Din al timpului pocal se scurgea din vremeea aceea fantomatică paradă, om şi cal cu pavăză, fără spadă, strigând-o pe Dulcineea; Ecogau doar craniote, cu ecouri-hohote: Salutare, Don Quijote !
atunci am ştiut amândoi că vom avea o zi numai a noastră în care trebuia să ne trezim înaintea tuturor şi aşa desculţi să urcăm de mână până la încuviinţarea zeului meu în faţa căruia ne-a prins soarele îngenunchiaţi pietrelor vechi de mii de ani eu şi tu o geometrie perfectă de suflet şi trup
Am avut convingerea că voi muri aşa, în linişte, purtat şi înconjurat de ape străine pe nava asta construită din lemnul unor lumi disparate.Dar nu, continentul semenilor pe care prea devreme l-am părăsit continuă să danseze cu luminile și vocile lui în depărtarea nesfârșitului ocean. Noaptea, valuri zdrențuite scăpate de sub tăișul Lunii îmi aduc vești dinspre acesta și atunci, singura ființă care mă-nsoțeşte începe să mă tulbure profund, reușind pentru ceasuri întregi să-mi domine gândurile cu zbuciumul ei.
încă o toamnă intoxicată cu monoxid de carbon în afara oricărui pericol doar timpul rămâne punctul forte din chirurgia plastică happy meal peste costurile iernii care vine
(o să zidesc scâncetul frigului când ne vor fi fost uitate umbrele)
cel mai greu examen în medicina de urgenţă este îmblânzirea scorpiei după incendii explozii atentate literele albe refugiate la groapa de gunoi ecologică şi pruncuciderea
(plânse de nori prin cetate moartea ne leagănă funii de ploi)
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc! (Mihai Eminescu)
Comentarii