MOŞTENIRE

Margaretei, fetiţa de dincolo

Perna mea
Are urechile mari, revărsate pe umeri
Genele coboară spre tâmple
Ca două picături de parfum
Ieri era albă
Azi e pătată cu ceară şi scrum

Perna mea
E speriată de-un singur coşmar
C-o să ajungă într-o zi
Pe un pat de spital
De-aceea o las moştenire oricui
De sus pare altfel, sfătoasă şi blândă
Ca o raţă cu pui

Iertare îţi cer (de-ai ajuns şi-ai citit)
Că azi m-ai strigat şi nu
M-am trezit.

Deschid fereastra.
Somnoroasă,
Noaptea-şi ridică imensele cortine.
Cu-n nechezat de aripi
Tot cerul se revarsă-n mine.

Miei albi de nori
Se joacă acum in voie
Sub epiderma albăstruie.

O aripă de vultur
Imi iese din retină.
Işi caută frenetic
Cuibul-ghirlandă,
Cazut
Pe-un colt de stâncă.

Pe palma dreaptă
Am desenată
Linia orizontului.
Iluzia
Ce
Ma desparte de mare.
Pântecul ei ascunde
Glasul tau.
După o ploaie de săruturi
Naşte-n triluri
Curcubeu.

De n-aş primi un trup şi-o nouă viaţă,
Aş vrea să fiu un gnom suit pe stâncă,
O salamandră-n flăcări, prinsă încă
De-un silf vioi ce-n valuri se răsfaţă.

Mai mult ca toate-n liniştea adâncă
M-aş căuta în marea de verdeaţă,
O nereidă s-o privesc în faţă
Pe alb ştergar luceferi cum mănâncă.

De m-ar iubi cu magica-i candoare,
Am strânge-n pumni seminţele de har,
Am căuta în sărutări răcoare

Şi-n posedări desăvârşit vlăstar.
Aş da orice, şi clipa care moare,
Să pot zidi, pentru noi doi, altar.

AMURG PE ZĂPADĂ

(pastel)

În pădurea argintată,
Roş, apusul s-a lăsat,
Sîngerînd peste zăpadă,
Peste rîul îngheţat.

Pare că zăpada-n flăcări
S-ar topi de-atîta roş -
Pe un pod, pe Rîul Galben*,
Trece gîrbovit un moş.

Duce-n cîrcă nişte vreascuri
Ca să facă-n soba lui,
În bordeiul din pădure,
Foc cît roata carului.

După el, o căprioară,
Tremurînd, în pas zglobiu,
Îl urmează zveltă, mută,
Peste-omătul, vast pustiu.