Abia săltând peste valuri,
purtând în cale pocaluri
cu vin şi smaralde,
bogăţii aducând,
corabia vine adusă de vânt.
Vin copiii cântând,
între mal şi vapoare,
ei strigă aceiaşi chemare:
Veniţi, avem peşte,
Domnul iarăşi ne hrăneşte,
avem peşte, avem peşte!
Copii plesnind din palme
se adună la mal,
chiote se ridică
când saltă un val.
Vin fetele sfioase din sat
şi lasă urme de aur în nisipul uscat.
Femeile privesc lung către zare
ascultă în zarvă apropiata chemare.
Avem peşte, avem peşte,

Ieri a căzut un înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veşmânt solar, privire ne-ntinată,
Statură blândă, încă rotofee.

Din sanctuarul profanat plecată
Arcada lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în frunza-ncătuşată.

îl înveleşte toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.

A adormit şi fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman.

5 mai 2004

George Filip - Extemporal eliptic

Cu gleznele frânte
de-nlăcrimare stelară,
îmblânzitoare de hăitaşi,
Pradă,
întoarcere transparentă
urmând vânătorul.
Acoperă-mi ochii Tată Ceresc,
sângerează Lumina în Pietre...
Sunt Roua Drumului
rănită de umblet,
mereu, mereu căutând.
Dar cine ştie Puntea
unde Îngerii înnoptează
şi câtă Lumină
odihneşte-n Cuvânt!?