te ţin în braţe
tu nu îmi ceri nimic
dragostea ta e un măr
caramelizat
cuvintele se umflă şi plesnesc
nu mai rămâne
decât umbra
noaptea iese din mine
şi mă caută pe străzi

boabe de gheaţă la streşini şi-n gând-
luna
rasfiră salba.
*
hornul impleteşte din aro...

am cunoscut femeia
cu trup de optsprezece ani
ceva în mine azi a murit
şi mă întreb dacă va mai renaşte vreodată
în inima mea
acea pasăre uriaşă cu aripi de foc
şi lacrimi de Soare

prin mine Domnul îşi face marea lucrare
mă ţine de mână şi mă poartă prin lume
îi arde de glume îmi spune nu fii trist
în inima ta
renaşte un Christ cu plete cărunte
în sufletul tău se-nalţă un munte

    ... sclipesc dimineţile în ferestrele zilelor

    cu umerii goi

    duc mai mult pe picioare obişnuinţele

    aerul de după

    în alte dimensiuni caută ochii

    în farul drumului

    negură

    negură

   şi ce mai vrea de la mine

   îmi spun