Rătăcind prin rouă străină

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilăriei
mele în două
ca un trosnet de muguri
copţi
ca o vecernie într-o limbă
uitată

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stângace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atâta
zbor ca o aripă de
înger ostenit

îmi amintesc de palma grea a tatei
acum când doar ce-a aţipit
sub iarbă
iar greierii s-au pitulat
în ţârâit

Ridic
perdeaua prăfuită a unui vis.

Un val de frig şi umezeală
imbrăţisează
făptura-mi vlăguită.

Nori de furtună mârâie
sub geana nopţii.

*Dar marea ?*

O !...Marea se zbuciumă, cu furie loveşte
scutul
stabilopozilor-soldati de piatră,
meniţi
sa apere uscatul.

*şi ce mai vezi ?*

La mal o biată luntre, bălăngănindu-se-ntre
unde.
"Luntraş cu mâini zbârcite de-arşiţa durerii,
dezbracă-mă, te rog,
de iarna asta,
şi dă-mi vigoarea ascunsă-n bobul vineţiu
al tinereţii ! "

ah, viaţă, oamenii sunt tot mai departe de mine
şi mă ridic zi de zi pe un piedestal de cuvinte
privind mai de sus, tot mai de sus
ceea ce-am fost şi nu voi mai fi

dorinţele mele se îndeplinesc
cu preţul pe care nu l-am ştiut
şi numai menirea de a duce la capăt ofranda
propriului suflet
mă lasă să respir
şi numele meu, da, numele meu
nu-l mai pot ţine-n frâu
mi-a luat-o lacom înainte
cucerind redute, înalte redute