"2010! Strălucirea (d)in ochii noştri! A sosit clipa!" Sloganele astea nu sunt preluate dintr-un film comunist al anilor 70 produs de studiourile Sahia, ci din cotidienele locale vancouvărene când se vorbeşte de olimpiada de iarnă 2010 şi de posibila gazdă a ei - Vancouver-Whistler - motiv pentru care Primul Minstru al Canadei, premierul BC-ului, sportivi, ba chiar şi Gretzky o să participe la selecţie în Elveţia. în plus, pentru urbea noastră s-a aprobat o linie de transport - RAV - de la aeroport şi până în downtown Vancouver. Ca orice proiect de anvergură, şi acesta a iscat şi va continua să producă comentarii pro şi contra. Mai întâi că nu poate să treacă prin coridorul de pe Arbutus, cică acolo locuiesc o groază de barosani "cr...me de la cr...me" şi îi deranjează; oricum, cine stă pe acolo are un cuvânt de spus fiindcă s-a mutat imediat locaţia, trece pe alt corridor, astfel târâş-grăpiş o să avem ceva mijloace de transport în comun până la aeroport. Dar cine plăteşte? Păi Statu', că de aia e Stat, ce treabă are? Nooo, păi contribuabilu' din Lower Mainland, dar mulţi nu sunt de accord, fiindcă un coquitlamist nu o să folosească linia cât un richmondez, aşa că el preferă să aştepte să plătească numai pentru linia lui, Coquitlam-downtown. Noroc cu guvernul liberal Cambellist, care s-a sfătuit şi a dictat următoarele: să se construiască primesc - da' pe banii tuturor contribuabilor, mai ciupim şi de la federali şi iaca se face treaba, am zis!!
"Aşa cum am promis, începem astăzi călătoria noastră printre marile personalităţi ale Muzicii Universale. Traseul pe care vi-l propun va urmări - sumar -viaţa celor mai cunoscuţi muzicieni nşscuţi în luna de apariţie a respectivului număr al revistei "Atheneum". Vom avea, deci, un fel de calendar muzical detaliat, organizat pe lunile anului."
Am scris nu o dată despre limba română şi despre cât de important este să o menţinem vie. Mai ales în familie, şi mai ales atunci când avem copii cărora le suntem datori să le dăm partea de moştenire spirituală pe care numai de la noi o pot primi. Sunt foarte impresionată atunci când întâlnesc canadieni de origine română (încă) vorbitori de limba română care, fie că s-au născut aici, fie că au venit din fragedă copilarie, vorbesc limba maternă perfect sau aproape perfect....
Poveştile sunt cele mai reale contacte ale omului cu existenţa lui şi a lumii. Care este cea mai frumoasă, mai complexă şi mai tensionată poveste pe care o cunoşti dacă nu aceea a propriei tale existenţe? Singura poveste adevărată....
Că eu am fost pribeag... şi de aceea vă spuiu că este traiu şi hrană de nevoie pribegia. Nu fiţi ca pasărea aceea ce se cheamă cuc., care-şi dă ouăle de le clocesc alte păsări şi scot pui, ci fiţi ca şoimul şi vă păziţi cuibul vostru...
Tu să mergi drept, faţă la faţă spre vrăjmaşii tăi, fără nici o frică. Iar de vor fi ei mulţi, nimic să nut e înfricoşeze, nici să te îndoieşti, că omul viteaz şi...
La fiecare început de primăvară (primăvara nu a chiar debutat încă, dar dacă priviţi cu atenţie veţi vedea tulpini delicate de ghiocei şi brânduşe ivindu-se după somnul de iarnă) suntem pătrunşi de un fel de aer bun, respirăm primăvara şi ni se umplu sufletele de dragoste pentru cei dragi. Şi aici o să las puţin deoparte copiii, părinţii, prietenii, pentru a acorda deplina atenţie relaţiei cu cel sau cea care ne transformă viaţa. În ce anume, cum anume? Greu de spus, ştim doar că, fără a ne da seama de fiecare pas, devenim mai buni şi mai împliniţi. Pentru că în suflet există un gol care nu poate fi umplut decât de către un anume cineva. El sau ea.
Am împrumutat de la cineva o carte cu un subiect care m-a interesat întotdeauna: istoria Bisericii creştine de la începuturi până în prezent. Cartea se numeşte "Creştinismul de-a lungul secolelor", autorul, Earle E. Cairns, fiind profesor emerit la Wheaton College în Wheaton, Ilinois, membru al American Society of Church History, American Historical Association şi al Conference on Faith and History. M-a surprins obiectivismul acestei cărţi ce prezintă faptele istorice, descrie evoluţia bisericii începând de la biserica primară şi până la apariţia ecumenismului din zilele noastre, oferind o lectură extrem de bine documentată şi nepartinică.
Am scris nu o dată despre limba română şi despre cât de important este să o menţinem vie. Mai ales în familie, şi mai ales atunci când avem copii cărora le suntem datori să le dăm partea de moştenire spirituală pe care numai de la noi o pot primi. Sunt foarte impresionată atunci când întâlnesc canadieni de origine română (încă) vorbitori de limba română care, fie că s-au născut aici, fie că au venit din fragedă copilarie, vorbesc limba maternă perfect sau aproape perfect....
O viaţă trăită in linia întâi (I)
Comentarii