Texte din Cenaclul Literar

Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
Ca ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
Sau Marea mea cea Neagră ce scaldă România.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
La margini de imperii şi năvăliri barbare,
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.

Cenaclu Literar: 

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corăbii se scufundă
Cu pânzele umbrite de ultima secundă
Ce trece ca un nor gonit de o furtună
De-l legăna în braţe cu fulger şi răsună.

Deschide ochii larg, e linişte pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări
Când ochii mei albaştri sunt ale tale zări.

Deschide ochii larg, privirea să-ţi ajungă
La zări de veşnicie, nu este cale lungă
Şi roagă-te la cer să plouă cu memorii
Pe care le transpun în versuri autorii.

Cenaclu Literar: 

CARTEA 3

Am vorbit, deci, despre cine şi când a(u) scris Torah. Desigur, bibliştii conservatori pot nega aceste descoperiri ale bibliştilor care acceptă "critica formei" ca bază de lucru şi nu iau mot-a-mot tradiţiile şi afirmaţiile din Biblie. Personal, pe mine mă interesează mai puţin dacă aceste cărţi au fost scrise de Moise sau redactate de Ezra - cât timp găsesc în ele ceea ce caut...

Cenaclu Literar: 

tandreţea umbrei

avem aceeaşi umbră-nflorită-n coapse
ca o mângâiere plânsă-nvechită
prin iarba lascivă cosită
proaspăt la amiază

mi-e umbra de-orizont-mpletită
zvâcnire de-albastru
rotundă şi trează

jumate din umbră-mi începe cu altceva
solstiţiu naufragiat printre pleoape
răscolitor contur de migdal
heraldic exod de opal
rombos lichid pe colţul de noapte...

aceeaşi umbră-nrourată-n gând
deschide foşnetul
cărnii flămând
mai tandru-nflorită
cu încă o noapte...

Cenaclu Literar: 

Sub osii ruginite plânge şina

Sub osii ruginite plânge şina
Înşerpuind zădărnicită seara.
Mai lăcrimează din neoane gara
Tânjind să dea pe-nsingurare vina.

Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.
Visez răcoarea grotelor din mina
În care-ascund înverşunat hodina
Zvârlind pe trenul obosit ocara.

Pare frumos ! Imagini, poezie,
Stol de cuvinte rătăcit pe ram.
Măi Adrian, ce tristă nebunie

Într-un vagon slinos târziu mai am.
Închid un gând zăbavnic pe hârtie
Şi mi-a fugit sonetul sterp pe geam.

25 mai 2005

Cenaclu Literar: 

aduc toamnei o ultima rugaciune...

Tornade
şi
incantaţii de culoare
se ridicau din mare.
Salciile,
sălaşul indrăgostiţilor
aduc toamnei o ultimă
rugăciune.
Viilor
le-au fost furate
ruginitele frunze.
Cu părăsite şi austere cimitire
ale sufletelor
se aseamană.
Păunii
au evadat de pe
ulciorul olarului.
Norii
cu evantaie de pene
fac toamnei alese
plecăciuni.

. |

Cenaclu Literar: