Cu ceva vreme în urmă, aflată în casa unor prieteni, am fost provocată la o dezbatere pe tema "mândria de a fi român". "Ce înseamnă mândria de a fi român?!" se întreba retoric un invitat. "Cum e aia să fii mândru pentru că eşti român?"... Şi acest nou subiect de conversaţie a fost suficient pentru a inflama discuţia. Poate că episodul ar fi rămas doar o amintire estompată în memoria recentă, dacă o sincronicitate nu ar fi readus problema mândriei de a fi român în prim-plan.
Prietena mea, o canadiancă de preerie, este un om cu totul deosebit care mi-a mai alinat dorul de familie, de...
nu sunt complet de accord cu aceasta opinie .. deoarece sincer eu sunt mandru ca sunt roman .. nu pot spune ca nu avem si noi partile rele ... dar spuneti'mi mie o tara .. o natiune care sa nu aiba de asemenea parti rele .. nu pot zice "Vai ce frumosi si grozavi suntem!" dar pot spune ca sunt mandru ca avem multe minti stralucite .. chiar daca au plecat din Romania .. e chiar si mai bine .. au ajuns ceva .. au plecat de jos daca pot spune asa si au reusit sa plece in lume . Multi dintre cei care lucreaza pentru firme mari ca Microsoft sunt romani .. si de ce nu as fi mandru , poate chiar intr'o zi unii dintre noi vom ajunge acolo .. si ne vom ridica tara ... sa spunem asa ! Sunt multe pe care le'as putea dezbate acum. Cei care sunt in afara tarii gandesc asa .. vedeti numai treburile rele ... pentru ce ? Voi ar trebui sa va straduiti sa schimbati opinia celor de acolo .. asa vom ajunge sa fim stiuti si prin alte treburi decat Dracula si Ceausescu .. desi nici asta nu e complet adevarat . Nadia Comaneci si cu asta inchei pledoaria. Sper sa iti schimbi parerea .. daca nu pe loc poate in timp .. Multa bafta tuturor!
În noaptea de 20 spre 21 aprilie anul care suntem s-au produs multe întâmplări despre care fac raport, neapărat să ştiţi şi dumneavoastră cum a fost să nu cadă spectrul de şomaj numai pe mine singurul cap de familie care sunt cu doi copii în plată şi unul scăpat -bogdaproste- la ajutorul lui de handicapat.
Readuc în discuţie ecoul pe care l-a avut un scurt eseu al meu intitulat Reflecţii aspra unui impas găzduit acum trei ani de revista 22. Am înregistrat cu uimire distanţarea rece cu care am fost întâmpinat în unele locuri, mi se reproşa dorinţa de a mă amesteca în decizii de strictă competenţă. Se părea că dau sfaturi unor tribuni politici, mult mai bine informaţi şi cu o rutină a intervenţiilor în zone de răspundere. Mi se repeta că mă las ispitit de a comenta evenimente dramatice, nefiind însă aproape de...
Am auzit mai demult o întrebare mai puţin placută: Dacă te naşti înt-un garaj, asta te face să fi maşină? Dacă te-ai născut într-o familie de creştini, asta te face neapărat creştin? Bineînţeles că nu. Noi suntem ceea ce facem, ceea ce spunem, ceea ce gîndim, ceea ce aprobăm, ceea ce aderăm şi adorăm. Noi suntem rezultatul deciziilor noastre.
Întrebat despre aderarea la NATO, aproape orice român, luat direct de pe stradă, sau din vârtejul treburilor sale zilnice, îţi va răspunde direct - "da, România va intra în NATO, în această toamnă".
Răspunsul nu ar mai fi la fel de sigur, dacă l-ai intreba mai departe, de unde îi porneşte această convingere.
Eminescu. Un cuvânt şi parcă ar fi de ajuns. Mii şi mii de pagini scrise despre el şi parcă tot nu-i destul. O viaţă de om trăită fără margini, fără regrete, târâtă prin noroi şi-apoi clătită cu rouă, o gândire care l-a dus la extreme. Excepţional şi totuşi doar un om. Parfumul gândurilor sale a răzbătut până la noi chiar dacă hârtia care l-a păstrat s-a îngălbenit. Aşa cum spunea Călinescu, ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va...
(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
...Dar pentru că tot vorbim despre mere, daţi-mi voie să fac o mică digresiune.
Nu ştiu de ce, probabil din prea puţină imaginaţie, fructul oprit a fost asemuit cu un măr. Mai toate picturile având drept temă căderea în păcat ne arată pe acei doi strămoşi ai noştri întânzând mâna după un măr - ba, uneori, chiar muşcând din el. Mai mult, tradiţia este atât de împământenită, încât şi azi se afirmă că fiecare om are în gât un „măr al lui Adam".
România a decis recent, prin votul Parlamentului de la Bucureşti, să sprijine oficial politica SUA privind dezarmarea Irakului. Cu alte cuvinte, spaţiul aerian este deschis avioanelor americane, trenurile pline cu arme pot tranzita spatiul carpato-danubiano-pontic şi, mai mult, militarii români ar putea participa la unele operaţiuni de război. Este vorba, ce-i drept, doar de o unitate de geniu şi de o alta de asistenţă medicală.
Cei ce au avut un mare rol în formarea Canonului Noului Testament au fost "ereticii", în primul rând Marcioniţii (din "şcoala" lui Marcion din Sinope; până spre sec. III d.Hr. ajunseseră să numere sute de mii de credincioşi. Numai faptul că împăratul Constantin a impus creştinismul "ortodox şi catolic" ca religie de stat a făcut ca mulţi dintre noi să nu fim Marcioniţi, Arieni sau Gnostici...). Aceştia respingeau în totalitate moştenirea iudaică, pornind de la afirmaţia că Iisus era Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu - şi nicidecum om. Deci, nu era deloc important faptul că el se născuse, aşa cum afirmau ceilalţi creştini, din familia lui David. El era "uns" (mesia) prin puterea lui Dumnezeu, şi nu datorită profeţiilor. Din acest motiv, respingeau din start atât cărţile Vechiului Testament, cât şi cărţile autorilor evrei. Singura excepţie era Paul - ale cărui scrisori le acceptau în parte. De asemenea, acceptau Evanghelia după Luca (fără povestea nativităţii) şi partea a doua a Faptelor, cea în care se vorbea despre misiunea lui Pavel către gentili.
Şi să nu vă mire faptul că omul a personificat NOROCUL sub forma unei Zeiţe. A zis el că numai o femeie se poate arăta atât de nestatornică, de schimbătoare, de subiectivă... Cum îşi putea închipui altfel modul cu totul întâmplător în care dădea peste el norocul - sau îl ocolea nejustificat. Pornea omul preistoric la vânătoare spre plaiul unde cercetaşii anunţaseră o turmă mare - şi nu găsea copită de animal. Bad luck, am spune noi astăzi. Sau, chiar în momentul în care colţul unui păros de rinocer era pe punctul să-l străpungă, aluneca pe o coajă de banană, scăpând cu viaţă. Good luck, am...
Eminescu. Un cuvânt şi parcă ar fi de ajuns. Mii şi mii de pagini scrise despre el şi parcă tot nu-i destul. O viaţă de om trăită fără margini, fără regrete, târâtă prin noroi şi-apoi clătită cu rouă, o gândire care l-a dus la extreme. Excepţional şi totuşi doar un om. Parfumul gândurilor sale a răzbătut până la noi chiar dacă hârtia care l-a păstrat s-a îngălbenit. Aşa cum spunea Călinescu, ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va...
Comments
Re: Mai - Mândria de a fi român
nu sunt complet de accord cu aceasta opinie .. deoarece sincer eu sunt mandru ca sunt roman .. nu pot spune ca nu avem si noi partile rele ... dar spuneti'mi mie o tara .. o natiune care sa nu aiba de asemenea parti rele .. nu pot zice "Vai ce frumosi si grozavi suntem!" dar pot spune ca sunt mandru ca avem multe minti stralucite .. chiar daca au plecat din Romania .. e chiar si mai bine .. au ajuns ceva .. au plecat de jos daca pot spune asa si au reusit sa plece in lume . Multi dintre cei care lucreaza pentru firme mari ca Microsoft sunt romani .. si de ce nu as fi mandru , poate chiar intr'o zi unii dintre noi vom ajunge acolo .. si ne vom ridica tara ... sa spunem asa ! Sunt multe pe care le'as putea dezbate acum. Cei care sunt in afara tarii gandesc asa .. vedeti numai treburile rele ... pentru ce ? Voi ar trebui sa va straduiti sa schimbati opinia celor de acolo .. asa vom ajunge sa fim stiuti si prin alte treburi decat Dracula si Ceausescu .. desi nici asta nu e complet adevarat . Nadia Comaneci si cu asta inchei pledoaria. Sper sa iti schimbi parerea .. daca nu pe loc poate in timp .. Multa bafta tuturor!