Texte Noi din Cenaclul Literar

Cornelia Păun Heinzel : Greierele și...
JUAN GRIS
Cornelia Păun Heinzel: “Fii verde !” în...
PRELUDIU PINEAL
PANAIT ISTRATI
PANAIT ISTRATI – PREFAȚA LA ORWELL
ALEXANDRU IOAN CUZA
NICOLE VALÉRY GROSSU
CĂLĂTORIE CĂTRE NICĂIERI
HERMAN BROCH - MOARTEA LUI VIRGILIU
more

Texte din Cenaclul Literar

Sonet 1 - Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua

Submitted by on

Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua,
Mărgeanul pe-a ta gură să trăiască,
Un fulg aprins sub pleoapă să se nască,
Să-ţi coasă taina răbdător mantaua

Iarba tăcută roua s-o vestească,
Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,
Un nor ucis să-şi verse-n sânge neaua
Şi biciul poftei blând să te lovească

Un înger trist să-ţi fie ca un frate,
Să te cuprindă crinul în beţii
Vărsând licori de patimi vindecate,

Cenaclu Literar: 

Sincer, fără ferestre

Submitted by on

sincer, fără ferestre (din ciclul antimythologica)

insomniac, mă închid deschis spre mine

noaptea deşertul rămâne sincer doar cerul se face negru

fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea

nimic nu mă convinge, melcii au pornit deja spre zori;

alunec spre mine, călcâiul mi l-am lăsat acasă

arcurile voastre trimit fără noimă săgeţi fără oprire

nepăsător nu vă văd, cafeaua mea e uscată, aşa îmi place

drumul mi-l aleg la întâmplare el rămâne sincer şi îi pun semn

"pe-aici a trecut casa mea, fără ferestre"

Cenaclu Literar: 

Gradele militare

Submitted by on

Gradele militare

Prelucrare după "LA BLAGOVEŞTENII" de Mihail LUNGIANU ( prima snoavă )
din "RAMURI", ianuarie-februarie, 1943.
Repovestire în versuri, parodie.

Se dedică Mamei-Mariţa, spre veşnică pomenire, o ţigancă bătrînă cu ghioc, care m-a salvat de la moarte, cu ceaiuri de plante medicinale, după ce medicii s-au declarat neputincioşi în faţa unui icter negru şi m-au trimis acasă nevindecat, pradă morţii, cînd aveam doar 11 ani - Mama-Mariţa n-a avut numai ştiinţa tămăduirii, ci şi iniţiativa salvării mele.

Cenaclu Literar: 

Din jurnalul unei zile ( în mijlocul singurătăţii)

Submitted by on

Craterul vulcanilor de deschidea
ameninţător
sub povara gândurilor
„Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic"!
bietul Nietzsche!
ars de suferinţă a ridicat sabia împotriva
„Dumnezeului"
ce l-a lăsat singur
în faţa filosofiei sterile...
cum să poţi locui într-o singurătate din care
sunt izgoniţi
zeii şi legendele?

Cenaclu Literar: 

Si îngerii mai mor uneori...

Submitted by on

Cu aripile-ntinse
zburăm către infinit
visând,
sperând,
crezând
în toţi
şi
în toate...
şi vine o vreme
când păsările îşi frâng zborul,
când cerul îsi pierde culoarea,
când zâmbetul păleşte
pentru că aflăm
că secretul vieţii stă
în ceea ce credeam
şi nu merita,
în ceea ce speram
şi nu am avut,
în ceea ce visam
şi nu s-a împlinit,
în oamenii pe care i-am iubit
şi care...
au plecat prea devreme...
şi trecem Dincolo
cu sufletul mai gol,

Cenaclu Literar: 

Labirintul singurătăţii...

Submitted by on

Voi...
ce ştiţi să opriţi
căderea clipei
în cupa gândului
deschis ca o floare de mai...
nu vă fie teamă
de rătăcirea
prin labirintul singurătăţii...

Voi sunteţi măsura
sublimei cutezanţe
şi mărturia " a toate" -
voi...
ce năzuiţi a săpa fântâni
spre a găsi izvorul
celei mai pure
creaţii...

Voi...
ce ştiţi a smulge
stâncii
aurul cuvintelor...
cuvinte ce şi-au ascuns în adâncuri
cu teamă... strălucirea...
luaţi aminte la călăuze
ce vă surâd
cu chip de înger...

Cenaclu Literar: 

Prima mea rugă

Submitted by on

Prima mea rugă

prima mea rugă a purces
către limba pământului
şi
filosofia îngerului.
aşteptarea ca să vii sâmbăta
era ca o mână udă.
...zborul a rămas înfipt
în aripile unui arhanghel.
umilinţa asfaltului îmi vorbea
despre naşterea mea,
în o mie de pietre.
aerul îşi înfigea rădăcinile
într-un anumit sens al existenţei literei.
cele două mâini ale profetului
erau invitate la un vals.
...unde mai rămâne loc
să punem cele zece degete?!

Cenaclu Literar: 

Nu caut larma, nu mă-ndrept spre gloată

Submitted by on


Nu caut larma, nu mă-ndrept spre gloată
Nu sunt păstor de suflete-n derivă.
Veghez un foc ce pâlpâie-n ogivă
Şi simt vigoarea-n trunchi vânjos săpată.

Cărarea vastă o găsesc nocivă.
Trec ochi hulpavi ţintind spre beregată
Şi tihna mea, pe-o rână aplecată,
Se pierde-ncet în liniştea nativă.

Caut popas spre înălţimi domoale
La adăpost de vifor dezlegat.
Un verb sărac îl înmulţesc la poale

Să nu mă simt în hăuri alungat.
Aleg un ţărm cu val tăcut şi moale
Ca să privesc un colţ de cer curat.

Cenaclu Literar: 

more