Rara avis. Iubirectomie
_______________________

au trecut 40 de zile
de la sublimarea păsării
nu îi voi face parastas
nu a murit cu adevărat

păsările nu se îneacă în albastru
când vor peştii
nici nu se dezbracă şi nu iubesc
când presupun profeţii

a fost o metamorfoză dificilă
pene smulse din piele
şi tumoare albastră răzuită din cord

de la sfârcuri în josul curburii lactee
s-a despărţit pasărea
de femeie

Rara avis. Afecţiuni albastre
_____________________________

dragostea este doar suferinţă articulară
în care nostalgia aderă târzie
uneori pare un alt portret în bustrofedon
decupat din context ca dintr-o toamnă efemeră

(nu mai urcau muntele uitat
cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă)

o certitudine nu putem avea niciodată
locaţia evei rămâne o traumă intercostală
în condiţii minime de subzistenţă
pentru mediul înconjurător ostil

(insulă din noapte şi veghe El
difuz ca respiraţia îngerilor in-folio)

femeia cu braţele pline de păsări
femeia aceasta meşteră
ieşea în fiecare zi din peşteră
cu păsări pe umeri şi braţe
şi când ajungea pe plajă
rămânea toată noaptea de strajă
cocorii i se aşezau în păr
ea înţelegea graiurile lor
şi când venea dimineaţa
era mai bogată într-adevăr

Uită-te la miei cum zburdă
Când iau noaptea un calmant
mi se face dor de Kant
fug oierii, vin b-oierii
toamna la sfârşitul verii
după brânză, după urdă
c-aşa e-nvoiala surdă
Geaba vrei tu să mă sperii

Azi mă opresc din drum, şi mă întorc,
copil prea obosit de anotimpuri,
pe care jucăriile-l gonesc ,
şi fruntea îl arde de gânduri.

Bătând cu pasul obosit deşerturi ,
de toamne care ard mocnit,
sperând neîntâlnitul capăt ,
de vis prea alb şi împlinit,
rătăcitoare printre porţi străine,
şi printre sute de oglinzi ce mint,
mă sfâşie pumnalul toamnei
de ursitoare azi tocmit.