contribuţie Gheorghe Bogdan

Emil CIORAN: Ecartelement (Paris, Galimard)

Cum se poate traduce ecartelement? Sfâşieri, rupt în patru bucăţi, de patru cai, ca cei osândiţi la moarte. Frângere? Prima problemă pe care ţi-o pune un text de Cioran, este o problemă de traducere. Tocmai pentru că este un autor care nu traduce nici în franţuzeşte astăzi, nici în româneşte, altădată. Nu traduce, ci rosteşte formulat nişte rupturi interioare,...

„Regina unei ţări mici!

[[wysiwyg_imageupload:98:]]Aceia cari sunt deprinşi a vedea cârmuitori ai unei ţări mai mari, înţeleg prea puţin ce înseamnă aceasta. Înseamnă muncă şi griji şi nădejde, şi multă trudă pentru slabă ispravă. Dar larg e câmpul şi, dacă inima are voie bună, mare e opera.

Când eram tânără, gândiam că totul e muncă, muncă pieptiş în sus; dar anii care trecură, au adus o altă cunoştinţă binecuvântată, şi acuma ştiu. Ţara aceasta e mică, e nouă, dar e o ţară care mi-e dragă. Îmi trebuie ca şi altora să le fie...

Am primit pachetul cu cărţi de acasă şi desfac înfrigurata hârtia cenuşie. Ruptă de ţară, cea care îmi cumpără cărţile este sora mea: "Ce cărţi vrei să îţi iau?" şi eu răspund invariabil: " Ce crezi tu... Dar de la Humanitas".

În cutia de carton am şi câteva cărţi vechi, din cele lăsate acasă de mine şi care nu au încăput în bagaje; printre cărţile noi, am o carte chiar nou-nouţă, abea apărută în ţară, scrisă de Liiceanu. Ce ştiam despre el, ce ştiu despre el?!. "Un om deştept" e certitudinea ce mă face să mă imaginez în aceeaşi încăpere cu Liiceanu, timorată, complexată şi mută, incapabilă să încep o conversaţie. "Ce pot discuta eu cu un om atât de deştept?" El, discipolul lui Noica, el, ce ne-a oferit un discurs vibrant în "Apelul către lichele". Cum aş îndrăzni să deschid gura?! Şi încremenită în proiectul meu canadian, aşezată confortabil în fotoliu, aprind veioza. "Uşa interzisă" - citesc pe copertă şi, renunţând la orice început de conversaţie imaginară cu Liiceanu, deschid foile mătăsoase preferând să-l las să îmi povestească, iar eu să îl urmăresc admirativ, tăcută.

Iată-ne, împreună cu Adam şi Eva, în faţa Pomului (cunoştinţei binelui şi răului). Să mâncăm, să nu mâncăm?... Dacă ne luăm după Biblie, am fi stat mult şi bine acolo – dacă nu apărea şarpele. Şi şarpele a apărut!