Cine oare... Un zid al tăcerii - a ridicat între noi? Cu ochii minţii încerc să-ţi caut sufletul... Dar... nicăieri nu-l găsesc! Rătăcind în largul lumii, Pe-ntunecate cărări - Înstrăinat e... de tot şi de toate.
De ce te-ai lepădat - De credinţa-n cântul de slavă, Şi-n neţărmurita iubire, Pe care amândoi am jurat!
Aşteptarea-mi ţese nelinişti. Şi ca un văl de mătase, Se-aştern peste ochi-mi îndureraţi... Ce caută deznădăjduiţi... o rază!
Am avut convingerea că voi muri aşa, în linişte, purtat şi înconjurat de ape străine pe nava asta construită din lemnul unor lumi disparate.Dar nu, continentul semenilor pe care prea devreme l-am părăsit continuă să danseze cu luminile și vocile lui în depărtarea nesfârșitului ocean. Noaptea, valuri zdrențuite scăpate de sub tăișul Lunii îmi aduc vești dinspre acesta și atunci, singura ființă care mă-nsoțeşte începe să mă tulbure profund, reușind pentru ceasuri întregi să-mi domine gândurile cu zbuciumul ei.
Nisipul număra secundele pe scara veşniciei în cadenţa monotonă a valurilor; etern însingurata mare, cu puzderie de ochi, contempla imensitatea cerului când dinţii înspumaţi ai valurilor ronţăiau trupul ţărmurilor, s-audă bunul Dumnezeu: "Luaţi, acesta-i trupul meu!"
Comentarii