Nu mai ştia de când căuta printre gunoaie...
La început îi fusese tare greu. Rămăsese, într-o primăvară, fără slujbă din cauza unei altercaţii cu şeful lui direct. Individul îi ordonase să facă un fals, iar el nu acceptase. Sub pretextul reducerii de personal, din cauza cheltuielilor prea mari, fu într-o zi dat afară. Nu primi nici-o explicaţie suplimentară şi nici măcar o minimă compensaţie.

Nu-mi lua \"Cuvântul\"
doamne
şi nu ucide-n mine \"noaptea\"
în care
ca un nebun te caut...
şi caut
- adevărul -
pe chipul tău de gheaţă
oglindind
ca un balans- sfârşitul -
deasupra hăului...ce-adulmecă tăcerea.

O, iartă-mi îndrăzneala
de a-mi pune pe frunte
cununa suferinţei
şi-a răscoli nevolnic
- în lumini interzise -
sunete ce se \"nasc\" muribunde...

...simt spaima Gologotei
pulsând ca o rană în sânge...

voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind această lumânare

în mine toţi copacii
sunt goi şi înalţi
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană

Bunul meu Prea Bun

-tatalui meu Vasile, nume de sfint

Am fost la tine si era
Un inger linga crucea insingurata,
Parea tacut,o lacrima-i curgea
De pe obraz-doar el cu tine tata.