Cam toţi cititorii revistei - şi cam ştiu care sunt categoriile de vârstă în care vă încadraţi dumneavoastră - îşi amintesc cu mai multă (sau mai puţină) plăcere de faimosul film serial TV - gen numit pe aici "soap opera" iar pe meleagurile natale "tele-novelă" Dallas. O generaţie, dacă nu chiar două, de telespectatori au urmărit cu sufletul la gură povestea cu zeci de întorsături (destul de previzibile după o vreme), cu ticăloşi simpatici, cu "nevinovaţi" păguboşi, milionari săraci, fetiţe "sprinţare", văcari care purtau de grijă mai ales stăpânelor decât văcuţelor, şi...
Am vorbit, deci, despre cine şi când a(u) scris Torah. Desigur, bibliştii conservatori pot nega aceste descoperiri ale bibliştilor care acceptă "critica formei" ca bază de lucru şi nu iau mot-a-mot tradiţiile şi afirmaţiile din Biblie. Personal, pe mine mă interesează mai puţin dacă aceste cărţi au fost scrise de Moise sau redactate de Ezra - cât timp găsesc în ele ceea ce caut...
Am stat să gândesc cum voi proceda în continuare: să continui să scriu despre autorii celorlalte cărţi din Vechiul Testament (VT), eventual şi din Noul Testament (NT), sau să trec direct la prezentarea Torei - amintesc, a primelor cinci cărţi ale VT? Poate e mai bine să prezint "autorul" atunci când voi ajunge la cartea respectivă - iar pe autorii cărţilor din Noul Testament atunci când voi termina să vorbesc despre Vechiul Testament. Dar iarăşi, poate e bine să trecem peste acestă parte mai puţin plăcută tradiţionaliştilor, aşa că în acest articol voi termina de prezentat restul cărţilor din VT, urmând ca în articolul de luna viitoare să vorbesc despre autorii Noului Testament.
Marii gânditori ai omenirii ne-au lăsat cu consecvenţă o imagine mai curând cuminte - dacă nu modestă sau spăşită - asupra a ceea ce pot înţelege oamenii despre originile şi legile multistratificate ale realităţii înconjurătoare, ale cosmosului: Buddha afirma de pildă că "toate descrierile realităţii sunt [doar] ipoteze temporare". Carl Jung, strălucitul student al lui Sigmund Freud, comenta la rându-i - în aceeaşi notă - că "în ce priveşte realitatea ultimă, nu putem afla nimic, şi numai când admitem asta revenim la echilibru", iar filozoful indian, Lankavatara Sutra formula imposibilitatea cunoaşterii ultime a Universului cu o frază aparent hilară: "things are not what they seem to be, nor are they otherwise", adică "realitatea nu este nici ceea ce pare... nici altminteri"... (iar din această dilemă nu putem ieşi..., ar mai putea fi adăugat, reiterându-l pe Caragiale...). În sfârşit, afirmaţiile misterioase de mai sus ar putea părea mai clare (sau dimpotrivă?!) dacă-i credem pe tibetani (Cartea Marii Eliberări) că "materia este derivată din minte şi conştiinţă, şi nu mintea şi conştiinţa din materie".
La cea de-a 3-a Ediţie, Festivalul Românesc din British Columbia, arată clar că simţirea românească se face prezentă din plin în domeniul artei. Poate că acest Festival nu acoperă toate domeniile artei, dar cu siguranţă românii din British Columbia au început să scoată la iveală talentul moştenit din creşterea primită acasă, în mijlocul familiei de români.
Centrul Comunitar Românesc - Romanian Community Centre (RCC) devine o gazdă primitoare în aceste momente atât pentru cei care vor să participe în mod direct...
"Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca în duh şi în adevăr să I se închine" (Ioan 4, 23-24)
Mulţi doresc să le asculte Dumnezeu rugăciunile de îndată şi să alerge, cu puterea Lui necuprinsă de mintea omenească, la împlinirea lor. Câteodată văd că răspunsul dumnezeiesc întârzie şi li se cere parcă prea mult pentru puterile lor. Unii, necunoscători, abandonează,...
[[wysiwyg_imageupload:87:]]Dacă în prima parte a istoriei emigrării româneşti pe continentul American ne-am ocupat de partea materială, de data aceasta vom încerca să scoatem în evidenţă ceva din creaţia spirituală, din ideile, din visele prăbuşite sau realizate, din speranţele purtate de români aici, departe de ţară şi neam, de sat, de cei dragi, toate acestea făcând parte "din marea trecere"...
"Ah, depărtare, pâine amară!..."
O mică precizare: o istorie a românilor în Canada necesită un studiu aparte şi probabil mai mult spaţiu. O vom...
Înainte de a începe povestea lui Avram, Editorul face din nou o pauză. Folosind scrierea sursei P („Preoţească”), dă din nou genealogia neamului lui Shem până la Avram. Vedem că vârsta petriarhilor începe să scadă. După ce Şem trăieşte şase sute de ani, fiul lui, Arpacşad trăieşte „doar” vreo 440, ca şi fiul acestuia Eber – dar începând cu Peleg vârsta se reduce la ceva peste 200... De asemenea, vârsta la care patriarhii dau naştere întâilor lor născuţi scade dramatic – de la 100 la cca 35. Avram va fi excepţia.
Adrian Munteanu : Ultimele două premii obţinute : cel de interpretare în cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Braşov şi premiul de excelenţă al UNITER-ului, demonstrează că vă apropiaţi cu motoarele în plin , în forţă, de apogeul carierei, pe care vi-l doresc cât mai îndepărtat, Care este explicaţia acestei măriri a strocului - ca să folosesc un termen sportiv - într-o perioadă în care alţii s-au lăsat tentaţi de mirajul odihnei după o viaţă de muncă şi emoţii. Să fie la mijloc...
Comentarii