ţi-au deschis pântecul de mireasă dintr-un singur gest
rotund era
plin de fluturi verzi înmiresmaţi
ilang ilang
troiţe zideau la căpătâi blajinii

numai eu auzeam cum viermuia timpul prin el ascuţit
gust amarnic
de fiară şi întuneric
dincolo tresălta
povară de înger
fiecare forceps îl simţea încă viu nostalgic
cu degete subţiri şi miros de sânge de smirnă şi lapte
şi te uram

nici acum nu mai ştiu
cum am ridicat din carne mânăstire
în genunchi zadarnic să te rogi
celui care
fereastra închideam

S.O.S. Animal la apă


Am avut convingerea că voi muri aşa, în linişte, purtat şi înconjurat de ape străine pe nava asta construită din lemnul unor lumi disparate.Dar nu, continentul semenilor pe care prea devreme l-am părăsit continuă să danseze cu luminile și vocile lui în depărtarea nesfârșitului ocean. Noaptea, valuri zdrențuite scăpate de sub tăișul Lunii îmi aduc vești dinspre acesta și atunci, singura ființă care mă-nsoțeşte începe să mă tulbure profund, reușind pentru ceasuri întregi să-mi domine gândurile cu zbuciumul ei.

de iar se-ascut cuvintele prin carne
penumbre vechi se pleacă hohotit
pe trupul tău devreme încolţit
sămânţa primăverii parcă doarme

bătrâni navigatori aud prin noapte
cum îngerii aripile-şi frâng
fereastra mării când şi-o-nchid plângând
şi rătăcesc prin destrămate şoapte

firavă primăvară te revarsă
un tropot greu începe iar să fiarbă
mă vând prin iarnă jumătate oarbă
iubite, vin caii valuri lin să pască