Mă biciuiesc secundele cu ură,
Se-nfig în carnea mea, să nu o-mpartă.
Le simt suflarea rece şi deşartă
În trupul meu, pe cuget, pe figură.

Secunde iuţi spre un deşert mă poartă.
Încerc să scap de-a spaimelor arsură,
Să-nlătur palma ce îmi stă pe gură,
Iar clipa grea să cadă-n cuget, moartă.

Izbit de haita orelor, setoasă,
În gândul meu firav aripi anin
Şi lupt să prind a timpului grimasă.

Dar e doar rest dintr-un grotesc festin.
Cu pofta mea, mereu nesăţioasă,
Mă lupt să-nving într-un amurg deplin.

ÎNAINTE DE ZIUĂ

Pe cer ard tăciunii ca-n vatră
Dragostea mea e sclav fugit
De la stăpân
Cu braţul secure izbeşte în zidul de piatră.

Vei şti înainte de ziuă
Cum cade pedeapsa celui fugit
Stăpânul îl duce acasă pe umeri
Căci grâul se strânge în piuă
Şi câinele de dorul lui a murit.

Mamă ai uitat rugăciunea

şi îngerii au păcătuit pe câmp,

pe drumul unde n-are nume sfârşitul,

unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată

în zbor.

Apleacă puţin adevărul spre noi

să vezi mamă

ochiul lumii cum se-nvârte pretutindeni.

Diferite sunt tăcerile copilăriei!

Iată punctul pe care se sprijină curcubeul!

we all dance there, we all dance there