PLOAIA

Îmi picură ploaia
Pe faţă
Din casă de îngeri, şirag
De mărgele scăpat
De pe aţă.

la un an depărtare de fereastra mea
doi cai îşi rumegă propria umbră din iarbă
liniştiţi şi albi
o rumegă încet ca moartea unui peşte

dimineaţa mă trezesc
picurând din tavan în aşternuturile mele de nisip
după care deschid fereastra fac nişte genuflexiuni
cu armura pe mine etc până seara

Homo interneticus

Partea I - Second Life

lângă mare

Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia.
S-a scurs prin vene năucite vinul,
Iar flinta verii a scuipat veninul
De fierbinţeală, amuţind vecia.

Aruncă ziua către stânci seninul,
Oprind din zborul tandru păpădia.
Clipeşte stins din minaret geamia,
îşi plâng delfinii înspre larguri chinul.

Cuprinsul palmei peste pietre frige
Şi soarele e doar un veşted disc.
A prins sirena mărilor să strige