A câta oară?

noaptea
a câta oară-mi iese sufletul din pie...

Tybalt Popescu era, de când se ştia, director...
N-ar fi conceput niciodată să fie altceva. Terminase o facultate inginerească, nu contează ce anume. Fusese, printre altele, directorul unei firme de comerţ, apoi al unui abator de păsări, managerul unei firme de transport de tip "maxi-taxi", iar acum, şef al unei firme de informatică.
Habar nu avea ce produce acea firmă, dar în fiecare zi era prezent în sala mare, compartimentată cu panouri de rigips, în care lucrau câţiva programatori tineri.

DE TOAMNĂ

Asemeni câmpiilor goale
S-a făcut ziua

O brumă arămie
Topită în durerile pământului
Îmi întâmpină privirea
Ca o bătrână erezie

Şi-atunci surâd când aud cuvinte
Pe care nu le mai pot
Înţelege.

lui Ion Diviza

într-un pahar am pus o picătură
De cald ulei. Acesta e decorul.
învârt lichidul. Mă cred truditorul
Unei scântei stârnind în noi măsură.

Formez inele. Se învârt ca norul
Pe cer de vară, sărutând pe gură
Albastra stea născută din arsură
Precum ne-a dat-o-n veacuri Creatorul.

Joc rolul lui şi cred că mintea poate
Să reaşeze spaţiul nenăscut,
Precum uleiul le-a compus pe toate.

De câte opri trufia m-a pierdut,
M-am regăsit măruntă vietate,
Strivită-n graba celui ce-a trecut.