aş vrea să cred dar totul lipsit de sens îmi pare
şi orice pas sau vorbă cădere e-n ispită
cerneala-mi e uscată, hârtia-ngălbenită
acum, ce-am scris îmi este ca o destrăbălare

de parcă la o nuntă mireasa desgătită
se-mbată cu nuntaşii spărgând vulgar pahare
iar faţa ei curată şi tânără de floare
s-ar preschimba-ntr-o mască urât îmbătrânită

din lucrurile care-mi părură fascinante
cum eu le ridicasem întruna la putere
azi nu mai am nimica... tablou-i aşa şters

Guido, întoarce-te acasă
Lasă parcul gării
Gol de tine
Şi vino
Va fi bine...
Vei vedea...
Dar Guido
Hai acasă.
Mâinile tale
Sunt negre
Şi atât de neliniştite.
Ai primit o scrisoare,
N-am deschis-o,
Nu poţi să o laşi
Fără răspuns...
Guido,
Mâncarea este mereu
Caldă pe masă.
Profesoara de germană
M-a întrebat de tine,
I-am spus că eşti bolnav,
Palid, cu ochii tulburi
Şi ai mereu nevoie de bani
Să-ţi cumperi
Praful acela blestemat.
Câinele flămând şi însetat

      ... calul in fuga

      uita

      de stapinul in friu

      clipa cea mare

      ne poarta

      intr-un singur transport

Lin din tăcere soarele răsărea,
cămaşă de mire purta,
iar luna cu fruntea feciorelnic plecată
cânta cum nu cântase vreodată.
Pădurea susura,
orchestră a tăcerii, ce lin aştepta
şi timpul, timpul trecea.
Din lumină şoapte şi chemări
visuri izbite de zorile zile,
lin izvor, cântător,
şi setea, setea, ca un dor sfâşietor.
Punţi, numai punţi,
turme de miei
şi lupii ce-i păzesc pe ei.
Turma de miei, turma de mioare
Ce lupi oare, ce lupi oare îi păzesc!?
Lupi de lumină
Cu boturi umede adulmecand