De exemplu, pe atunci, în adolescenţa şi tinereţea mea, era de-a dreptul periculos să critici. În general, orice sau pe oricine – dar cu atît mai periculos să critici un „membru”. Puteai fi, cel mult, criticat. Sau îţi puteai face autocritica, tovarăşi, că doar e constructivă... Dar în niciun caz să critici vreun aspect – că te dai la Ţărişoară. Nu sunt toate bune – dar ne străduim. De ce am face jocul duşmanilor, care nu au altceva de făcut decît să ne batjocorească ţara?