Au înflorit în parcuri teii
Şi-ndrăgostiţii se adună,
În serile de Mai cu lună
Ca să redea suflul aleii.

Arome răsucite-n fusuri
Prin păr le împletesc cosiţe,
Iar roiuri largi de gărgăriţe
Ascult-al inimilor pulsuri.

Pe bănci ferite de lumină,
Stau Constantini şi cu Elene
În curcubeu de flori perene
Şi versuri stelelor închină.

Perechi, perechi se iau de mână
Şi în acorduri de cuvinte
Îşi fac de-a pururi jurăminte
Până ce noaptea ziua-ngână.

Pentru 21 Mai 2008
Marcel Cuperman

Adinei Ungur

Drumul îl facem împreună
purtând genunchii crucii în creştet
dar pe creastă ajungem mereu singuri
cu spini de tristeţi înhumate în frunte,
căci este loc numai pentru singularităţi
acolo, pe culme.

Cruciade punitive de nori pauperi
şi palme de ploaie uneori prea acidă
trec perpendicular prin noi
în fronturi paralele de undă albastră
migrând dintr-un univers într-altul,
acolo, pe creastă.

Mesopotamia, 3100-3000 î.e.n.