La 27 ianuarie 1756, primăria micului orăşel austriac Salzburg înregistra naşterea unui anume Johannes Wolfgangus Chrysostomus Teophillus, fiul lui Leopold Mozart şi al Annei Maria Pertl. Peste doar câţiva ani acest copil avea să farmece toate Curţile europene prin talentul său ieşit din comun, generând o adevărată obsesie de-a lungul şi de-a latul Bătrânului Continent.
El va creşte şi va deveni unul dintre cei mai mari muzicieni ce au trăit...
Ediţie specială la televiziunea română publică: "13-15 iunie, Piaţa Universităţii". Ne-am amintit cu spaimă de anul negru 1990 când, după victoria în alegeri din luna mai, pentru a-şi consolida puterea şi a speria opoziţia, proaspătul preşedinte Ion Iliescu s-a hotărât să pună capăt demonstraţiei paşnice din Piaţa supranumită km 0 sau zonă liberă de comunism şi să le arate românilor ...
O ştire a făcut senzaţie în ţară, ştire preluată şi de agenţiile internaţionale de presă: o femeie a fost crucificată într-un proces de exorcizare. În plin secol XXI, într-o Românie pretins civilizată ce se doreşte membră în Uniunea Europeană, o femeie a fost omorâtă pentru că "avea pe dracu"n ea".
Mare putere de analiza a unui fenomen, talent si precizie in expunerea ideilor si, nu in ultimul rind, sau poate mai ales, mult curaj in a aborda un subiect sensibil in ochii crestinilor. Oare raul nu se poate scoate din carnea noastra decit arzindu-l cu focul? Citi popi vor recunoaste ca nu sunt preoti, citi 'crestini' vor recunoaste ca exista si un al treilea drum (intre Evul Mediu habotnic, plin de fala si lipsit de semnificatii, si respingerea Divinitatii)?
Angela, ai toata admiratia mea. De citiva ani imi tot zic sa scriu despre biserica ortodoxa asa cum o vede un crestin care se simte inselat in insasi credinta lui - si nu am gasit curajul necesar. Nici macar idiotenia mistica de la Vaslui nu m-a facut sa trec peste reticente...
Scos la toaletă, la întoarcere găsesc un cetăţean stând pe priciul meu. Uşa se închide şi noul adus începe să îndruge o poveste cum şi de ce a fost arestat. Tema părea neconcludentă şi omul prea vorbăreţ. Intuiesc că lucrul nu este curat şi atunci îl asaltez cu întrebări, cerând amănunte, căci între altele dezvăluia unele date care mă interesau. Strâns într-o logică clară şi bine condusă de mine, tovarăşul se încurcă de tot şi devine taciturn. Eram lămurit şi tare l-aş fi luat la palme.
înainte de a trece spre iubita şi mult aşteptata primăvară, să ne oprim puţin asupra unui subiect celebrat în această perioadă de mai toate popoarele lumii: femeia şi, mai ales, dragostea.
Oh, femeia! Din timpuri imemorabile ea a stat alături de bărbat - spre fericirea şi nefericirea acestuia. Sunt unii care susţin că Adam a fost alungat din Rai şi pedepsit să muncească - munca rămânând mereu cel mai mare blestem al omului! - pentru că s-a dat la sânul Evei, atât de asemănător cu o poamă... Alţii zic că, dimpotrivă, pedeapsa omului a început cu...
Tristeţea se împleteşte cu bucuria, adevărul cu minciuna, viaţa cu moartea. Soarele se joacă împreună cu ploaia de-a viaţa. Undeva aproape ne jucăm şi noi de-a răstignirea şi învierea noastră. Toţi trecem prin durere şi prin bucurie. Frumuseţea clipei se împleteşte cu durerea ei. Respirăm viaţa prin bucuriile astrale ale omenirii şi ne cufundăm în moarte prin răstignirile ei. Sunt vicisitudinile experienţei la a cărui capăt ne aflăm împreună cu Dumnezeu, pe cruce sau în înviere.
Ca într-o duioasă poveste, într-un loc frumos şi însorit s-au adunat la taclale Pierre, franţuzul bonom şi jovial, purtător de bască şi cu rădăcini genealogice în Maquis-ul luptei de eliberare a dealurilor din Provence de sub ocupaţia nazistă; Fritz, cel înalt, blond şi sobru, nepot al lui Wilhelm Von Biergarten, ofiţer care luptase şi fusese încartiruit la vremea războiului tocmai în casa unde ulterior s-a nascut Pierre; Charles Clapface, englezoiul în costum de tweed şi cu pipa-n gură, care detestă lipsa de maniere a Europei continentale şi adoră meciurile de cricket şi, în sfârşit, Mickey, un Texan roşcovan care mestecă tutun, scuipă întruna şi umblă ţanţoş făcând parada de chipiul lui de baseball.
Cu doamna Lucia Bunaciu, nepoata lui Iacob Mureşianu, răsfoim
Quote:
De cum păşeşti în Scheii Braşovului, străzile se îngustează, casele nu mai tind spre înălţimi - dominate oricum de munţi - ci mângâie pământul din care au răsărit şi din care parcă îşi trag seva, aerul se transformă în tăcere, aroma tradiţiei româneşti răzbate printre pietrele uliţelor şerpuitoare, amintirile repurtează încă victorii asupra biciuirilor...
Prima dată am auzit de prioni în timpul scandalului internaţional din 1996, apărut în urma exportului de carne de "vaci nebune", din Anglia.
Ce sunt prionii? Denumirea provine de la "Proteinaceous Infectious Particle", în româneşte "particule infecţioase proteice". Ei au fost numiţi şi "agenţi transmisibili neconvenţionali", pentru că nu se aseamănă cu nici un microb care cauzează o boală infecţioasă, cunoscut până în prezent. Prionii nu sunt nici bacterii, nici virusuri, nici ciuperci şi nici paraziţi. Ştim că un agent patogen, pentru a determina îmbolnăvirea, trebuie să prezinte, în structura lui, cel puţin un acid nucleic, ADN sau ARN, în care să fie stocată informaţia genetică.
De cum păşeşti în Scheii Braşovului, străzile se îngustează, casele nu mai tind spre înălţimi - dominate oricum de munţi - ci mângâie pământul din care au răsărit şi din care parcă îşi trag seva, aerul se transformă în tăcere, aroma tradiţiei româneşti răzbate printre pietrele uliţelor şerpuitoare, amintirile repurtează încă victorii asupra biciuirilor...
Comments
Re: EVUL MEDIU neîntâmplător
Mare putere de analiza a unui fenomen, talent si precizie in expunerea ideilor si, nu in ultimul rind, sau poate mai ales, mult curaj in a aborda un subiect sensibil in ochii crestinilor. Oare raul nu se poate scoate din carnea noastra decit arzindu-l cu focul? Citi popi vor recunoaste ca nu sunt preoti, citi 'crestini' vor recunoaste ca exista si un al treilea drum (intre Evul Mediu habotnic, plin de fala si lipsit de semnificatii, si respingerea Divinitatii)?
Angela, ai toata admiratia mea. De citiva ani imi tot zic sa scriu despre biserica ortodoxa asa cum o vede un crestin care se simte inselat in insasi credinta lui - si nu am gasit curajul necesar. Nici macar idiotenia mistica de la Vaslui nu m-a facut sa trec peste reticente...