Unii fac paroxism cînd vorbesc despre muzică de proastă calitate şi versuri cu iz de cretinism. Îşi consumă energia aruncînd vorbe grele la adresa celor ce fac sau ascultă un anumit gen muzical.
Nisipul s-a-necat în mare printre meduze albe de spaimă, se trezesc şi melcii din uitare îşi scutură cochiliile de stânci să lumineze decorul înnorat de pe sprâncenele mării. Haideţi să dansăm! timpul se scurge-n mănunchi de rouă să-l aducem în hora noastră, să-i ademenim copii cu lacrima păcătosului. E mai uşor să pui căpăstru minunii decât să minunezi cerul cu trăiri eterne...
căzuseră toate sinonimele disperării nostalgii cu torsul plin de zăpadă pelerini purtând imprevizibilul vis trecut prin foc şi sabie
desenam cândva la teu şi echer schiţe de schiţe, lucrări tematice, abrevierile tandre genunchiului tău conturat prin alveole asimetrice sacadate axonometrii en plein air dimineţi pierdute
Tornade şi incantaţii de culoare se ridicau din mare. Salciile, sălaşul indrăgostiţilor aduc toamnei o ultimă rugăciune. Viilor le-au fost furate ruginitele frunze. Cu părăsite şi austere cimitire ale sufletelor se aseamană. Păunii au evadat de pe ulciorul olarului. Norii cu evantaie de pene fac toamnei alese plecăciuni.
În acea zi, dimineaţa începu mai devreme pentru Ion. De obicei, se trezea odată cu primele raze ale soarelui, dar atunci, gândurile ce-l frământaseră toată noaptea îl aruncaseră, parcă prea devreme, din pat. Se îndreptă alene, târâindu-şi paşii, către bucătărie. Luă o cană mare de cafea şi vărsă în ea două linguriţe de Ness, adăugând o pastilă de zaharină. Nu avea probleme cu diabetul, dar, acum, la 65 de ani, începuse să se cam teamă. Nu fusese niciodată bolnav mai serios, dar când auzea de unul şi de altul cum s-au dus devenea brusc neliniştit.
Comentarii