pe din două pasăre printre banchize mi-or face cuib de viscol hieroglifele deşertului palimpsest de la dreapta nopţii la stînga din singurătatea aripii prinsă-n lentoare de moarte destinaţia Lemnos via Wissenschaftstadt Darmstadt
sinagramele acestui poem CI se cîntă în dimineaţa frigului
depărtările se-ncleştau pe marginea nedefinită a norilor de fiecare dată simţeam, iubite iernile reginei de sticlă ghemuite pe ţărmuri precum fiarele-nsetate lichefiate prin nisipuri ca murmur de pietre vremelnic întoarse spre cer
cum freamătă spre adâncuri epave-mpletite-n carnea marelui catarg prin clipele vechi ce se sparg aduceri-amare-aminte
...va fi fost să pleci peste alte mări, iubite prin locuri dureros viscolite de iarna crescută-ntre noi fără cuvinte.
Vagonul metroului este plin de oameni. De toate naţiile, de toate culorile. Vorbesc. Vorbesc prea mult. Aruncă ziarele pe jos. Îşi lasă cutiile de Coca-Cola pe scaune. Horcăie. Scuipă. Înjură. Brusc, m-aplec şi mă lipesc cu faţa de podea. Mă privesc miraţi. Ei cred că-s nebun. Sau vor să creadă că-s mai nebun decât ei. Din faţă se-aude un sunet ascuţit. Privesc. Un fir metalic înaintează cu viteză şi taie totul în cale la înălţimea de-un metru. Jumătăţi de cadavre pretutindeni. Sânge. Deschid ochii. Totul s-a petrecut într-o fracţiune de secundă. Acum e linişte.
desenez în fiecare dimineaţă inimi pe care le umplu cu pietre le car după mine în parc le uit uneori prin buzunarele tocite şi seara când le număr una îmi iese în plus dimineaţa o iau de la capăt ca să nu-mi ies din mână când nu am pietre le umplu cu tăceri pe care le arunc uneori în mansarde mâinile mele respiră dimineaţa la prânz şi seara desenează inimi restartează iubiri şi-şi prelungesc boala cu un pocnet din degete
Sunt zile cand plang...ploi.Voi, vise cu pleope ametite de marei, vertijuri de gand calator,lasati-mi doar o clipa sa ma desprind de zbor. Sunt pulberea unei raze prelungi, demiurgului lumina, si-mi caut inca umbra, eternei dulci savori,licoarea ce preschimba al mortii sunet surd, in cantecul de muze ce-n suflet il aud.
Comentarii