Din tânăr rod îmi pregătesc merinde,
Şă îmi pătrundă seva lui ţinutul.
Mi-or amâna poverile sărutul
Şi rădăcini de glod lutos s-or prinde.

Din iarba chibzuinţei ţes avutul
De-o-mbucătură foamea mea depinde.
Pe cruci de fum primejdia mă-ntinde
Şi îmi mângâie tâmpla neştiutul.

Târziu le strâng pe toate-acestea-n minte,
Şi-mi fac sălaş din zvelte crengi de măr
Ce s-or zvânta când vremea-n jur , fierbinte,

Îmi va lua-ndoiala în răspăr.
Zidesc nădejdi din străvezii veşminte,
Iubirea mea de vis şi adevăr.

Imi murdaresc mainile de smoala lichida in care doarme o scarba clocita indelung. Si vad inainte....

Au înflorit în parcuri teii
Şi-ndrăgostiţii se adună,
În serile de Mai cu lună
Ca să redea suflul aleii.

Arome răsucite-n fusuri
Prin păr le împletesc cosiţe,
Iar roiuri largi de gărgăriţe
Ascult-al inimilor pulsuri.

Pe bănci ferite de lumină,
Stau Constantini şi cu Elene
În curcubeu de flori perene
Şi versuri stelelor închină.

Perechi, perechi se iau de mână
Şi în acorduri de cuvinte
Îşi fac de-a pururi jurăminte
Până ce noaptea ziua-ngână.

Pentru 21 Mai 2008
Marcel Cuperman

nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri
ploaia poartă gust sălbatic de sînge,
doar leagănul cerului mă dezmiardă
zălog nesomnului tu pătrunde
cand mări depărtînd
veni-vor supuse
de nicăieri

torentele cad prin burguri bolnave
umbrele trec prin pîntec povară
moartea să-mi nasc
de neunde
spre-de-din-doi
dinafară

azi fie-mi mantie şi mă-nfăşoară
şi-aruncă zăvorul
nins pînă ieri

...nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri...