Întâmplare pe malul mării
Narcisei

"Trimit la întâmplare" Totul a fost aşa
ca un val de apă dulce care-şi tot caută sarea
Cobor pe faleză să răspir apă de mare să-mi beau cafeaua
în miros de alge
Niciodată nu am să ştiu daca e mai fierbinte luna
ori eu sunt
care tot caut

"Nimic important" spui "ba totul este" îţi răspund
Aprinzi o lumină şi cauţi zahăr pe farfurie
cauţi o linguriţă să îl mesteci în mine
Prea bate apă de mare prin jur prea adie apă amară

Tu cel ce cauţi taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Şi năzuieşti spre-ascunsele monade
Spune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă?

Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă
Prin ochiul gol din veşnice năvoade

Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine

în duhul frunţii, vag şi temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Eşti zeu de-acum sau eşti tot muritor ?

Călător printre cuvinte 1

revelaţiile fluturilor
spală ochii deghizaţi
ai poetului renascentist.

patimile verbelor nu mai reuşesc
să intre în graţiile pietrelor unghiulare.

am pescuit rubine şi smaralde
din ochii lui Odiseu.

un alt episod al orbirii ciclopului,
alţi pretendenţi la curtea Penelopei.

zece ani în temniţele insalubre
poposesc cerşetorii şi regii damnaţi.

ne scăldăm în fiordurile îndepărtate,
unde mai muşcă vulturii din poeme sculptate.

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corăbii se scufundă
Cu pânzele umbrite de ultima secundă
Ce trece ca un nor gonit de o furtună
De-l legăna în braţe cu fulger şi răsună.

Deschide ochii larg, e linişte pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări
Când ochii mei albaştri sunt ale tale zări.

Deschide ochii larg, privirea să-ţi ajungă
La zări de veşnicie, nu este cale lungă
Şi roagă-te la cer să plouă cu memorii
Pe care le transpun în versuri autorii.