„Omul nu poate, ca animalul, să se lipsească de sens. Poate renunţa la construcţiile simbolice, aşa cum poate închide ochii. Însă până şi viziunea neagră nu este o viziune nulă: el proiectează în afară, ca pe o pânză neagră, sensul, sub forma absenţei de sens, sub forma absurdului.” Raymond Ruyer, Gnoza de la Princeton
Doresc tuturor cititorilor Un An Nou Fericit, încredere reciprocă şi speranţă de mai bine.
îmi cer scuze pentru absenţa Breviarului Juridic din paginile revistei Atheneum, revistă care prin str...duinţa creatorului ei, Vică Albuşel, şi a articolelor pline de suflet ale redactorilor şi colaboratorilor, a reuşit să devină o ramură de măslin pentru românii din diasporă cu rădăcini ce-şi trag seva culturală din patria mamă.
Aş dorii în acest articol să vă prezint pe scurt noţiunea de mandat, cunoscută în regimul juridic din Canada (cu excepţia provinciei Quebec, unde stemul de...
(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
(fragment)
...şi pentru că vorbim despre comportamentul animalelor daţi-mi voie să vă amintesc faptul că ele manifestă adeseori sentimente. Ataşament, furie, laşitate, neîncredere, teamă, durere... Cele mai multe din acestea nu ne sunt străine nici nouă oamenilor. Mai mult - animalele uneori plâng! Dovedesc chiar compasiune - spre deosebire de cei mai mulţi dintre oameni care simt...
"Mormintele sunt pe seama morţilor lăcaşuri de odihnă, pe seama viilor urne evocatoare.[[wysiwyg_imageupload:71:]]
"Mormintele sunt pe seama morţilor lăcaşuri de odihnă, pe seama viilor urne evocatoare.
Posteritatea se opreşte în pragul lor ca să smulgă tainele vieţii ce a fost, să descifreze impulsul unei energii, sau să culeagă un invăţământ pentru ziua de mâine. Deasupra fiecărei cruci din ţintirim planează o poveste din trecut, care luminează în veşnicie. Sunt cruci de poveşti umile ca para gălbuie a unui opaiţ în amurg, crucile mulţimii anonime revenite la sânul...
Iată că au trecut şi alegerile locale, aşa-numitele alegeri civice... adică astea sânt civice, dar atunci alegerile provinciale sau federale sânt super-civice sau NAFTA-civice? Oricum, tot politicieni candidaţi, tot multe promisiuni, campanie electorală, muzică, festivităţi; suspine şi lacrimi pe de-o parte, urale şi şampanie la câştigători. Învingător la primărie Larry Campbell, coroner-ul, adică legistu" oraşului care înainte dădea dreptul cuţitarilor să taie în carne moartă, acum o să dea permise poliţiei şi zbirilor...
Probabil, cel mai important fenomen literar al ultimului deceniu şi jumătate, a fost, la Iaşi, explozia unei veritabile „şcoli de proză", sprijinită, în ultima treime a intervalului de programul Polirom iniţiat odată cu „Votaţi literatura tînără" din iarna anulilor 2003 - 2004. Sigur, programul nu este destinat doar literelor ieşene, ci este unul naţional, dar de el...
Legea lui Dumnezeu şi pămantul naşterii sunt lucrurile cele mai sfinte pentru om şi punctele de căpetenie asupra cărora de-a pururea trebuie să ţinteze toate lucrurile sale.
Precum legea lui Dumnezeu ne leagă prin credinţă cu ceriul, asemenea şi pământul naşterii sau patria ne leagă prin existenţa noastră şi prin aplecarea de dragoste şi de simpatie cu toate generaţiile celea mai nainte de noi, şi ne face cunoscuţi celor ce vor urma după noi. Ce poate fi mai de laudă şi de mărire, decât a putea zice şi următorii noştri despre noi, aceea ce zicem despre străluciţii noştri strămoşi:...
"Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. întotdeauna îmi voi scoate pălăria în faţa muzicii lui şi voi îngenunchea cu umilinţă la mormântul său." Ludwig van Beethoven (1824)
Ca de obicei, odată cu primăvara, odată cu izbucnirea reconfortantă de verde crud a naturii, odată cu trilul nebunatic al păsărelelor revenite pe coasta însorită a Vancouverului spre a ne trezi din hibernare, odată cu revărsarea de albastru curat şi proaspăt pe boltă, au sosit şi au trecut frumoasele şi sfintele Sărbători ale Paştilor.
Sărbători pe care le-am petrecut şi le-am cinstit cum ne-am priceput mai bine. Unii din noi s-au pregătit prin post, rugăciune şi o încercare...
Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...
Comentarii