Texte din Cenaclul Literar

de ce vinzi păsări Ioane, muntelui fără creştet

de ce vinzi păsări Ioane, muntelui fără creştet?

am văzut norii la amiază şi te-am vândut

când îţi creşteau prigorii şi mierle prin suflet

alţii strigau că-s îngeri lepădaţi din neştiut

de ce vinzi somnul Ioane, muntelui fără întoarcere ?

am văzut norii la amiază şi te-am vândut

pe treizeci de arginţi

pe-o copaie cu sfinţi

din toate câte au fost

de tine

doar de tine m-am lepădat

vine-un străin şi vinde muntelui păsări de hârtie

şi-atunci am pus lacăt

şi te-am iertat

Cenaclu Literar: 

Domine Dominus noster

Domine Dominus noster

am aruncat năvodul ca Iona după nori
credeam că pot să prind măcar o clipă
s-o pipăi ca pe-un dar nepreţuit
de linişte şi-ncremenire-ntr-o lume care urlă
pe umeri mărăcini înmugureau asupra îngerului obosit
plecându-şi capul sub aripă
ca o păpuşă moale-n sfori
m-a părăsit tovarăş ciorilor din turlă

Cenaclu Literar: 

Aceiaşi ochi albaştri de metil

Aceiaşi ochi albaştri de metil

Dragă tată,
Eu ştiu că acolo în cer
Toţi sfinţii au ochii albaştri
Şi mai ştiu că acolo în cer
Toţi sfinţii sunt sihaştri
Şi plâng laolaltă.

Dintre toţi sfinţii îl iubesc pe ultimul
Care se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiaşi ochi albaştri şi-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost şi-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viaţa este atât de neînsemnată
Fără cei sfinţi,
Fără părinţi?

Cenaclu Literar: 

Sarutul verii

Cerul s-a imbrăcat
in frunze,şubrezite,
găsite-n sarcofage de
argint.
Tânguiri ale plopilor
desfrunziţi,
care cerşesc
iubirea
din poartă-n poartă,
se aud in abis.
Fantome triste
ale defunctei
veri,
acoperă durerea cu
săruturi.

Cenaclu Literar: 

germinatie

Glasul asfinţitului coboară treptat, peste
fruntea ascunsă-n genunchi.

Soarele s-a furişat ca un pârâu ce curge cu izvorul după el.

Ornicele stelelor s-au spart.Tăndări străpung salteaua nopţii
şi-mi sfâşie cămaşa.

Izvoare de sange din rădăcina unei dorinţe mă tulbură.

Manivela flaşnetei aduce la viată cântecul fluierelor aţipite,
sincronizat cu amintiri de flaute:

Cenaclu Literar: 

Statuia de nisip


se ridică în spatele meu
mă întreabă dacă va ploua mâine
dacă fumez şi cunosc limba engleză
scot capul pe geam uitasem
lumina aprinsă
clapele pianului amuţite
stau în genunchi
şi privesc marea
lumina înflorind din nisip
Dumnezeu aşează o piatră
să-mi pot odihni fruntea,
Dumnezeu aşează o pasăre,
un cer, o lumină,
se ridică în spatele meu
statuia de nisip
cu ochi de copil

Cenaclu Literar: