă, vino repede! şi tânărul abea mai poate respira de emoţie, a fugit Ceauşescu!
Femeia, rămâne mută în mijlocul bucătăriei, cu mâna în ligheanul în care amestecă umplutura pentru cârnaţi şi şoptit, cu frică îl repede: - Nu mai vorbi mamă aşa tare că te aude cineva, Doamne păzeşte-ne! Cum să fugă ?! - Da, mamă, la miting a început lumea să ţipe şi acuma fuge cu elicopterul de pe C.C.!
Îşi şterge repede mâinile şi fug amândoi în sufragerie unde televizorul alb-negru, arată imagini cu mulţimea furioasă care încerca să pătrundă în clădire. Este...
Cu doamna Lucia Bunaciu, nepoata lui Iacob Mureşianu, răsfoim
Quote:
Familia Mureşeanu a descins din satul Rebrişoara, Maramureş. O parte s-a stabilit în judeţul Bistriţa-Năsăud. De aici au plecat la studii teologice şi filozofice la Blaj verii primari, Iacob şi Andrei Mureşeanu. După terminarea studiilor au venit la Braşov. Activitatea poetică, jurnalistică şi muzicală prodigioasă a celor doi a fost continuată de Aurel Mureşeanu şi Iacob Mureşeanu...
Iată că au trecut şi sărbătorile, cu toţii ne-am bucurat de cadouri, concedii, întâlniri cu rudele şi prietenii şi de toată această atmosferă festivă de sfârşit de an.
Cum se obişnuieşte cu aceste ocazii, s-au degustat diferite mâncăruri tradiţionale şi desigur, nu a lipsit vinul, ţuica - sau whisky-ul, după preferinţe - fiecare închinând un pahar în cinstea evenimentului.
Din nefericire, unii dintre noi au băut poate un pahar în plus, motiv de mahmureală în ziua următoare, şi astfel a apărut posibilitatea...
Eu am o părere despre Partidul Comunist Român care e o părere foarte bună. Că pe mine partidul m-a determinat să cred în Dumnezeu, pentru că partidul spunea să nu crezi, mai bine să crezi şi să te rogi la maimuţe şi la ameobe, care materia din celula ameobei s-a aranjat şi organizat singură, superior şi întâmplător împotriva teoriei entropice care spune că totul tinde să se împrăştie şi nu să se organizeze hazardos. Iac-aşa.
Tot partidul m-a făcut să-mi doresc să ajung într-o zi în America, fiindcă...
Bucăţele colorate de ojă săreau în toate părţile şi sunetul sec, aspru şi enervant al unghiei cu care îşi râcăia metodic fiecare porţiune de lac întărit, îl scoteau din minţi. O iubise şi din când în când simţea o puternică afecţiune cum îi umple inima dar se întâmpla din ce în ce mai rar pentru că o iritare permanentă plutea nemilos între ei. - Iepuraş, adu-mi şi mie paharul cu vodcă de pe verandă... şi vocea alintată şi mieunată care nu se potrivea defel cu trupul greoi şi cu...
Stau şi mă uit ca tontu' în ecranul televizorului, ascult şi nu pot să înţeleg, văd şi nu pot să percep imaginile... vorba lui Nichita Stănescu, "e simplu, e aşa de simplu încât devine de neînţeles"; un clip care promovează imaginea Canadei proiectează pe ecran un cuplu care se duce în vacanţă, altul care se distrează la discotecă, alt individ cu zâmbetul până la urechi cucereşte nu-ştiu-ce pisc muntos... cea mai dramatică imagine - aşa de rău m-am speriat că am chemat-o şi pe Samanta să vadă adevarata viaţă, să vadă de ce m-am...
Familia Mureşeanu a descins din satul Rebrişoara, Maramureş. O parte s-a stabilit în judeţul Bistriţa-Năsăud. De aici au plecat la studii teologice şi filozofice la Blaj verii primari, Iacob şi Andrei Mureşeanu. După terminarea studiilor au venit la Braşov. Activitatea poetică, jurnalistică şi muzicală prodigioasă a celor doi a fost continuată de Aurel Mureşeanu şi Iacob Mureşeanu...
Comentarii